2,894 matches
-
însoțește pe Toader? - a întrebat sublocotenentul Cicoare. Voi merge eu, dar unul singur nu poate face nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se: „Ce i-a venit Limbosului să-l ajute pe Toader? Doar dacă”... Sergentul căta cu privirea în pământ, ca și cum ar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dar unul singur nu poate face nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se: „Ce i-a venit Limbosului să-l ajute pe Toader? Doar dacă”... Sergentul căta cu privirea în pământ, ca și cum ar fi spus: „Vreau să te ajut să-l salvezi pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dificultate. Cu timpul, însă, pe lângă durerea neiertătoare a apărut și oboseala. Când soarele pipăia bolta cerească cu primele raze ale răsăritului, cei trei se odihneau la intrarea pe făgașul gârlei. Era mare pericol. Puteau fi observați de inamicul de pe creastă. Trestie a examinat piciorul lui Toaibă. Ce zici, Toadere? Mai poți rezista, fiindcă trebuie să rămânem adăpostiți până ne dăm seama ce făină se macină aici? O zi nu voi putea rezista, pentru că sângele nu s-a oprit de tot. Eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiindcă trebuie să rămânem adăpostiți până ne dăm seama ce făină se macină aici? O zi nu voi putea rezista, pentru că sângele nu s-a oprit de tot. Eu voi vedea dacă pe cărăruie se poate merge târâș. Spunând acestea, Trestie a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
târâș. Spunând acestea, Trestie a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei bretele de la sacii de merinde și sforile de la foile de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați la targa improvizată, au pornit să se târască ca doi melci. La un timp, Trestie a dat semnalul de oprire: Cum te simți, Toadere? Mai poți rezista încă pe atâta? De rezistat oi rezista eu întrebarea-i dacă voi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați la targa improvizată, au pornit să se târască ca doi melci. La un timp, Trestie a dat semnalul de oprire: Cum te simți, Toadere? Mai poți rezista încă pe atâta? De rezistat oi rezista eu întrebarea-i dacă voi mai puteți trage? Eu m-am gândit să vă ajut. Cum să ne ajuți, omule? Cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ne ajuți, omule? Cum? Am să folosesc cuțitul din dotare. De s-a toci, oi cere altul. Măi, că multe îți mai umblă prin tărtăcuță! Să ne hodinim oleacă și om face-o și pe asta. După ce au mai răsuflat, Trestie a dat semnalul de plecare: La drum, fraților, că prea mult bine strică. Unu... doi... trei... și! S-au opintit în hamuri, iar Toaibă a înfipt cuțitul în lutul cărării și a tras, sprijinindu-se în el ca într-un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
drum, fraților, că prea mult bine strică. Unu... doi... trei... și! S-au opintit în hamuri, iar Toaibă a înfipt cuțitul în lutul cărării și a tras, sprijinindu-se în el ca într-un țăruș. După câțiva pași făcuți așa, Trestie a apeciat ajutorul dat de Toaibă: Hai că merge, Toadere! Merge! Numai că n-o să poți face asta prea multă vreme. Va trebui să te întorci și pe cealaltă parte... Anevoie își croiau drum pe cărarea nu mai lată de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-au înlocuit cu altele și, după puțină odihnă, au pornit mai departe. Soarele se trăgea spre chindie când Trestie a anunțat că mai au puțin până la punctul de observație de unde au pornit ieri. Când au ajuns la observator, au fost somați să se predea, asta însemnând să lase armele și muniția și să aștepte sosirea ofițerului care răspundea de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la postul de prim ajutor, unde s-a constatat că osul piciorului era sfărâmat la două laturi de palmă sub genunchi și că Toaibă a pirdut mult sânge. Urmarea era imobilizarea piciorului și evacuarea urgentă la eșalonul superior!... Despărțirea de Trestie i s-a părut lucrul cel mai greu... Trestie, frățioare! Cine știe dacă ne-om mai vedea vreodată. Rămâi cu bine, omule! Să-ți dea Dumnezeu noroc și să te întorci acasă întreg și sănătos. Mie nu știu ce mi se mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că osul piciorului era sfărâmat la două laturi de palmă sub genunchi și că Toaibă a pirdut mult sânge. Urmarea era imobilizarea piciorului și evacuarea urgentă la eșalonul superior!... Despărțirea de Trestie i s-a părut lucrul cel mai greu... Trestie, frățioare! Cine știe dacă ne-om mai vedea vreodată. Rămâi cu bine, omule! Să-ți dea Dumnezeu noroc și să te întorci acasă întreg și sănătos. Mie nu știu ce mi se mai poate întâmpla de aici înainte. Și tare doream să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Îți mulțămesc pentru că m-ai ajutat - trecând printr-o mare primejdie - să ajung aici. Ai dovedit totuși că poți fi și om!... Limbosu nu a scos măcar o vorbă, ci - privind spășit în pământ - i-a întins mâna lui Toaibă... Trestie a rămas încă o vreme în fața cortului postului de prim-ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai clipi, l-a smuls din teacă. A privit la el cu ochii scânteietori, în timp ce strângea mânerul încât i se albiseră buricele degetelor ... Nu-și putea lua ochii de pe lama ruptă a pumnalului care încă mai strălucea... Fulgerul amintirii când Trestie - „fratele” său și Limbosu - l-au salvat de sub nasul inamicului i-a năpădit gândurile. „Acolo m-am putut folosi de el, dar aici? Aici la ce îmi folosește?” - și-a sfârșit Toaibă gândul privind în jur... „Nu! Nu se poate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Unii nici n-au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce zic eu frate? Că mai sunt și frați care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce zic eu frate? Că mai sunt și frați care se dușmănesc și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce zic eu frate? Că mai sunt și frați care se dușmănesc și nu se ajută la nevoie. Prin fața unui om ca Trestie nici să nu treci până nu-ți scoți cușma. Da, da! Să te pleci în fața lui!... Să știi, Marandă, că dacă nu era el atunci... atunci când m-o pălit glonțul, ajungeam în groapa comună a morților sau și mai rău
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Așa însă uite că mai trăiesc și mai pot face un pas-doi până... Cum să mori de la un picior rupt, Toadere? Da’ tu nu pui la socoteală cât sânge am pierdut eu atunci? Vezi? De asta îl iubesc eu pe Trestie ca pe un frate. El m-o salvat atunci de pe linia frontului inamic și apoi m-o dus - numai el știe cum - la postul de prim-ajutor. Dacă ți-aș povesti numai drumul acela și n-aș termina într-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
săracul a rămas pe front... Poate a da Cel e Sus să scape nevătămat, că tare se mai băga unde era mai primejdios! Nu era nevoie să-l trimită comandantul. Nuuu! El singur se băga. Știi de ce îi spuneam noi, Trestie? Că pe el îl cheamă altfel... De ce îi spuneați așa? Comandantul nostru - pâinea lui Dumnezeu, nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l trimită comandantul. Nuuu! El singur se băga. Știi de ce îi spuneam noi, Trestie? Că pe el îl cheamă altfel... De ce îi spuneați așa? Comandantul nostru - pâinea lui Dumnezeu, nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o pisică. Din vorbă în vorbă, nici nu și-au dat seama când calul urca deja dâmbul din fața casei... Uite ce repede am ajuns acasă! - a remarcat Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de noaptea ceea... Că am fost rănit - asta se mai întâmplă - dar greul a început când pe drumul spre liniile noastre, pentru a ajunge la un post de prim-ajutor... Norocul meu a fost că lângă mine s-a aflat Trestie... Doamne, ce suflet de om! De nu era el, îmi rămâneau oasele acolo în Rusia! Era noapte... Făcutu mergea cu grijă, să nu facă nici un zgomot, ca nu cumva să piardă vreun cuvânt... Când povestea s-a terminat, ședeau deja
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă. Târziu, într-una din zile, i s-a părut doar că printre cei din șirul celălalt se afla și unul subțire ca o nuielușă, care abia mergea de vlăguit. Sau de bolnav ce era... „Parcă prea seamănă cu... cu Trestie... Doamne! Dacă și tu, omule bun, ai ajuns aici, atunci nu mai este nici o speranță ca sufletele noastre să se mântuiască!” În acea clipă s-a născut speranța și dorința că îl va întâlni cândva pe cel mai bun și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acea clipă s-a născut speranța și dorința că îl va întâlni cândva pe cel mai bun și drag camarad din câți a avut... Retrăia momente din timpul războiului. Clipele care îi încălzeau sufletul cel mai tare erau cele când Trestie s-a luptat pe viață și pe moarte să-l salveze din liniile inamice și să-l ducă la un post de primajutor... Numerele 1109, 1113 și 1117 rămân pe loc - s-a auzit vocea gardianului, într-o dimineață, pe când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai și lucreze” - gândea aruncându-și din când în când privirea spre el. A privit mai cu băgare de seamă la vecinul lui... O zvâcnire a inimii l-a zguduit și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]