7,094 matches
-
aș ști să răspund la întrebarea aceasta, câte alte răspunsuri nu ne-ar cere să le mai întrebăm o dată, și apoi încă o dată, încă o dată... De câteva zile, ploua mărunt, mohorât, ca printr-o ceață fumurie. Ieronim se opri pe trotuarul din fața casei și-și scoase absent bascul din buzunarul macferlanului. Rămase câteva clipe cu bascul în mână, privind cum cei trei lucrători de pe acoperiș se pregăteau să zvârle în curte fâșiile mari, aproape pătrate, de tablă ruginită. Își potrivi bascul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
străzii. Grăbise atunci pasul, crezând că va ajunge prea târziu. Dar se liniști de departe. Casa părea încă întreagă, deși fără treptele scării de la intrarea principală, fără uși și cu ferestrele ca niște mari orbite speriate. Doar când ajunse, pe trotuar, chiar în fața porții, își dădu seama că odăile din fund dispăruseră, lăsând să se vadă, stingher, un perete cu tapetul albăstrui, de mult zdrențuit, și sus, la etaj, restul scării de lemn care ducea în pod. Mai cercetă o dată, cât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e în toate mințile, continuă Pantelimon. - Ai vorbit cu el? - Doar câteva cuvinte. N-am apucat să-i vorbesc mai mult, pentru că... E o poveste întreagă. - Dar ți-a spus el ceva despre Slatina? - Nu el. Se adunase acolo, pe trotuar, un grup întreg, și cineva, nu mai mi-aduc bine aminte cine, a spus că și la Slatina apare Scânteia cu data, să spunem, de 19 mai 1966 în loc de, cum ar trebui, 19 mai 1969. Să vezi cum a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
emoționat Pantelimon. - Nu înțeleg nimic, dar, evident, eu nu știu mare lucru. Știu doar ce mi s-a spus: că este la mijloc un complot vast și foarte inteligent organizat... Mare ghinion! exclamă după un răstimp. Se apropie de bordura trotuarului și scuipă, cu furie, de mai multe ori. - Mare ghinion! Și pentru mine, că am fost trimis la Slatina, și pentru d-ta, că te-a interesat o pelerină cu petice în dreptul epoleților, și ai intrat pe mâna lui Năstase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în fiecare noapte, zeci de mii de exemplare. Ai paraliza circulația ziarului... În plus, exemplarele apocrife apar neregulat, uneori două, trei zile în șir, apoi deloc, o săptămână întreagă... Tăcu brusc, își frecă nervos mâinile, apoi spuse încet privind bordura trotuarului: - Ar trebui să te însori, să ai și d-ta o familie, să-ți cumperi televizor. Ești tânăr. Să nu ajungi ca mine, adăugă. Răsuflă adânc, obosit, și întoarse capul spre Pantelimon. - Tot ce ți-am spus adineaori, nu le-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte aproape de el, un altul, zbătîndu-se singuratec, deznădăjduit. "M-am speriat" își spuse, și începu să tremure. E din cauza apei, înțelese câteva clipe în urmă, dîndu-și seama că zace întins în băltoaca din marginea trotuarului. "M-a luat cu frig..." - Am văzut când l-a lovit trăsnetul, auzi aceeași voce gâfâită de bărbat speriat. Nu știu dacă mai trăiește. Mă uitam într-acolo, că era chiar sub semafor, și l-am văzut cum s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
om, pană, bale... A treia noapte avu un vis pe care și-l reaminti întreg. Se reîntorsese pe neașteptate în Piatra Neamț și se îndrepta spre liceu. Dar cu cât se apropia, cu atât creștea numărul trecătorilor. Recunoscu, în jurul lui, pe trotuar, mulți din foștii lui elevi, așa cum îi văzuse când se despărțise de ei, cu 10 ,20 sau 25 de ani mai înainte. Apucă pe unul de braț: Dar unde vă îmbulziți toți, Teodorescule?" îl întrebă. Băiatul îl privi lung, zâmbind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbuti să zâmbească. - Nu am adresă, pentru că de-abia sosisem. Venisem cu trenul, de la Piatra Neamț. Am ajuns aproape de miezul nopții. Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva... Și acolo, pe trotuar, lângă dumneata, nu s-a găsit nici o valiză... - Nu aveam valiză. Nu aveam nimic cu mine, afară de un plic albastru. Venisem cu gândul să mă sinucid. Mi se părea că sunt condamnat: arterioscleroză. Îmi pierdeam memoria... - Veniseși aici ca să te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a anunțat ninsoare. - Un ceas, cel mult un ceas și jumătate, repetă zâmbind. După vreo zece minute se convinse că doamna de la recepție avusese dreptate; anumite străzi erau într-adevăr troienite și înainta cu greu. Dar în apropierea cafenelei trotuarul fusese curățat de zăpadă și grăbi pasul. Se opri în fața ușii ca să răsufle și să i se potolească bătăile inimii. Intrând, recunoscu mirosul de bere, de cafea proaspăt râșnită și fum de țigări ieftine. Se îndreptă spre sala din fund
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avrut să se întoarcă acasă, dar Vali a insistat să meargă cu ei. Unul dintre tineri a spus că ea e potrivită pentru ceea ce urmează, pentru că este necunoscută în zonă. Între timp s-au apropiat de o mașină parcată lângă trotuar și băieții au forțat încuietorile. Au scos din mașină o geantă și casetofonul. I le-au lăsat, în grabă Florentinei, iar ei au fugit. Vali a apucat, în grabă, să-i mai spună că și ea are parte din banii
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
și își strânge pleoapele, așteptând amintirea de nesuportat, gonind-o, scrâșnind din dinți, și ea, revenind, încălzindu-i sângele. Mirosul foarte timpuriu de primăvară al aerului, răceala lui, vie și tremurătoare, grămezile de zăpadă cu scoarța înnegrită adunate în marginea trotuarului, din care se scurg șiroaie de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era și ăia de la tramvaie !... Trecea pe la Piața Sfântu Gheorghe, unde era lupoaica, pe Colței, pe Dorobanți, intra pe Clopotarii Vechi și mergea tot așa pân-la depoul de pe Bonaparte. 20 de bani toată cursa. Și dracu de Niculaie aștepta pe trotuar, cu alți derbedei de-ai lui, și când tramvaiu dădea colțu, ei se cocoța pe tampoane și se făcea mici de tot, că dacă îi vedea vizitiu, le lua șepcile, bașca chelfăneala. Făcea ei asta și la tramvaiu electric, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țigan ! îi strigă și ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colțul și se apropie. Atât de tare simte în trupul ei greoi și bătrân spaima de mașină, încât i se pare că-i strânsă în haine. Din adânc știe cum ar fugi, s-ar târî până la celălalt mal, depărtat, al trotuarului. De aproape, foarte de-aproape aude asurzitor motorul - asurzitor, ca bătaia inimii ei în piept. Camionul s-a oprit scrâșnind din frâne, și șoferul coboară fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e la volan, îl zărește bine prin geamul camionului. — Eee-tee... zice ea. În rigolă a mai rămas gheață spartă și, vârâte în ea, bucăți de ziar care ies ude ici și colo. Da-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a scăpătat, care-a fugit în străinătate, care mai fuge și-acuma... Boieri vechi, boieri noi - ce are ea grija lor ! Ea are grijă să nu alunece, să nu-și rupă vreun picior, Doamne ferește. Uite, tot a mai rămas lângă trotuar niște gheață spartă și mormane de zăpadă, neagră de funingine. A ajuns în stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
preț rămâne de fapt unicul țel, unica reușită. Același lucru e valabil și în aceste zile confuze și cruciale, la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totuși lucrurile nu sunt chiar în regulă, acolo. În așa liniște, zgomotul mașinilor militare ce goneau părea și mai strident. La mari intervale de timp trecea câte un tramvai, atât de aglomerat încât unii oameni ajunseseră a merge pe scară ! Trotuarele, în schimb, debordau de lume ce își ducea în brațe pachetele, o adevărată panică a cumpărăturilor pe care ușor o poți înțelege, mai ales că, deodată, o serie de lucruri - carne, ouă, lapte, dar chiar și pâine - nu se mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
litera stângace) scriseseră : Unde-s tigrii din Carpați ? România Mare - și alte asemenea. Dispoziția moralistă se vede că nu este doar apanajul meu, pentru că, apropiindu-ne de centru, văzând câtă lume ieșise să se plimbe, cum de la mesele așezate pe trotuar, sub umbrelele obișnuite, doamnele și domnii își aruncau unii altora semne de recunoaștere discretă, bezele, ridicau pălării etțetera, iar cele mai frecvente comentarii erau provocate de nemulțumirea generală că, odată cu starea de asediu, guvernul a interzis consumul băuturilor spirtoase, văzând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu Îndrăznesc să mă apropii, deși e a doua clădire din lume ca mărime și poate că ar merita; dar treaba asta, mărimea asta dementă, se plătește cu un preț sinistru - e posibil ca legendele care circulă să fie adevărate, trotuarele care Înconjoară Casa Poporului sînt patrulate de fantomele sutelor de constructori adunați cu japca să-și găsească aici sfîrșitul. Praful, dar și lumina, lumina asta chioară, penumbră veșnică, du-te la Universitate să te sperii de lumina crepus culară a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
desfăcut și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă. Ana privește În urmă fularul care Începe să se Îmbibe cu apă murdară, apoi ridică privirea spre șirurile de ferestre ale blocurilor care străjuiesc trotuarul. Ghicește chipuri după perdele, cineva scoate capul și arată o expresie Îngrijorată, Îi face semn să se grăbească. Ajunge acasă cu lacrimi În ochi. Se dezbracă repede de haina groasă, Își descalță pantofii murdari și fuge În baie să verifice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și pentru că În cîteva locuri sînt coroane de flori și lumînări care ard - aici au murit oameni În decembrie. Și pentru că magazinele au tot felul de lucruri În ele. Magazinele au În ele lucruri colorate. Se vede prin vitrine, de pe trotuar, am pornit spre centru pe jos, ca să văd mai bine. Dar și mai multe lucruri colorate se găsesc pe tarabele ambulante aflate pe unde se nimerește. Și afișele, sînt afișe electorale, afișe ale partidelor politice, sînt afișe pe care scrie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i se spună cine era „el“. Nu rosti nici un cuvânt și strecură scrisoarea în poșetă. Își continuă drumul, alături de Ruby, amândouă cu fețele împietrite, ca două zeități în mers. Robin Osmore, care își scoase pălăria, salutându-le, neobservat, de pe celălalt trotuar, se întoarse și privi în urma lor. Stella McCaffrey, născută Henriques, zăcea pe canapeaua din salonul casei lui Brian și a lui Gabriel. Brian și Gabriel locuiau într-o suburbie sobră, cu case nu foarte noi, numită Leafy Ridge. Casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]