3,966 matches
-
le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și nu mai încălzea. Începuse să se răcorească; se apucară să glumească bine dispuși: - Vrem să știm cum e marea! Ei o lăudară imediat, - În primul rând este udă, caldă... și albastră nu neagră cum i s-a dus vestea! Fetele și-au arătat invidia că nu sunt în locul lor, - Hai să facem schimb! - Nu... mai bine veniți voi în ea... vă primește fiți fără grijă! Uitându-se la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pierdea în membre. Pornise să bată vântul furios iar stația nu era prevăzută cu o cabină în care să se adăpostească de intemperii. Simți cum cerul se învârte. Se așeză cu spatele la vânt și rămase în cernutul ploii nemișcată, amorțită și udă la picioare. Se îmbrăcase lejer și luase bani mulți la plecare urmând ca la întoarcere să treacă pe la en gros. Îi venea să plângă de frig; era o ființă fragilă, deosebit de sensibilă. După un timp care se rostogoli din infinit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe Einstein. Mă uitam fix în fotografie. Nu știu cât a durat. Ea aștepta mută verdictul meu. "Ei, ne futem sau nu? Ești tu sau nu?" parcă întreba așteptarea ei. Ce să fac? Când și-a adus aminte de poză eram aproape uzi amândoi de atftea mângâieri și sărutări. "Ce chestie, ...a... nu sânt eu, c'est ne pas moi, dar totuși ce coincidență ar fi fost să-i fi cunoscut pe părinții tăi, un român acum mulți ani și tu să-l
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
piș, și care, observând că ies fără să mă spăl, mă întreabă: Auzi, voi românii, nu vă spălați pe mâini după ce vă pișați?" " Nu, i-am răspuns, noi, românii, nu ne pișăm pe mîini." Dar să revin. Pleci cu cămașa udă, suporți disconfortul, dar nu mai întîrzii, șeful nu te mai dă afară, vine și Vasilica în două, trei zile, îi faci curte, ea cade, o iei de nevastă, o prinzi cu Ăla, știi porecla, o ierți, pentru că nu poți să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Am luat-o de mână și ne-am oprit în camera mea. Eram zgribuliți de vântul pe care nu l-am simțit pe malul lacului. Am făcut dușuri fierbinți, pe rând. Eu primul. Când a ieșit din baie cu părul ud și încrețit de apă, a început din senin să-mi povestească despre soțul ei. Stătea pe marginea patului înfășurată într-un prosop și-mi povestea lucruri pe care nu le percepeam. Îmi plăcea să o privesc. Eram mândru. Nu știu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
De multe ori ne trezeam și plecam la pescuit. Eram mai mulți nepoți, dormeam claie peste grămadă, care în pat, care afară pe prispă, care în pătulul din podul grajdului. Dimineața cu aburul ei fin de ceață, cu iarba încă udă de rouă, în care nu găseam lăcuste, și pe care alergam, fără frica albinelor, trîntore șa ele la ora aia, albine care ne înțepau zilnic picioarele desculțe, în care mărșăluiam același islaz, după-amiază, în soarele puternic al verii, unde parcă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Am deschis ușa (clanța îmi venea deasupra creștetului capului) și, în lumina galbenă ca urina, în odaia strâmtă și nesfârșit de înaltă, cu pereți de culoarea cadavrelor, am văzut-o pe mama spălând rufe în chiuvetă, în miez de noapte. Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strâmtă și nesfârșit de înaltă, cu pereți de culoarea cadavrelor, am văzut-o pe mama spălând rufe în chiuvetă, în miez de noapte. Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie luminată din univers. Da, Bucureștiul meu o avea în centru pe mama. Abia terminând cu ambițiile primelor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe când mama lucra la covoare persane. Când trebuia să-și ia modelele pentru covoare mă trezea în revărsatul zorilor și, de mână cu ea (să fi avut vreo trei ani), înainte să se facă ziuă, mergeam pe șoseaua neagră și udă, în vântul umed al verii, până ajungeam la țesătorie. Mă lăsa în curte, să-mi privesc fețișoara în curbura verde a unor mari damigene cu chimicale și să mi se facă frică de soarele roșu care poleia deodată tot asfaltul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mea neanunțat, nici ziua, darmite noaptea. Mi s-a făcut frică și n-am răspuns inițial. Dar cel de afară insista și până la urmă a început să bată și cu o cheie-probabil-în ușa metalică. Am deschis și a intrat Călin ud fleașcă, neras, cu ochii puțin injectați, cu o pălărie șiroitoare care-l făcea să semene cu camionagiul din "Cinci seri". Era băut, dar în nici un caz beat. Avea în mână un carton cu șase cutii de bere. Nu-mi venea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cinci seri". Era băut, dar în nici un caz beat. Avea în mână un carton cu șase cutii de bere. Nu-mi venea să cred. Mă simțeam chiar ca într-un film rusesc. S-a descotorosit de jacka și de pălăria ude și ne-am instalat în living, cu luminile aprinse. Mi-am tras un pulovăr peste pijama, am deschis cutiile și am pălăvrăgit vreo jumătate de oră despre orice și nimic. încă mai visam, și berea nu mă ajuta să mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca pe un pai. Acum vântul ridica înalte valuri albe din marea care se făcuse neagră. Începu o ploaie, parcă Zeul Cerului s-ar fi mâniat pe Zeul Apelor și l-ar fi bătut cu zeci de mii de curele ude. Celelalte corăbii atlante nu se mai zăreau, nici cele din față, nici cele dindărăt. Oamenii se apucau de ce puteau, ca să nu-i măture valurile de pe punte. Era ziuă, dar era aproape întuneric. Iahuben simți un gol în stomac și parcă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi. Robul gemu și, când lancea îi fu smulsă din rană, se prăbuși horcăind și muri în câteva clipe, apucând cu mâna văzduhul. Celălalt rob își aruncă uneltele și vru să fugă. Preotul privea. Atunci soldatul își înfipse îngrozit lancea udă de sânge în robul rămas viu. Apoi și-o trase îndărăt, cu mișcări încete, privind-o cu jale și groază. Preotul plecă fără a rosti vreun cuvânt, decât făcîndu-le robilor săi semn cu nuiaua. Iar soldatul se sprijini de lance
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în sus. Cârmaciul fu trezit (dormea sub punte) și ieși în față buimac, gata să se răstească la corăbieri, apoi, ridicând ochii în sus și văzând pasărea cu creastă de foc, căzu în genunchi și-și lipi fruntea de scândurile ude ale punții. Auta strigă din nou, spre groaza oamenilor de pe corabie. Toți ceilalți din micul liman regesc fugiseră din întîile clipe. - Cârmaci al regelui, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, zeii lumii îți poruncesc să duci corabia pe lângă țărmul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
al apei. Nimeni nu putea să-și închipuie de ce s-au întors pescarii din urmărire. Deodată, în tăcerea întunecată a nopții, se auzi un zgomot slab în lemnul navei. După câteva clipe, ajutat de ceilalți, Valukaga se urcă pe corabie, ud și istovit. Căzu fără glas pe punte. I-ar fi prins bine un strop de vin sau de rachiu de palmier, dar n-avea nimeni. Când își veni în fire, Valukaga povesti: - Nu știu ce mi s-a întîmplat. Am amețit și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot ce s-a întâmplat. Ramona plăngea, nu reușea să-și găsească batista. Atunci el o scoase pe a lui din buzunarul de la piept și i-o întinse. Era o batistă nouă. Când se întoarse spre ea, fața lui era udă de lacrimi. Ramona înțelesese că și el plângea. Acum, văzându-l, durerea ei se intensificase. El reuși să se liniștească și-i zise: -Liniștește- te Ramona, s-a întâmplat de mult. -Da. Dar mama ta, zise ea printre lacrimi. -Da
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
aleasă. Când "regina" urcă pe scenă pentru a mulțumi participanților, se porni un ropot de aplauze. Atunci, ea izbucni în plâns, reușind doar să ridice mâinile și printre lacrimi să spună: -Mulțumesc, vă mulțumesc! După care coborî, ștergându-și fața udă, în lacrimi. în sală se porniră alte aplauze, însoțite de urări și râsete zgomotoase. Angela se așeză lângă partenerul ei, care o privea și el cu ochii umezi, zâmbindu-i admirativ. Ea îl urmărea pe Radu cu o privire melancolică
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-i permitea să vadă dacă ea se afla înăuntru. Ajungând acolo, coborî și foarte surprins o văzu pe Ramona udă leoarcă, frecându-și mâinile și tremurând de frig. Ea văzându-l deschise portiera. -Vino în mașină, Doamne, cât ești de ud! -Și tu ești udă, ce ți s-a întâmplat? -Mi s-a stricat mașina. încercând să-i fac ceva, am stat în ploaie. -Doamne, Doamne, zise Radu, apoi o privi zâmbind, nu vezi roata pe geantă? -N-am observat, eu nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dacă ea se afla înăuntru. Ajungând acolo, coborî și foarte surprins o văzu pe Ramona udă leoarcă, frecându-și mâinile și tremurând de frig. Ea văzându-l deschise portiera. -Vino în mașină, Doamne, cât ești de ud! -Și tu ești udă, ce ți s-a întâmplat? -Mi s-a stricat mașina. încercând să-i fac ceva, am stat în ploaie. -Doamne, Doamne, zise Radu, apoi o privi zâmbind, nu vezi roata pe geantă? -N-am observat, eu nu sunt inginer, vocea Ramonei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se menține curate. Ele trec prin canalele alimentare ca o mătură, eliminând tot felul de deșeuri toxice odată cu fecalele. Odată ce fibrele sunt gătite, ele nu mai acționează ca o mătură: fibrele gătite își pierd textura și devin ca un mop ud, împingând deșeurile afară, dar lăsând și multă mizerie în urmă. Abordarea elixirului intern Taoiștii, desigur, iau ca atare abordarea elixirului extern, implicând dietă și ierburi, acesta fiind modul „normal” de viață. De aceea, dau mai multă atenției cultivării elixirelor interne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și iau cea mai mare parte din cele două sute de lire pe care am văzut că le-a luat mai devreme de la bancomat. Pun repede la loc portofelul. Bladesey se Întoarce și ne ducem afară pe străzile care acum sunt ude de parc-ar fi pline de pișat. Totuși e Încă atât de frig. Vântul Îmi Înțeapă buzele crăpate și cred că una dintre ghete Începe să se ude pe dinăuntru. Înclin din cap când vreo două pizde disponibile Își croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mă gândesc să-i scot afară țâțele dar nu pare că ar avea cine știe ce În domeniul ăsta, așa că iau hotărârea să mă Înfig direct În felul principal. Degetul meu se duce În pizda ei și, așa cum bănuiam, e atât de udă Încât mi-ar putea intra mâna pânla cot. Chiloții și pantalonii Îmi alunecă pe pulpe În jos, aerul cald și Închis din mașină adăugând mirosului puternic care se degajă din ei o aromă Înțepătoare suplimentară. Am pula transpirată, mă ustură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu intră-n discuție În asemenea circumstanțe. Eram puțin anxios din pricina alcoolului și m-a Încântat doar rezultatul final. Annalise scoate un șervețel din geantă și se șterge Încordată, chiar dacă eu am avut prezervativ. Să mor io, la cât de udă se făcuse, era și cazul. Îmi scot prezervativul și Îl arunc pe geam, o văd că-și pune repede chiloții, dresul și ghetele. Îmi trag și eu pe mine pantalonii și chiloții, apoi ne mutăm În tăcere pe scaunele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]