2,898 matches
-
fund!”, i-am spus și el mi-a zâmbit cu acele zâmbete isusiace ale lui din tinerețe, când își pierdea fulgerător sexul și devenea unul din acele personaje fascinante și hermafrodite, supraumane, dezlipite din uleiurile maeștrilor Renașterii, un Ioan Botezătorul uimit că Noul Învățător, noul Rabbi vine la el să-i ceară botezul legitimității și al autorității, un Iisus înconjurat de femei, blând și protector fără violență, cerșind acea „înțelegere” pe care el însuși o oferea! A, eram prieteni atunci și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era în măsură să le câștige încrederea. Încă o dată, acolo, la Lugoj, ca și la București, München, Frankfurt sau Paris, pe unde mi-am purtat pașii, cu o impetuozitate și nesocotință care îl face azi pe septuagenar să ridice puțin uimit și contrariat sprâncenele, lipsit de tactul firesc și necesar oricărei ființe normale sociale, dezvoltam nu numai păreri și teorii radicale față de unele nume sau păreri unanim acceptate, dar profesam eu însumi o credință în viitorul meu literar și, absolut paradoxal
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
proprii, tactică pe care am mai exersat-o cu succes și cu alte prilejuri, mai mici sau mai mari: - Tovarășe Stoian, ce ne învață partidul, ce cere el de la noi, truditorii cu condeiul?... Și cum Stoian făcea o figură oarecum uimită, neștiind ce vreau, am adăugat în cea mai perfectă limbă de lemn: - ...Săă... producem opere viabile care să oglindească, nu-i așa, viața oamenilor muncii! Și, în primul rând, viața muncitorilor noștri, care, nu-i așa...! Tovarășul nu a avut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a lui Bănuță, Dragoș și Băieșu, l-am auzit pe individul tânăr, înalt, cu ochelari cu lentile întunecate ce-și câștigase deja porecla „Dumnezeu” - se știa că-i face discursurile „Șefului”! - pronunțându-mi numele și invitându-mă să iau cuvântul. Uimit, nu credeam că personajul mă știe, am vorbit și am emis câteva păreri, apărându-l și pe Ivașcu și revista sa, Contemporanul - deși la În absența stăpânilor, prin Manolescu, revista publicase o cronică acut negativă și absolut tembelă! -, iar, țin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deschizând volumul cu un poem dedicat lui N.B. etc. etc., Adrian, la semnul lui Geo, ia cuvântul și, după câteva fraze convenționale despre „marele său talent” etc., revine, ca și „șeful”, asupra „ideii” că... „la o revistă trebuie să muncim!”. Uimit și iritat, i-am tăiat cuvântul și, destul de uscat deoarece mă așteptam în acea după-amiază la orice, i-am cerut și lui Pituț să-și spună părerea. Acesta însă, pe un ton de inimitabilă sinceritate, s-a dezis scurt de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am răspuns eu dumirit; - Șii... cine e individul ăsta în negru, excesiv de amabil, care se repede să-i ia mereu mantoul prietenei mele?!... - A, dânsul e tovarășul Dincă, șeful secției securitate și armată a comitetului central! - Aha, am răspuns eu, uimit și dumirit în același timp, deși încă nu știam ce mă așteaptă. De fapt, noi, „cei patru”, Macovescu, Flitan, Dincă și eu, „neofitul politic”, urmam să fim propuși a doua zi, într-o ședință uriașă și perfect formală, cum se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Birou - dar... de ce? Nu ați întrebat? - Ei... știi și tu, mi-a răspuns excelentul critic și istoric literar, ai dat niște interviuri pe-acolo, prin Franța și Germania, și... - Dar bine, Matei, m-am apărat eu, se pare neconvingător și uimit, i s-o fi părut amicului meu cu multă, foarte multă întârziere - dar eu, noi suntem scriitori și ține de meseria noastră să dăm interviuri, în țară și în străinătate! Ați cerut măcar să vă fie arătate aceste inteviuri, conținutul lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Paul Ognibea Ienicerii cu calpase de pâslă albă La finele lui Dechemvrie Turcii intră în Moldova? Soliman-pașa Solul papei și Veneției e în tabăra lui Ștefan Ștefan Vodă îl face boier pe Ionuț și-i dă moșie, el rămâne puțin uimit și perplex de noua situație. Ardealul e în sărbătoare după Podu-Înalt! 16 Ian. 1471. tăierea lui Negrilă Pah. și Isaiia Vist & Alexa stolnicu la Vaslui La 29 Aug. 1471 tăierea cinstitului cap al lui Sf. Ioan a fost mare cutremur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se poate. De ce? Pentru că nu se poate. În urma acestei replici d-șoara a avut probabil o primă dezamăgire). Despre ce e vorba, mă rog? Domnișoară, voiam să comunic domnului profesor că ieri, ieșind dela Academie, mi-a furat galoșii. Vocea domnișoarei, uimită și consternată, a întrebat cu grabă: Ce? Cum ați spus? Văzând că am de a face cu o persoană care înțelege precis vorbirea, am atenuat cuvântul și l-am înlocuit cu "schimbat". Nu; doctorul poartă șoșoni; servitorul se înșală, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Sherlock Holmes, a propus să meargă să cerceteze toaletele. Dacă s-au construit și aceste interesante locuri de retragere raționa el atunci desigur înseamnă că au de a face cu un aerodrom adevărat. Alți vizitatori englezi și americani păreau uimiți că se pot trimite de la Kiev și Moscova scrisori și telegrame și că mai ales se poate comunica telefonic cu orașele de unde plecaseră. Izolarea aceasta față de realizările sovietice, ignoranța lor, neîncrederea lor, arată că propaganda nazistă își găsește continuare după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este construită o colindă de fată mare din colecția Petru Caraman
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drum spre Santiago și apoi Finistere. După aspectul fizic ai zice că acum tocmai a ieșit de la o sală de fitness sau s-a întors de la o plimbare foarte agreabilă. Nu are nici o leziune la picioare și nici o - umflătură. Rămân uimit, neînțelegând cum poate să se mențină atât de proaspătă după un drum atât de lung. Face acest pelerinaj singură fără nici o frică, în spirit de credință dar și din motive culturale. Vorbește cu atâta naturalețe și simplitate despre toate aceste
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
19831987 și cu care avusesem nenumărate convorbiri contradictorii, legate de lipsa de căldură din locuințele diplomaților străini din București, de întreruperile frecvente de curent electric, de slaba aprovizionare a magazinului diplomatic etc. Bună seara, domnule ambasador, ați uitat limba română? Uimit, ambasadorul se întoarse spre mine, se frecă la ochi și îmi replică în franceză: Ion, este incredibil, să nu-mi spui că te-au numit pe tine ambasador în locul, scuză-mă, micului imbecil ce vă reprezenta până nu de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a cântărit din priviri, m-a întrebat apoi dacă mi-am luat banii pe poemele publicate în Luceafărul (mă publicase de fapt el de vreo patru ori). Eu nici nu știam că aceste colaborări se plătesc așa, că am rămas uimit. El m-a trimis apoi la casieria Uniunii Scriitorilor de unde am ridicat în jur de 1700 de lei. Mi s-au părut o avere, și mie și tatălui meu care era cu mine. Iată câteva amintiri legate de debutul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu avea nici un prieten de familie dintre scriitori, cu care să se colinde de sărbători, nu-l vizitase nimeni cu familia, acasă. "N-am pe nimeni. Nimeni!", mi-a spus Ioan Alexandru, și tristețea gravă a vocii lui de atunci, uimit el însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
PCR, conform cărora aș fi "fiul recalcitrant al unui înrăit dușman al poporului și comunismului" (odată, mi-a arătat Păunescu o astfel de hârtie, care îi venise de la Cornel Burtică, șeful Propagadei din Republica Socialistă România, și m-a întrebat uimit: "Mă, tu cine ești, de ai dușmani atât de mulți și puternici?" Și eu habar nu aveam pe atunci cine eram!), nu aveam voie să apar la televiziune decât cu acel cântec antirăzboinic, Lumea de mâine (intrat pe albumul triplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
câte un pic. Și de acolo e grija lui Dumnezeu să nu cădem. Ieșind din biserică, la aproximativ 10 m În curte, mai este o ușă pe care ți-o deschide un călugăr și intri tot Într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic În care se Întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor În peșteri și În catacombe. Și În aceste locuri dosnice și fără confort se rugau. Acum este biserică romano catolică. Se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Îmbată mireasma lor. Și alte plante nemaiîntâlnite. Toată această vegetație te sfințește numai când o privești și te gândești la Mâna lui Dumnezeu care le-a făcut cu atâta măiestrie și ce frumusețe a pus În toate câte vezi. Rămâi uimit ce poți vedea. Și asta pentru că ne iubește Dumnezeu și pentru ca să ne bucure, să fim fericiți și să-I mulțumim. Să-I dăm slavă pentru toate! Pe acest frumos munte sunt și două mănăstiri: una este greacă iar cealaltă catolică
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
trăi, dar fără cărți nu pot. Cartea e prietena mea cea mai bună și valoroasă. Dumnezeu mi s-a descoperit și prin cărți foarte mult. Cât de mult m-a ajutat Dumnezeu! Câte minuni a făcut cu mine nevrednica. Rămâi uimit câte a făcut cu mine, cu copiii mei și cu soțul meu, cu toată familia mea. Să nu credeți că am trăit pe roze. Vai de viața mea, știe Domnul! Dacă ați ști să-L căutați, să răbdați... Îl veți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Palat, după ce înaintase regelui un proiect de organizare a politicii interne în care critica declarația făcută de Tătărescu și expunea vederile sale. „Nu numai d. Portocală va depune jurământul, zise regele, dar și d. Ghelmegeanu, ca ministru de interne.“ Tătărescu, uimit, nu protestă, dar se înapoie dându-și demisia după un astfel de afront. „Nu pot admite o nouă criză de guvern după două zile de la constituirea sa. Eu plec la vânătoare. Vom vedea la întoarcerea mea.“ Nu s-a văzut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a fost de față la operațiunile acestei alegeri pregătitoare. El dormea liniștit în apartamentul său din casele răposatului meu socru, Pavel Stoianovici, când i se aduse marea veste. Pe soția lui, doamna Elena Cuza, o năpădiră lacrimele, iar el rămase uimit părându-i-se că face un vis. Într-adevăr era un vis, și cel mai frumos ce poate un om să-l facă în viața lui; să se culce simplu cetățean și să se deștepte domn. Dar, împreună cu el, întreg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acolo!... Atunci un hohot de râs mă năpădi. Știi una, bade, hai cu mine la dânsul, să-i luăm calul. Românul se prinse bucuros, dar, când ajunse aproape de locotenent și-l văzu întrecând cu capul toate vârfurile popușoaielor, a stat uimit și și-a făcut cruce. Aș fi jurat, cucoane, că-i calare, adause el, râzând. Nu fie de deochi!... năltuț flecău... se vede că a ploat când l-a născut maică-sa. Da, a cam ploat, îi răspunsei eu, puindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se înalță un glas ascuțit, înfiorător, fatal, strigând: Arma la ochi!... Foc!... Și imediat de-a lungul frontului infanteriei au fulgerat treizeci de puști care au culcat al pământ tot atâția oameni morți și răniți. Un moment, urdia 101 stătu uimită, dar nu dădu îndărăpt. Apoi a doua comandă rostită cu același glas strident: Arma la ochi!... Foc!... Și iarăși văzui culcându-se la pământ zecimi de oameni. De astă dată toți câți mai rămăseseră în picioare au rupt-o de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de clocotea pădurea, chemându-și se vede finii și cumătrii în ajutor, iar noi, zăpăciți, uimiți, l-am privit cu gurile căscate cum ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure și fugit e și în ziua de astăzi. Bine trebuie să-l fi primit finii și cumătrii, răspunsei eu, când l-au văzut într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
guvernului (Quah 1999). În Zair, Mobutu a fost privit de mulți oameni obișnuiți ca un erou model pentru că se înălțase pe culmi glorioase din străfundurile sărăciei (Wrong 2000) și, ca și Robert, Lord Clive, înaintea lui, pare să fi rămas ,,uimit de propria [sa] moderație"11. Estimări neoficiale ale averii lui Mobutu variază între 5-6 miliarde de dolari, iar în 1982 el însuși a admis o dată că ar fi avut active de peste 4 miliarde de dolari (Agbese 1998: 11). Totuși, estimările
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]