13,247 matches
-
el. „Când o să-i povestesc Elvirei ce bine m-am simțit o să mă invidieze. Dar are ea grijă să se deconecteze, a fost plecată deja în atâtea locuri! Poate și acum a plecat, să o sun după masă!” Desigur după ce umblă din nou prin oraș vizitând la întâmplare, umblând pe străzile pline de istorie dar de care el nu știa mai nimic, așteptând cu nerăbdare să vină ora mesei, se bucura intens de libertate. „De ce aștept cu nerăbdare să merg să
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
m-am simțit o să mă invidieze. Dar are ea grijă să se deconecteze, a fost plecată deja în atâtea locuri! Poate și acum a plecat, să o sun după masă!” Desigur după ce umblă din nou prin oraș vizitând la întâmplare, umblând pe străzile pline de istorie dar de care el nu știa mai nimic, așteptând cu nerăbdare să vină ora mesei, se bucura intens de libertate. „De ce aștept cu nerăbdare să merg să mânânc? Ce este cu mine? Mi-o fi
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
ca un tinerel. „Ce se va întâmpla cu mine? Cum mă voi descurca?” Uită să m-ai dea telefoane la atelierul lui, apoi își aminti de marea responsabilitate, promisiunea făcută primăriei, să foreze și să echipeze optzeci de fântâni. A umblat o săptămână colindând în neștire prin istoria Romei. Gândul nu-i da pace ...Liliana. Nu, nu o uită, dimpotrivă se simțea tot mai legat de această ființă. O sună. -Mă întorc luni, probabil, pe la prânz. Te caut la restaurant. Idila
NOROC NESPERAT NUVELA- FRAGMENT- CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384758_a_386087]
-
crudă. Ce lumină! E din culori de curcubeie fierbinți, răcorite în drumul spre mine! Nici nu știu când uimirea-mi slăbește. La fel și lumina. Cu grijă prietenoasă m-ajută să descopăr o cavă în trunchi. Miros de reavăn îmi umblă de jur împrejur. Călduță și proaspătă e prejma. Și nu realizez cum din părți, de sus, de jos, de pretutindeni se-ndreaptă spre mine tremurătoare, firave radicele de viață! Și încă o dată trăiesc o surpriză, căci mișcătoarele fire-mpletesc peste
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
întâmplă în cazul Psalmilor, fidelitatea tălmăcirii poate fi urmărită pe textul uneia din bibliile aflate la îndemână - de pildă aceea apărută sub îngrijirea patriarhului Iustinian. Sună așa, aici, începutul primului psalm al lui David: „1) Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu au stat, și pe scaunul hulitorilor n-a șezut. 2) Ci în legea Domnului e voia lui și la legea lui va cugeta ziua și noaptea. 3) Și va fi ca un
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
de istorie... - Ajunge! s-a supărat brusc Dumnezeu. Să vină Ilie Testviteanul la mine. Rapid! După minute bune de așteptare exasperantă a intrat în încăpere chematul cu o figură de invitat la „Marius Tucă show - țineți și mai aproape!”. - Unde umbli, domnule? l-a întrebat Creatorul impacientat. Te sun de-o oră pe Connex Go - „ce-i al tău e-al meu” și nu-mi răspunzi... Cum stai cu trăznetele? - Ce drrra... Pardon! Am cam intrat în rezervele speciale, Prealuminate... - De ce
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Mîinile îmi tremură ușor de cafeaua interzisă, capul mi-i blocat de propranolol, aș umbla la nesfîrșit, ca-n adolescență, pe străzile periferice, cîte au mai rămas nedistruse, ale orașului, aș adora din nou ziduri de cărămidă măcinată-ncet, garduri negre de ploaie, o clanță de ușă, un ciob, o sîrmă întinsă într-o curte
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
nici măcar ca utopie salvatoare. Mai degrabă o încercare de echilibrare (a ce?), o aspirație către odihnă pe un fond subminat de opoziția lumină/ întuneric (prezentă în toate secțiunile poemului): "sunt un ucigaș, mi-am sfârtecat picioarele/ și nu pot să umblu/ mi-am sfârtecat mâinile/ și nu pot s-o cuprind/ am alergat spre ea cu alte picioare/ am îmbrățișat-o cu alte brațe/ era în jurul ei doar foc și eu auzeam strigătul/ despărțit de trup, mai departe, înmulțindu-se/ voiam
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
25-30 cm, ca să vadă tot cetățeanul: BIBLIOBUZ!!! M-am repezit înflăcărat spre el; deci acesta e un «Bibliobuz». Adică un autobuz plin cu cărți, o bibliotecă pe care, mă gîndesc, o poți lua de la o stație la alta. Sau cum? Umblă și-mparte cărți pe străzi? Probabil că numai pe la periferie, eu prin Iași nu l-am văzut niciodată. Mîine mă duc din nou să văd dacă Bibliobuzul e tot acolo! Sau poate că în Bibliobuz nu se deplasează decît personajele
Înlăturam, pe cît puteam,orice tristețe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13616_a_14941]
-
nevoia, cu alte cuvinte, să parcurgi o vreme cu el, însoțindu-l la teatru sau la o șuetă, în agitație și în tăceri. Găsești, în fiecare pagină, detalii și, mai ales, o atmosferă despre o lume în care Toma Caragiu umblă, trăiește, domină, cu bucurii la vedere sau cu surpări păstrate cu delicatețe în interior. Ai senzația ubicuității lui. Te conduce sentimentul că Toma putea să fie peste tot în același timp: pe scenă, în grădina lui scriind o poezie, la
Ochii lui Toma () [Corola-journal/Imaginative/13626_a_14951]
-
tatăl și nu știa că nu îl cunoaște, iar stolnicul, văzându-l că e dus cu capul în nori, porni amărât și îngândurat, mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș, iar lui Ștefan îi păru că el umblă aidoma unui fus pe care l-ai așezat cu vârful pe masă și i-ai dat vânt să se rotească sfârâind... Ai privit vreodată, Ștefane, punctul de fugă al unui sat de case mici și cărămizii, acoperite cu țiglă, acele
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ar fi aflat în spinarea unui buiestraș sălbatic, ce vrea să-l arunce din spinare și strigătul său fu auzit în casă și bucătăresele năvăliră afară, i s-o fi întâmplat copilașului ceva, Doamne feri, și-l văzură pe Ștefan umblând desculț prin noroi și prin bălți, cu un cârd de boboci de rață, ca niște gălbenușuri, în jurul picioarelor lui, piu, piu!, iar mai apoi ochii lor grijulii descoperiră pruritul de pe antebrațul copilului, cum îi spuneau și năvăliră asupra lui, ce-
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
al nopții, Se strecura în catedrală Să fure sensul din imagini Și dispărea cu tolba plină. Înfățișările prădate Își regândeau alcătuirea Crescând pe ziduri și coloane, Până se vălura de seară, Când hoțul se-ntorcea cu frica Să cerceteze-mputinarea. Însă umblând prin vistieria Reînnoitelor contururi, Prindea s-auda gâlgâirea Din adâncimea arătării, Și se-arunca din nou bezmetic Să-i captureze nentelesul. Dar chiar golita, marea frescă Îi aducea parcă aminte De ce se străduia să uite Când vindea sacii cu vedenii
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
un somnifer sub pernă în fiecare noapte. CRUELA DE VILA: La nedo care-a dispărut i-o cale atât de lungă Că mii de ani i-au trebuit dormirii să-l ajungă Poate de mult el doarme-n drum , sau umblă pe-alte bloguri dar vraja lui abia acum ne strânse de prin colburi lumină nedormirii lui încet pe blog se suie era pe când nu s-a născut, azi îl vedem shi nu e! tot astfel, cănd al nostru ned pieri
Cântarea Nedormiei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19070_a_20395]
-
Simona Tache Am umblat, acum câteva seri, la poze vechi (cu pionieri) și am mai găsit și altele. De data asta, v-o prezint pe Bambi: Nu că v-a înduioșat? Mie mi-a rupt inima, pe cuvânt. 24 de anișori aveam.
V-o prezint pe Bambi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19128_a_20453]
-
pe mama urangutăniță. Și a plecat, în seara aia, acasă, le fel de neîntinat cum venise. Căci, până la urmă, prietenii lui au decis că nu e cazul să devină bărbat prin viol și l-au lăsat în plata Domnului să umble prin lume virgin. Poate că așa e și azi...
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
magazin, în metrou sau la coafor, pisoiașul meu îi face pe toți cei din jur să se oprească și să înceapă să-l caute îngrijorați din priviri. Iar pisicile, evident, înnebunesc de-a binelea. Încep să se agite și să umble disperate după ăla micu care miaună. Buun. Și-acum povestea la care voiam să ajung. Azi am fost la sală și mi-am lăsat telefonul în dulăpiorul din vestiar. Dar am uitat să îl dau și pe silent. Când mi-
Pisoiul din dulap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19126_a_20451]
-
cap la coadă, maică) are un fetiș cu femeile care tre’ să scotocească cu mâna printre gândaci băloși, păianjeni oribili, scorpioni dezgustători, șobolani chițăitori și alte chestii megascârboase. Al doilea fetiș e cu gândacii, păianjenii, scorpionii și șobolanii care le umblă doamnelor prin păr și pe corp. Brrrrrrr... 21 iunie 2013 Dialog cu o mămică, pe numele ei Sidonia Bogdan: “- E atrasa de toate kitschurile, sclipiciurile, rozurile aprinse, materialele alea din perdea. - Toate fetițele mici sunt așa, îți dai seama că
Sărmăluțe cu parfum by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19147_a_20472]
-
nu dorm și nici nu sunt coincidențe. În 2 ani, copilul pe care-l port în mine va avea o mamă internată la balamuc, iar bărbatul meu o să fie o rană deschisă, un om măcinat de durere, un suflet sleit, umblând prin lume într-o carcasă de carne. Îmi voi trăi viața într-un pat cu așternuturi jegoase și gri, deschizând gura să primesc lingurița cu piure scârbos de morcov, mânuită de o infirmieră. O să vorbesc singură, o să fac pe mine
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
ar fi trebuit desenată altfel, pentru că vine toamna și mi-e foame, iar mașinile astea, proastele, mă stropesc. O să mușc paiul cu care o să încerce să-mi dea apă și n-o să mai vreau să-i dau drumul. O să îmi umblu în pempărs și o să întind pe pereți ce găsesc acolo. N-o să-mi recunosc bărbatul, tatăl, fratele și prietenii, iar copilului meu, ca să nu mă vadă cu mințile rătăcite, o să i se spună că am murit. Când, într-un târziu
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
doar puțin... Și m-o bătut atunci chiar în ziua de Paști, o dat în mine până mi-a iașit sânge, că mă iubea și voia să fiu femeie de casă... Da’ acum nu mai are treabă cu mine, pot umbla cum vreau, nu m-o mai bătut de mai bine de un an, din cauză că nu mă mai iubește... Cred că are pe alta! Cam asta a zis vecina, iar celelalte vecine i-au dat dreptate: - Când bărbatul nu te mai
Când bărbatul nu te mai bate, nu te mai iubește by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19213_a_20538]
-
de site-uri, pur și simplu țopăi bezmetică, din link în link. În fiecare zi îmi propun să nu mai fac asta și în fiecare zi eșuez. Norocul meu că nu dă și dependență fizică, să mă trezesc că îmi umblă coropișnițe pe sub piele sau că mi se deprinde un picior de corp și joacă singur “Șotronul”. Ah, și sunt dependentă și de mail. Chiar, putem să facem o pauză minusculă, ca să mi-l consult cu mâinile tremurânde? Ce ți-ar
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
plecat, acum vreo 2 zile. Am probat o bluză nouă de la H&M, să văd dacă se combină OK cu o fustă și, pentru că s-a combinat excepțional, am uitat cu desăvârșire să mai scot eticheta. Așa am ajuns să umblu juma’ de zi prin oraș, cu ea atârnată de mine, și doar printr-o minune n-am intrat așa și în H&M. Căci, da, întâmplător, chiar în ziua cu pricina, am ajuns din nou în magazin. Din fericire, m-
Cum am umblat cu eticheta pe mine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19313_a_20638]
-
Simona Tache Umblă imens prin București câinii ăștia, fiindcă numai aici există covrigi imenși. Poza e făcută de Mazi și îi mulțumesc că mi-a dat voie s-o folosesc.
Câini cu covrigi imenşi în cozile imense by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19307_a_20632]
-
dacă distanța dintre portofel și telefon devine mai mare de 5 metri, telefonul să înceapă să zbiere. Super! Toate bune și frumoase, doar că aia cu amprenta digitală m-a pus rău pe gânduri. Adică nevasta n-o să mai poată umbla în portofelul soțului? N-o să-l mai poată deschide, când vrea să pună niște bani în el? Nu mi se pare normal. Dacă ni se ia și bucuria de a ne surprinde soții, umplându-le portofelele cu bani, chiar că
Portofelul în care nu mai poate umbla soţia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19348_a_20673]