3,061 matches
-
care îi curmau somnul brusc, ca și cum ea ar fi vrut o confirmare că visul ei manifest și inocent de copil ar putea fi aievea. Câteodată, trezirea se producea când ea era deja jos din autobuz și cineva se repezea cu umbrela spre ușă, o striga, ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din autobuz și cineva se repezea cu umbrela spre ușă, o striga, ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de clopot sau de meduză mai degrabă, pictată în culori psihedelice. Fusese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de clopot sau de meduză mai degrabă, pictată în culori psihedelice. Fusese cea mai rezistentă umbrelă din viața ei. Nu o purta prea des, de teamă să n-o piardă sau doar pentru că nu-i plăcea să poarte umbrelă. Dar, de câte ori o avea la ea, nu o lăsa o clipă din mână. Și acum se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
formei ei de clopot sau de meduză mai degrabă, pictată în culori psihedelice. Fusese cea mai rezistentă umbrelă din viața ei. Nu o purta prea des, de teamă să n-o piardă sau doar pentru că nu-i plăcea să poarte umbrelă. Dar, de câte ori o avea la ea, nu o lăsa o clipă din mână. Și acum se gândea cu ciudă la acest amic al ei, la ce mult s-a bucurat să-l întâlnească după atâta vreme, cum s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o lăsa o clipă din mână. Și acum se gândea cu ciudă la acest amic al ei, la ce mult s-a bucurat să-l întâlnească după atâta vreme, cum s-a lăsat pradă conversației și a uitat total de umbrela în formă de meduză psihedelică, singurul lucru pe care-l avea de la el și care-i substituia grațios prezența între două sporadice întâlniri. Sentimentul că s-a produs ceva iremediabil între ea și D, ceva ce va face imposibilă legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
clipă. Tocmai au ieșit de la cinematograf și ploua destul de viguros și, pentru că de obicei mai făceau câțiva pași după vizionarea filmului, ca să-și mai omoare o vreme timpul cu ea, au intrat în primul magazin, unde el a ales o umbrelă mare, bărbătească, ce avea să-i adăpostească pe amândoi de ploaie în timpul plimbării. Și ea s-a bucurat tare de prezența umbrelei ce i-a permis să-și înlănțuie mâna în jurul brațului lui puternic, în unghi drept, în prelungirea căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și mai omoare o vreme timpul cu ea, au intrat în primul magazin, unde el a ales o umbrelă mare, bărbătească, ce avea să-i adăpostească pe amândoi de ploaie în timpul plimbării. Și ea s-a bucurat tare de prezența umbrelei ce i-a permis să-și înlănțuie mâna în jurul brațului lui puternic, în unghi drept, în prelungirea căruia se înălța și rezona ca un clopot obiectul fetiș ce în curând avea să-i aparțină. La plecare, pentru că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
brațului lui puternic, în unghi drept, în prelungirea căruia se înălța și rezona ca un clopot obiectul fetiș ce în curând avea să-i aparțină. La plecare, pentru că nu s-a deranjat s-o conducă până acasă, i-a lăsat umbrela, s-o poarte ea mai departe. Moment de care ea a profitat pe loc, încercând timidă o întâlnire în care avea să i-o restituie, dar el a dezavuat-o sec, sub titlul că nu era necesar, poate s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încercând timidă o întâlnire în care avea să i-o restituie, dar el a dezavuat-o sec, sub titlul că nu era necesar, poate s-o țină ea, căci el oricum avea una aproape identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul ei. De mult nu se mai gândise la seara când au fost la cinematograf și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit prea multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul ei. De mult nu se mai gândise la seara când au fost la cinematograf și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit prea multă vreme, pentru că nu-l mai văzuse de atâta timp. Dar umbrela atârna ca o prezență vie în cuierul din dormitorul ei, o întâmpina cu o reverență de câte ori venea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult nu se mai gândise la seara când au fost la cinematograf și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit prea multă vreme, pentru că nu-l mai văzuse de atâta timp. Dar umbrela atârna ca o prezență vie în cuierul din dormitorul ei, o întâmpina cu o reverență de câte ori venea acasă. Din când în când, o scotea ca pe un animal de pripas în plimbări scurte, ca să nu trebuiască să aibă grija ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nimic, a închis telefonul, a făcut o baie cu săruri de mare, a băut un pahar cu apă și s-a culcat. Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se terminau într-o altă categorie de coșmaruri. Scenariile din jurul pierderii umbrelei reproduceau acum întocmai realitatea. Abia acum pierderea umbrelei a devenit o certitudine, sensul dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu săruri de mare, a băut un pahar cu apă și s-a culcat. Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se terminau într-o altă categorie de coșmaruri. Scenariile din jurul pierderii umbrelei reproduceau acum întocmai realitatea. Abia acum pierderea umbrelei a devenit o certitudine, sensul dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat și mai bine. Nici visele cu țesătura lor parșivă nu au mai fost capabile să transfigureze acea realitate devenită subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în vis din afară, ca într-un fel de scindare a conștiinței, între cel ce visează și cel visat. Și ea se putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea pierde nicio clipă. Înghite aproape întreg flaconul de somnifere, cam cât și-a calculat ea că ar fi necesar pentru ca de data asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării celor o mie de Buddha, ce coboară din cer fiecare sub clopotul unei umbrele. Starea ei anterioară de perpetuă bucurie pare să-i revină, când, deodată, sună telefonul lung și strident. Și sunetul lui îi pare dintr-o dată amplificat, puternic, insistent, menit anume parcă să trezească pe oricine din somnul morții. Și după ringuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu toată viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda unui taxi presupunea mult timp de pierdut... Întoarcerea umbrelei. Ultima confesiune Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]