3,608 matches
-
ungurește, c-așa-i obiceiul, dacă suntem printre unguri... De altfel, așa e și bine... ― Ce bine, părinte? strigă Apostol serios. Nu te gândești că așa, mîine-poimîne, rămâi fără parohie? ― Cam așa-i, ce-i drept, murmură Boteanu zăpăcit, zâmbind umil. Ce să facem? Noi n-avem nici o putere și nici nu ne putem amesteca. Destul ne zdrobește viața, de mă mir cum o mai putem duce în spinare... ― Când omul are un ideal, înfruntă toate greutățile! zise Apostol apăsat, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în lume, printre oameni sau în mijlocul firii, bucurîndu-se de fiece clipă a vieții. Acuma era dornic să-și poarte, în văzul tuturor, fericirea, să vestească umil că a găsit taina cea mare, să-și împartă iubirea cu alții, căci toți oamenii au nevoie de iubire și sunt vrednici de ea. Apoi azi nu-i mai era frică de nimica în lume, nici de singurătate și nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa, liniștit. Când crezi aievea, te-ai ridicat deasupra vieții! ― Ce-i, Bologa, ai nebunit? întrebă brusc locotenentul, foarte serios. ― Toate științele trecute și viitoare nu vor putea înăbuși în sufletul omului glasul lui Dumnezeu! urmă Apostol cu o înflăcărare umilă. Pretutindeni te izbești de întrebări, numai în Dumnezeu găsești împăcarea fără îndoieli! Veșnic te chinuiește rostul vieții dacă n-ai pe Dumnezeu în suflet și niciodată nu știi unde-i binele și unde-i răul, căci ce-a fost bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sări în picioare, fermecat, ca în fața unei năluciri ispititoare. Ilona se duse la masă, așeză vasele și tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar în ochi și pe buze un zâmbet de îmbărbătare, umil, sfios, sub care încerca să-și ascundă o groază cumplită... Goli tava și mai stătu o clipă, neclintită, murmurând de câteva ori, domol, ca un susur: ― Dumnezeu... n-ai grijă. Dumnezeu... Apoi ieși cu privirea în pământ. Apostol o văzu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
omul acesta. Inteligența lui nativă, cu care rostise scurt și categoric: Dacă nu acum, cậnd? mă scotea din minți. Mă simțeam umilită, falsă, credulă, inutilă... N-aș fi vrut ca el să sufere, dar Yon mă transformase subtil într-un “umil” al său, mă crease rapid dupa tiparul sufletului și trupului sau însetat de dragoste... Dragostea lui mă apăsa, mă obosea, mă silea să mint, să mă prefac. De ce nu știusem eu oare să exprim atunci ceea ce era esențial în mine
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a dat și de soție, Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit c-un umil semn, Drept mantie-o prostire M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puternicu-i oval - Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat de pragul auritului portal: A tatălui său vorbă aude și se-nchină - Un semn că se supune măsurei ce-o destină. S-apropie cu pasuri modeste, line, rare Și umil îngenunche pe treapta de la tron: "Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde blîndu-i soare, Când clopotul va plânge cu-al serei dulce ton, Atunci eu mă voiu duce, pe calul pag călare, M-oiu duce pân-la poala a muntelui Pion Ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Se vede când femeea golește al ei sân. Când poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne, 10Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar, Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne, Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har. Nu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel. 15Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ia ascult-o și ai să vezi că mare dreptate avea: „Către Rai mai scurtă cale Alta nu găsești mai bună, Vino drept la Trei Sarmale Și-o să meargă totul strună”. Cu alte cuvinte, bați șaua să priceapă iapa. După umila mea părere, însă o vizită la renumitul han se cuvine a fi făcută când suntem odihniți și nu acum când sufletele noastre se mai țin în două ațe. Drept să-ți spun, dragă ieșene, parcă ai dreptate. Da’ de unde până
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în jurul mănăstirii Sfântul Atanasie, despre începuturile căreia vorbește Nicolae Iorga în niște note de călătorie de prin 1907. El spune că o mână de călugări a ridicat aici în Codrii Iașilor un schit din “scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi”. În 1638, însă, Vasile Lupu voievod zidește o biserică din piatră pe aceste “prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii”. Cu timpul, însă, zidirea s-a risipit. La 1702, Constantin Duca voievod o reface și își pune pisania scrisă pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
i-a făcut să-i despăgubească pe cei [ce] muncesc viața lor prin o răsplătire după moarte și prin [o] disprețuire a averilor, în fine prin reducerea fericirei la un bun subiectiv, consistând din disprețul averilor și din supraprețuirea situărei * umile și a cugetării filozofice. Altfel cei noi. Siguri, prin succesele naturale despre moartea sufletului individual, sigur cumcă plăcerile simțurilor, ca singure esistente, sunt plăceri adevărate, de-o realitate necontestabilă, ei au voit realizarea prin forță (cei vechi: cea voluntară) a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
critică bogăția în sine și pentru sine, stimulând ceea ce Smith condamna deja în timpul său, adică „dispoziția către admirarea și aproape venerarea bogatului și a celui puternic, și disprețuirea - sau cel puțin neluarea în seamă - a persoanelor de condiție săracă și umilă”. Dar, concludea Smith, „nici o societate nu poate fi fericită dacă marea majoritate a membrilor săi e săracă și mizerabilă”; - de când am început să acceptăm că democrația, ca legătură socială fondată pe egalitate, merge periculos spre declin, formând pe de-a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
statică” a păcatului și a iertării, ca simplă dezlegare individuală, la o viziune dinamică ce are în centru concepția evanghelică a convertirii ca „purificare continuă, luptă constantă împotriva răului din lume și din propria inimă, o luptă ce include recunoașterea umilă a propriei nevoi de iertare și de convertire ulterioară”. Deoarece alienarea determinată de corupție este totală, așa și întoarcerea la Dumnezeu Tatăl și la iubirea sa către toți oamenii poate da naștere speranței doar atunci când este completă. Punctul principal, deci
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o valoare paradoxală, oximoronică: abjecție sublimă, umilă măreție etc. Acest al doilea strat, adolescentin, frământat și excesiv al etosului balcanic a reușit, într-o scurtă perioadă istorică, să răstoarne utopia multiculturală și tolerantă din stratul inițial. Comunitatea s-a spart în bucăți și fiecare diferență, până atunci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rugăciune. Pentru că doamna Angela Ulmeanu nu mai avea rude apropriate, soții Brădescu hotărâră să o îngroape chiar în cimitirul din satul lor. Epilog Trecuseră aproape cinci ani de când glasul doamnei Angela Ulmeanu s-a stins. Lacrimile ei se transformaseră în umile rugăminți de iertare către fiul său, care astăzi într-o zi frumoasă din săptămâna Floriilor, se afla în cimitir împreună cu cei doi copii ai săi, un băiat și o fetiță, pentru a-i curăți mormântul. Pe aceași alee se găseau
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
zinc, oligoelement vital ce are un rol major în funcționarea prostatei, care, la rândul său, are un rol central pentru potența sexuală masculină. Și, apropo de prostată, bărbații chinezi (ca și turcii, bulgarii și țiganii) mestecă de secole ieftina și umila sămânță de dovleac ca gustare zilnică, pentru a-și menține potența sexuală și a-și mări producția de hormoni la nivelul prostatei. două-trei uncii de semințe de dovleac pe zi ajută mai mult decât orice la protejarea prostatei împotriva cancerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
suplimentată cu ierburi medicinale care prelungesc viața. Ierburile pe care Lee le-a recomandat cel mai mult sunt ginseng-ul, ale cărui proprietăți au fost deja descoperite în detaliu, și o plantă puțin cunoscută, numită Hydrocotyle asiatica minor, un membru umil din familia buricului-apei, care crește în luncile tropicale ale Asiei. În acea vreme, majoritatea oamenilor de știință din Vest în atenția cărora a intrat cazul lui Lee i-au luat în derâdere pretențiile de longevitate și au disprețuit planta simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și longevității. Lee Ching-yuen, care nu mânca, de regulă, nimic ce creștea sub pământ, făcea două excepții de la această regulă alimentară: ginseng-ul și usturoiul. Ambele au fost deja discutate detaliat în capitolele anterioare. Lee Ching-yuen recomanda și o buruiană umilă din familia buricului-apei ca fiind un supliment excelent pentru longevitate și eficacitatea acestei plante a fost confirmată de oamenii de știință francezi. O altă plantă cu efecte de prelungire folosită de mii de ani de sihaștrii taoiști este misterioasa „ciupercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-mi să-i inspectez marfa. Are carne din belșug pe fesele alea din ciorapii fini negri și o pereche de țâțe În care-ai putea să te pierzi. — Pentru nimic, mulțumește-i bărbatului tău cel cumsecade, amicul meu Cliff. Prieteni umili În posturi Înalte, ce ne-am face fără ei, hă, Bladesey băiete? — Foarte adevărat Bruce, Încearcă Bladesey să facă pe Înțeleptul, dar sună insipid. Mă uit afară pe geamul din spatele siluetei ăsteia obosite și insignifiante și fără Îndoială că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
celorlalți. Poetul e doar atent, pregătit, Într-o stare În care acordul la vibrația firească a profunzimilor este pentru el mereu posibil. Poezia nu este astfel decît contactul cu realitatea profundă, atingerea ei și preluarea acelui palpit esențial. Poetul, modest, umil, fără accese de titanism creator, surprinde doar poezia lucrurilor și o comunică, o Împărtășește celorlalți, celebrând astfel misterul ei. Poezia este astfel sărbătoarea realității, realitatea În ipostaza ei sărbătorească. Convingerea poetului oriental este deci că realitatea ca mister, poezia realității
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Formula lui Mircea Eliade este aici cea mai potrivită: sacrul este camuflat În profan. Poetul deține doar organul, lira acordată de așa natură Încât resimte cu precădere vibrația sacrului aflat În proximitate, În cotidian, În banal, În lucrurile cele mai umile și lipsite de strălucire. El o preia și, cu o minimă prelucrare, o transmite celorlalți. Nu el creează misterul sau cântecul, acestea se Întîmplă de la sine. Nu orgoliul creator Îl Împinge să plăsmuiască misterul, ci ființa sa, eliberată de sinele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În maniera sa ghidușă, Marin Sorescu se mărturisește: „Pereții casei Îmi sunt plini / De rame / În care prietenii mei / Nu văd nimic. / Cred că le am expus acolo / Pentru exasperarea lor.” Arta sa poetică se rezumă prin urmare, simplu și umil, la a Înrăma misterul ivit oarecum ca nuca-n perete, căci iată ce spune despre un loc oarecare din peretele de deasupra patului: „Într-adevăr, pe locul acela Joacă o lumină De formă sferică. Nu este-n jur nici un bec
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca o descărnată schelărie provizorie, ci ca un gen Închegat și consistent, suficient sieși. Nimic după scris - la geam cu umilință o floare de nuc Șerban Codrin Numai stamine și pistil (fără petale, fără miresme), ce floare să fie mai umilă ca floarea de nuc? Așa e și autorul după ce s-a eliberat de ce a scris. La fel e și textul haiku-ului aflat pe hîrtia de alături. Mai nimic. La geam, față-n față cu floarea de nuc. Doar promisiunea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În creația lor de folosirea unor cuvinte clișeu. Mila noastră (occidentală și creștinească) ține de o mentalitate complicată și ambiguă. Pe de-o parte, În ea regăsim trăiri de moment, foarte acute ale compătimirii și compasiunii față de cei sărmani și umili, față de suferința și nenorocirea lor. Pe de alta, cerșetorul, cu toată starea lui jalnică, este considerat o ființă mai curînd degradată și, chiar dacă se poate bucura de pomana pe care sîntem dispuși să i-o aruncăm expeditiv În mîna Întinsă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe care le evocă textul, importantă devine activitatea exploratorie și imaginativă În contact direct cu ele, activitate care ne dezvăluie, pe calea sensibilității (care nu verbalizează), sensurile poemului. Textul unui haiku este deci auster și arid stilistic, neînsemnat și nepretențios, umil pînă la estompare și uitare În spatele sugestiilor pe care le-a declanșat. De ziua muncii - la soare uscându-se pielea unui cal Șerban Codrin De ziua muncii este o menționare uzuală, comună a momentului În care ne aflăm, la soare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]