23,058 matches
-
cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar așa niciodată, nu va fi rege, orice s-ar întîmpla, la ce să te aștepți?! Sîntem în gheara francmasonilor, a liberalilor, care niciodată nu vor vrea o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată face ei de cap, să-și umple buzunarele și să stea la taclale cu tot felul de neisprăviți, socialiști ori republicani, dracu' să-i pieptene, în conferințe mondiale, în timp ce țara geme și se destramă, furată și înjunghiată pe la spate. Sîntem de rîsul lumii, domnule dragă, de parcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strună, țara e mare, nu știe stînga ce face dreapta, cînd e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu era chiar așa, dar asta era impresia, părerea generală. Părerea asta se forma îndeosebi din pricina gazetelor. Tot gazetele erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești se întreceau la reducerea de prețuri și la avantaje, simțind că există bani, dar că nu se crease încă necesitatea, bunăstarea de cele mai multe ori lenevește omul, mai ales cînd n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grabă cu o trupă care nu cunoscuse bătaia frontului, rezerviști trăiți bine, sănătoși, crăpînd de nerăbdare să facă și ei ceva. Și au fost puși să facă, dar ceea ce s-a întîmplat a fost îngrozitor. Toată Piața Teatrului s-a umplut de cadavre și de sînge. Au fost unii din preajma guvernului care au susținut că a fost absolut necesar să se tragă, stăpînirea trebuia să demonstreze Aliaților că e o mînă de fier, că este puternică, stabilă și nu se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar era îngrijorat de faptul că aerodromul de sus, de pe dealuri, s-ar putea umple cu mărăcini, devenind impracticabil. Asta ar duce la o izolare și mai mare, nu?" Radul Popianu încuviință, "sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți cere nimănui asta, să se îngrijească de el, dacă ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate controla trecutul, iar trecutul e ca apa, intră peste tot și cînd ți-e lumea mai dragă vezi că ți s-au umezit pereții la cea mai de nădejde-construcție a ta. Trecutul nu poate fi controlat decît dacă este umplut cu fapte legate de promisiunile viitorului. Măgarul lui Nastratin mergea liniștit înainte, pentru că tot timpul avea în față promisiunea morcovului atîrnat printre urechi. Promisiunea unui morcov și niciodată morcovul. Acesta este marele secret. Promisiuni poți face doar celor ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de a discuta deschis. "Deci..." Mihail s-a aplecat peste masă înspre el, ca pentru a se face auzit cît se poate de bine și de clar: Este vorba de Aeronautică și Arsenal. S-a întrecut deja măsura, excelență!" A umplut din nou păhărelul directorului. Anume scosese cele mai mici pahare, oricînd ai nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra, domnule dihrector, nu s-a atins măsuhra cehrută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din picioare și se făcea tot mai mare și mai deslușit. Mulțimea se puse pe fugă, care‑ncotro, temându‑se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din cer. Urmă o scenă năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav când cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pământ și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să‑i tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pământul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de‑i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cât slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s‑a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întâmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i‑a văruit baia (cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s‑o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de copii Într‑un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S‑ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplând celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu o pălărie imensă cu pene și cu veșmintele ei care tot foșneau, deși nu făcea nici o mișcare. Refuzase scaunul acela ordinar, În trei picioare, care Îi fusese oferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Asta a fost epoca de aur a anarhiștilor și a „nihiliștilor“, va spune Norman Kohn, iar moda confecționării artizanale a bombelor se răspândise În Întreaga Europă și Rusie. Astăzi știm perfect că În spatele acestor atentate (aidoma celui cu o bombă umplută cu cuie, care a avut drept țintă Camera Deputaților, ca și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămânța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau, pur și simplu, să mai vadă chipuri Însuflețite. În ciuda singurătății În care trăiesc, domnule, nu agasez lumea cu amintirile mele - ecouri ce răzbat dintr‑un de necuprins cimitir -, nu frecventez conferințe și nu scriu scrisori necunoscuților, pentru a‑mi umple timpul cu așteptarea răspunsului. Dumnezeu mi‑e martor, iar de‑acum Îmi veți fi și dumneavoastră, că am scris multe scrisori În viața mea. Și că aproape toate au fost adresate unei singure persoane, lui Mendel Osipovici. Dumneavoastră, cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În săli să nu pătrundă nici un fir de praf ori vreo boare de poluare chimică. În șase săli uriașe, acoperite cu un strat dublu de beton armat, ste conservată, până În momentul de față, o cantitate de date care ar putea umple șase milioane da cărți de câte trei mii de pagini fiecare. În măsura În care va fi necesar, mormonii plănuiesc perforări pentru noi săli. În fiecare lună cam zece kilometri de noi microfilme sosesc din toate colțurile lumii. Tot aici se află, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să descifrez segmentele acelei istorii tulburi care au rămas În umbră până‑n ziua de azi și care, Într‑un fel, nu vor fi niciodată clarificate; așadar, când s‑a pus În mișcare „acea trebuință barocă a intelighenției de a umple golurile“ (Cortazar) și când m‑am decis să Însuflețesc și acele personaje rămase În beznă, În primul rând pe misteriosul emigrant rus care În povestire se numește Belogorcev - ca și pe misteriosul X - al cărui rol a fost, după cum Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
format prin măcinarea, pește secole, a coralilor, si, ținând mâna în sus, așa cum îi spusese bătrânul kahuna, lasă că minutele să se scurgă în timp ce soarele cobora la orizont, iar inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre Punta Rofau, îndreptându-se către Punta Matira, iar profilurile lor se conturară pe discul luminos al soarelui, care atingea linia orizontului și înroșea norii, si, cu toate că cei opt bărbați vâsleau din greu, o făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De unde provenea această bestie apocaliptica? De ce se strecura pe întuneric și încerca să-i ucidă pe cei care-i ieșeau în cale? Era oare unul dintre acei fioroși canibali care soseau din insule îndepărtate cu singurul scop de a-si umple camarile cu gustoasă carne de om? Băiatul nu putu să-și stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înghionti pe Tapú, obligându-l să tacă. —Mușcă-ți limba, ca animalul asta e-n stare să te omoare, îl sfătui. E-ntr-o dispoziție cum nu se poate mai proastă. O neputința surda fu pe punctul de a-i umple ochii de lacrimi, însă, făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se îndepărta, trăgându-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu tristețe și resemnare: M-au obligat să-i omor unul câte unul, pe masura ce se nășteau, pe motiv că un adevărat Arioi nu trebuie să aibă băieți, fiindcă riscă să le dedice mai multă dragoste decât sectei. Ochii i se umplură de lacrimi. Dar eu aveam atâta dragoste de oferit, iar sectă atât de puțină de primit!... Îi mângâie părul cu infinită tandrețe. De aceea ți-am acordat atâta atenție și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
posibile între vest și nord-vest, pentru următoarele trei luni. Cand o să le știi, o să mai vorbim. Navigatorul-Căpitan se întoarse la postul său, pe platforma de la pupă, lăsându-l pe bietul băiat descurajat și aproape stupefiat, căci cascadă de stele care umpleau firmamentul între cele patru puncte care separau ainé de pafa’ité părea atât de compactă și de întinsă, încât la prima vedere te făcea să crezi că nu putea exista ochi de om care să le poată deosebi una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]