11,855 matches
-
Încă pe piață, dar de regulă, pepenele Îl pune mama ta, de profesie casnică. Fugi repede la Nelu ca să umpli sifoanele. Să bea taică-tu șpriț. De un an de zile nu mai este milițian și s-a Întors la uzina 23 August, secția motoare, vechiul lui loc de muncă. Nu mai este strungar În fier, ci controlor tehnic de calitate. La sifoane este bine. Te uiți la cilindrul ruginit care se ridică când bagă Nelu presiune și la botnițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din nou viscole peste București. Tu ți-ai pus În gând să o săruți pe Polixenia, o colegă de clasă, iar peste toate astea dragostea ta pentru chimie este de neclintit. Dimineața, În zori, când te pregătești să mergi spre uzina Republica, la practică productivă, urlete de moarte te scot din minți. Un guițat sinistru ca un ferăstrău mecanic trecând prin piatră. Vecinul tău de peste drum taie porcul. Pentru a doua oară În viața ta, vezi cum se taie un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e de mâncare. Și iei nota zece. Înainte de examen ai avut un vis. Așa ești tu. Ai vise. Visai așa: că stai picior peste picior și ești boier. Pe taică-tu l-au scos din pâine, s-a Întors de la uzină, iar tu, cu maturitatea În buzunar, pleci la munte În vacanță. Bântui prin Sinaia și Bușteni cu un coleg de bancă și dansați până În miez de noapte „madison” În compania unor fete simpatice. Niște curve nenorocite din Poiana Țapului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al A.R.L.U.S., Dumitru Popescu, membru al C.C. al P.C.R., redactor-șef al ziarului „Scânteia”, Ion Iliescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., ministru cu problemele tineretului, Dan Marțian, secretar al Comitetului municipal de partid București, Florica Petre, muncitoare la Uzinele „7 Noiembrie”, Vasile Ciobanu, muncitor la Uzinele Grivița Roșie, precum și I.S. Ilin, ministru consilier al Ambasadei Uniunii Sovietice la București. Despre cea de-a 98-a aniversare a nașterii lui V.I. Lenin a vorbit tovarășul Dumitru Popescu. Cuvântarea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
C. al P.C.R., redactor-șef al ziarului „Scânteia”, Ion Iliescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., ministru cu problemele tineretului, Dan Marțian, secretar al Comitetului municipal de partid București, Florica Petre, muncitoare la Uzinele „7 Noiembrie”, Vasile Ciobanu, muncitor la Uzinele Grivița Roșie, precum și I.S. Ilin, ministru consilier al Ambasadei Uniunii Sovietice la București. Despre cea de-a 98-a aniversare a nașterii lui V.I. Lenin a vorbit tovarășul Dumitru Popescu. Cuvântarea a fost subliniată În repetate rânduri cu vii aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îi șade bine săracului. Ca un adevărat intelectual. Feroce În gândire și senin În suflet. O să faci un film odată și odată. Acum filmezi Întreprinderi industriale și poduri rulante. Stai pe pod și filmezi. Stai pe pod ca Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mare problemă“ - a spus Radek - „Lenin nu gândește în categorii istorice abstracte, nu-și bate capul cu renta funciară sau plusvaloarea, nici cu absolutismul sau liberalismul; el se gândește la oamenii vii, la țăranul Isidor din Tver, la muncitorul de la uzinele Putilov sau la polițistul de pe stradă, și caută să-și reprezinte cum vor acționa hotărârile luate asupra țăranului Isidor sau asupra muncitorului Onufrie.“ Ceea ce nu vrea să spună altceva decât că Lenin a fost un istoric, un romancier, un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că avea obiceiul să-i corecteze tot timpul ebraica. Se Întorceau acasă și făceau dragoste ca și când s-ar fi aflat dincolo de deznădejde. În 1965 Yael fu nevoită să plece cu un contract special să lucreze la centrul de cercetări al uzinelor Boeing, În Seattle, În nord-vestul Statelor Unite. Fima refuză s-o Însoțească, pretextând că o perioadă de despărțire le va face bine amândurora, și rămase singur În apartamentul de două camere din cartierul Kiriat Yovel. Obținu un post modest de recepționer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așa cum ne-am imaginat. W. s-a hotărât ca, în loc să facă cei câțiva pași de la mașină până la scara ce ducea la birouri, să meargă luând-o pe pâlnie în jos prin zăpada fleșcăită și neagră de funingine, de-a lungul uzinei, pe toată latura ei, și anume chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de fier și oțel - și tatăl său își întoarse fața; o mișcare începută abia perceptibil, din ochi, continuată de cutele obrazului, sucindu-i claia albă de păr în dreptul luminii și, asemenea unui ecou, estompându-se în trupul masiv care ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea însăși și pe Curt la acest nou început. Și W., pe care tocmai îl cunoscuse, avea umor și chiar îi plăcea ținuta lui; era fiul unei familii „prospere“ în plină ascensiune. Tatăl lui ajunsese din nimic ditamai directorul la uzinele de fier și oțel. W. avea să facă o carieră strălucită, iar ea urma să-și recapete, alături de el, ceea ce îi fusese luat: o viață burgheză. De când locuiam în S., era obligatoriu să facem la fiecare sfârșit de săptămână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
A. era primit cu toată amabilitatea în cercul celor care aveau un cuvânt de spus, deținând ei înșiși firme sau poziții de conducere. Toți îl cunoșteau pe Hans H., era fiul acelui bărbat respectat, încă proprietar al unui birou la uzinele de fier și oțel, folosindu-și cu brio relațiile ca să le procure fiilor săi oferte avantajoase pentru firmă. Iar prăpastia dintre acea ambience a mamei și comportamentul rural din ce în ce mai accentuat al tatei începu să se caște tot mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
capul aplecat asupra dosarelor, privea printre coloanele de cifre un cu totul altfel de chip. Al său. Crezuse că fiii lui i-ar fi semănat întru totul, ar fi fost întocmai ca el, care cunoștea bine azilul de săraci, legiunea, uzinele de fier și oțel, credea că aveau să ridice firma cu capitalul, cu relațiile, cu știința lui, și s-o transforme într-o întreprindere industrială care va figura printre primele din țară. Dar ei n-au fost în stare, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
știința lui, și s-o transforme într-o întreprindere industrială care va figura printre primele din țară. Dar ei n-au fost în stare, aveau să toarne ciment în procente mici și duzini de malaxoare, la fel ca atâtea alte uzine, conduse de oameni care considerau mai importante călătoriile sau câte-o „escapadă“. Și tata-mare se opinti ridicându-se, stătu încă-o clipă pe loc fără să-și privească fiii, pe urmă o porni ca din pușcă. XVtc "XV" Movila gropiitc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de serviciu, nimic nu putea fi mai firesc decât să-și petreacă și timpul liber împreună. Aniversările, ca și sărbătorile sau Anul Nou, trebuiau să fie serbate pe viitor la Hackler, urmau voiajele în Germania, de asemenea împreună, sau la uzinele de macarale în Franța, împreună vizitau și expozițiile de utilaje de construcții și diferitele târguri. Cu aceste ocazii, Herr Hackler se arăta foarte generos, uneori arunca sume uriașe de bani, încât până și tata era neplăcut impresionat și găsea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
suflet și de stomac al bunicului, tuna și fulgera cu privire la deșertăciunea tuturor existențelor; nevestele și nepoții stăteau în cerc și Erich Hackler văzu cum W. și „Oha“, foștii lui șefi, aparțineau protipendadei, adunate aici doar pentru că tatăl lor fusese directorul uzinelor siderurgice și metalurgice și-și demonstrase meritele în războaiele mondiale și în dezvoltarea industrială a țării. Dar nici el, Erich Hackler, nu era cu nimic mai prejos decât acest Hans H., al cărui sicriu se cufunda în flori și coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
adresă pe franțuzește. De ce franțuzește? Se afla în Franța? W. privi cu ochii larg deschiși albul tavanului. Și din acest gol se căzni să iasă treptat o amintire întunecată. Fusese pe drum, ore în șir, în Studebacker, voia să caute uzina al cărei nume nu-l mai cunoștea, firma care construia macarale - și simți iar o durere în zona pieptului, dar de data asta venea de la ce scria în scrisoare și el nu voia să creadă că-i adevărat. Hackler îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zăcea acum pe patul de spital, conectat la furtunuri pentru perfuzii, și vedea sângele electrocardiografului pe pătură, nu își mai aminti decât că a fugit la mașina lui și a pornit în trombă, mânat probabil de ideea să ajungă la uzină cât se poate de repede, înainte ca oamenii de acolo să fi aflat că fusese concediat. Poate reușea să recapete reprezentanța macaralelor Potain, la care renunțase odată cu reangajarea lui la „Hackler Holding“. Dar încă înainte de a fi ajuns la destinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la vedere, un număr ale cărui zerouri „Oha“ le tot număra. Un preț prea bun pentru o întreprindere care abia se mai ținea. Oare fiul lui, pe care îl trimisese la o școală de turnătorie din Duisburg ca să poată prelua uzina în câțiva ani, o să trebuiască să-și caute altceva? El, „Oha“, își făcuse plinu’, avusese grijă de toate, prin vânzarea asta avea să se retragă în liniște și o să înceapă cu „băieții“ o viață nouă, va locui în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Condeiul înseamnă pentru mine o tortură ades insuportabilă. În distanțatele răstimpuri în care vreau să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te iubesc. Sunt patru săptămâni de când logodnicul îmi așteaptă reîntoarcerea, urmă Mariana, ocolindu-mi privirile. El s-a priceput să realizeze, în zece ani, dintr-un atelier de lăcătușerie, o formidabilă uzină pentru topit și fasonat oțelul. Din această cauză nu pot să-l iubesc. E un om prea tare pentru mine, cu toate că nu trebuie să mă crezi nici un moment, lipsită de energie. Vreau numai să înțelegi că în nici un caz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca atare anticiparea povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă cazez imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres și o duzină de călugări care serveau aveau în grijă, în apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iarăși avânt. Schimbai saluturi din cap, ajungeai, oricât de străin, din ce în ce mai aproape. Din sporovăiala fetelor și femeilor, care era adeseori întreruptă de chicoteli, știam sau bănuiam că își aveau locul de muncă în magazine, la telefoane, la banda rulantă a uzinelor Klöckner, în birouri. Mânat de un scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cred și nu voi crede niciodată, că un pușcăriaș e persoana cea mai indicată pentru a dezlega enigme polițiste. Chestiunea În sine nu-i complexă. Locuiesc, după cum prea bine se știe, pe strada Vicente López. În odaia mea de lucru, uzina metaforelor mele, am o casă de bani; În prisma ei este (mai bine zis era) zăvorât un vraf de scrisori. Până aici nu Încape nici o taină. Corespondenta și admiratoarea mea e Mariana Ruiz Villalba de Muñagorri, Moncha pentru intimi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
precupețim aplauzele În fața acestei amabile ipoteze, pe care o adoptă, de altfel, Jean-Christophe Baculard, continuatorul și promotorul maestrului. Eisengardt a murit Într-un accident de automobil marca Bugatti; nu i-a fost dat să vadă Inutilii care triumfă astăzi În uzine și birouri. Dumnezeu să-l ajute să-i contemple din ceruri, micșorați de distanță și, din pricina asta, mai conformi cu prototipul pe care el Însuși l-a desăvârșit! Să schițăm acum imaginea Inutilului pentru cititorii care nu s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]