2,974 matches
-
totdeauna vorbăreț și-i place a se desfăta în trecut; pentru că acest trecut așa cum a voit Dumnezeu să-l petrec, culegând din el numai impresiuni, îmi pare frumos, fiindcă este al meu și nu am a mă teme să ridic vălul de pe el; îmi pare frumos, fiindcă el conține primăvara vieței mele cu tot cortejul ei de speranțe, de iluziuni, de visuri ce și-au luat zborul, pentru a nu mai reveni. Dar să nu fiu nedrept. Și iarna vieței are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi, de pe minte, vălul gros acum dispare. Iar în neatinsul centru celor mii și mii de stele, Văd un soare nou: e dorul, idealul vieței mele Cum frumos mi se arată prin lumini de curcubeu, Stăpânind întreaga lume, stăpânind și visul meu. Și O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de multe ori în cercul "Junimei" făcând chef, mai ales, la banchetele tradiționale, dar această dispozițiune de spirit era sporadică la el. A doua zi părea iarăși întunecat, dus pe gânduri ca de obicei și, de ce înainta în vârstă, de ce vălul tristeții îl acoperea parcă mai mult, îl înstrăina de lume până când, în sfârșit, cuprins de neurastenie complicată cu o boală de inimă, a închinat steagul fără vreme spre marea părere de rău a rudelor și a prietenilor lui, între care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
leacă de „disciplină“ și de „mecanizare“ nu strică scriitoarei a cărei inspirație, spunea, „nu poate fi decât fructul leneviei și al bunului ei plac“, așteptând „darul pe care ceasul i-l aduce fără a Întoarce minutarele cu mâna grăbită“?... Un văl cenușiu s-a așternut dintr-odată peste fața prietenei și scriitoarei, nemaiscoțând un cuvânt până la despărțire, despăr țirea noastră din urmă, fiindcă luni de dimineață am primit la școală telefonul aspru al secretarului tipografiei noastre, care mă anunța scurt despre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
planuri se pot face multe, dacă nu se lucrează, nu valorează nimic. Pace și bine! Pr. Iosif Simon Huși, 6 august 1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
același lucru... Pentru că așa erau amândoi: peste tot și nicăieri totodată. De aceea și evitau pe cât se poate să consemneze lucrurile fie în scris, fie chiar și în viu grai... Nu mărturiseau nimic nimănui, învăluindu și existențele sub cele șapte văluri ale Salomeei. De aceea, te puteai aștepta de la dânșii la reacțiile cele mai neprevăzute. De pildă, în ceea ce-l privește pe Mircic: după ucenicia plină de învățăminte, dar și de sentimentalisme la școala lui Ion șahighian, căsătoria cu iz de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asaltau temerara ființă cu viteză și forță, asemenea unei haite de lupi dornică să sfâșie cât mai repede căprioara slabă, obosită și lipsită de apărare. În fața acestei curajoase ființe, care lupta disperat pentru supraviețuire, perdelele consistente de zăpadă, ca niște văluri multiple atârnând în fața miresei, o împiedicau să vadă pe unde merge, deplasându-se în mișcări circulare infinite ca un halucinant joc de călușei. În distracția lor inconștientă și criminală, forțele atacatoare se înmulțeau, devenind tot mai agresive și posesive, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
reîncarnării”. ,,O poveste adevărată a unui remarcabil psihiatru, tânăra lui pacientă, și terapia vieților anterioare care a dat un nou curs vieții lor”. Am citit această carte într-o noapte, și citind-o, practic simțeam cum mi se ridica un văl din fața ochilor. În acea carte erau exact răspunsurile pe care le căutam. Aflam astfel că viața pe care o trăim în plan material reprezintă doar o etapă în evoluția unei entități nemateriale (suflet) pe care o reprezentăm aici pe pământ
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lovit ca undele cînd dai cu piatra în lac. Atunci am simțit pe pielea mea chestia asta. Plecînd din stomac, m-am trezit invadat de ceva care mi-a ajuns repede în creier și mi s-a pus ca un văl. Ca de pe un alt tărîm, am simțit cum Preotu’ își bagă capul între picioarele mele, să mă ia pe umeri și să continuie deplasarea în gardă. Deplasarea în gardă cu om în spinare. Am impresia că gemeam, că am auzit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Adameșteanu, Dimineață pierdută 23. Umberto Eco, Numele trandafirului 24. D.H. Lawrence, Fii și îndrăgostiți 25. F.M. Dostoievski, Idiotul 26. Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Femeia în roșu 27. Michael Cunningham, Orele 28. Michel Houellebecq, Platforma 29. W. Somerset Maugham, Vălul pictat 30. Jorge Luis Borges, Cartea de nisip 31. Simona Popescu, Exuvii 32. Julio Cortázar, Șotron 33. Haruki Murakami, în căutarea oii fantastice 34. Mika Waltari, Amanții din Bizanț 35. Dan Lungu, Sînt o babă comunistă! 36. Mihail Bulgakov, Inimă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
La Tour de Nesle, s-a întâmplat să aibă în fața sa o tânără persoană care purta o capelină roză. Dac-am fost în stare să suport melodrama aceasta nesuferită, spune poetul, e numai pentru că toată seara am urmărit-o prin vălul roz care se interpunea între ochii mei și rampă. Legând apoi împrejurarea aceasta de impresiunile pe care i l-ea lăsat revoluția de la 1848, el adaogă: mă simțeam așa de fericit de a mă vedea la Paris, Parisul însuși apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Înapoi!” Ucenicii maestrului trebuiau să se oblige la o dietă care excludea vinul, carnea și ouăle. Era interzis rîsul. Dar, mai ales, n-aveau voie să discute Învățăturile primite. Li se arăta deci o statuie de femeie Înfășurată Într-un văl, cu un deget pe buze: Muza tăcerii. Iar discipolii Îl vedeau, se pare, pe Pitagora numai după ce terminau stagiul de ucenicie, În timpul căruia el le trimitea lecțiile autentificate cu formula autos epha, „a spus-o el Însuși”, pentru a sublinia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o picătură de sînge, dovada puterii sale de a crea. Fără acest adevăr, arta lui nu mai are nici un sens. Întreaga sa trudă i se pare searbădă dacă degetele statuii nu vor fi la fel de vii ca ale sculptorului. El rupe vălurile și declară: Nu Olimpul este visul cel mai Înalt!... (...Vreau să știu dacă tot ce s-a spus despre puterea artei e adevărat! Vreau să știu dacă arta este sau nu În stare să nască viață. Prometeu a furat focul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iarba, chiparoșii, izvoarele, norit Îmi aduceau aminte de ea și cîntam ca și cum Îmi aminteam. Oriunde mă Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai pentru a ucide o amintire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cele de dinainte, cred că fusese și aceea că o doamnă de vază, căsătorită, nutrea o mare venerație pentru Pelerin. Pentru a nu fi recunoscută, venea la spital, când se îngâna ziua cu noaptea, dimineața, având fața acoperită cu un văl, așa cum se obișnuia în Alcalá de Henares. Intrând, își ridica vălul și mergea în camera Pelerinului. Nici de această dată nu le făcură nimic; nu-i chemară pentru cercetare nici după proces și nici nu le spuseră nimic. Aceasta mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de vază, căsătorită, nutrea o mare venerație pentru Pelerin. Pentru a nu fi recunoscută, venea la spital, când se îngâna ziua cu noaptea, dimineața, având fața acoperită cu un văl, așa cum se obișnuia în Alcalá de Henares. Intrând, își ridica vălul și mergea în camera Pelerinului. Nici de această dată nu le făcură nimic; nu-i chemară pentru cercetare nici după proces și nici nu le spuseră nimic. Aceasta mi-a istorisit-o Bustamante. 60. Patru luni după toate acestea, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
durata mai multor ani. Aceste rânduri au căutat să proiecteze o lumină asupra unor vieți și activități creatoare, astăzi dispărute, dar care, prin experiența și înțelepciunea lor, constituie exemple demne de a fi cunoscute și preluate de tânăra generație, ridicând vălul uitării ce s-a așternut odată cu dispariția vieții acestor personalități. Consider rememorarea lor o contribuție la educarea tinerei generații, personalitățile din acest dicționar fiind o pildă vie pentru prezentul ce devine și el, inexorabil, foarte repede, trecut. Cu toate greutățile
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
eu. Am vrut să nu fim deranjați cît am pilotat. Se lasă din nou tăcerea. Brîndușa îl privește lung pe Vlad, în timp ce-și trage încet, cu grație, mănușile de pe mînă. Are o ținută dreaptă, impunătoare, acoperită de un văl de teamă: așteaptă o vorbă din partea lui Vlad, care continuă să tacă. Am venit să te iau acasă. Și cum vrei să mă iei? întreabă Vlad. Mă faci pachet și mă pui în portbagaj? Ce vrei să spui?! Că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
când începuse să se precizeze, m’am sculat. Nu te-am visat niciodată, cred. Și ce e mai ciudat, ți-am mai spus, nu te pot contura, concretiza. Când mă uit la fotografiile tale, e ca și când, halucinant, mi se rupe vălul ce ne desparte, vălul dens, și o clipă, o străfulgerare, gura e gură, părul are moliciunea lui aspră și culoarea caldă de cărbune în care mai pâlpâie jarul, și ochii buni, magnifici și îndurerați îmi dau o lumină în fața căreia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
precizeze, m’am sculat. Nu te-am visat niciodată, cred. Și ce e mai ciudat, ți-am mai spus, nu te pot contura, concretiza. Când mă uit la fotografiile tale, e ca și când, halucinant, mi se rupe vălul ce ne desparte, vălul dens, și o clipă, o străfulgerare, gura e gură, părul are moliciunea lui aspră și culoarea caldă de cărbune în care mai pâlpâie jarul, și ochii buni, magnifici și îndurerați îmi dau o lumină în fața căreia îmi vine să îngenunchiu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mie, sau tocmai am vorbit despre... adică, a vrut de fapt să spună... Apoi se aude sunet de copite, și reveria mea ia sfârșit brusc. Mă întorc și văd trăsura lui Suze apropiindu-se pe drum, ca dintr-o poveste. Vălul îi flutură în vânt, și ea zâmbește radioasă spre câteva persoane care s-au oprit să privească, și n-am văzut-o niciodată atât de frumoasă. Sinceră să fiu, n-aveam nici cea mai mică intenție să plâng. De fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
legendă : sedus de frumusețea fără seamăn a evreicei Esthera, regele polonez Kazimir cel Mare (1333-1370) a luat-o de nevastă. Ulterior Însă, după ce a ucis-o, el a „ordonat ca, În public, toate evreicele să-și acopere chipul cu un văl, pentru ca regele să nu mai cadă În capcana frumuseții lor” <endnote id="(382, p. 480)"/>. Tot ucisă a sfârșit și Doña Raquel, frumoasa evreică din Toledo (poreclită La Fermosa = „Frumoasa”) de care Alfonso al VIII-lea, regele Castiliei (1158-1214), a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
375, p. 49)"/>. Pentru mai multă siguranță, În secolul al XV-lea, bărbații evrei au fost obligați să poarte, pe lângă Judenhut, și rondela de stofă galbenă (rota). Conform unui decret papal din 1257, evreicele erau obligate să poarte fie un văl cu două dungi albastre (oralia), fie o pălărie cornută (cornalia), fie clopoței la poalele rochiilor - un stigmat sonor, asemănător cârâitoarelor pe care le foloseau leproșii. Fiind considerați leproși spirituali, evreii trebuiau să fie Însemnați și astfel izolați, pentru a se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
data aceasta Însă, cauza cecității nu mai este, În mod explicit, Diavolul. Explicit sau nu, Diavolul este cel care provoacă cecitatea simbolică a evreului. Ca atare, remediul ei nu poate fi căutat decât la Dumnezeu. El este cel care ridică vălul de pe ochii femeii ce Întruchipează Sinagoga cieca, precum Într-o miniatură dintr-un manuscris francez din secolul al XII-lea <endnote id="(63, p. 120)"/>. Este o imagine mentală care va supraviețui secole de-a rândul, devenind un loc comun
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ura extraordinară” față de evrei și se minunează de putoarea pe care aceștia o degajă (una „care anihilează toate parfumurile”) - notează următoarele : „Eu simt pentru ei milă și oroare și mă rog lui Dumnezeu Împreună cu Biserica să le ia de pe față vălul care-i Împiedică să vadă că Isus Cristos a venit” <endnote id="(63, p. 196)"/>. Trebuie să subliniez o diferență semnificativă : aceea dintre „jidovii orbi” și cei „orbiți”. Orbiți de „mânia lui Dumnezeu”, cum se exprima Martin Luther În 1543
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]