3,233 matches
-
citesc, dar nu înțelegeam mai nimic. Apoi le-a șters vremea... Îmi spune că erau manifeste țărăniste, pe care le luase de la București, ca membru în conducerea „Tineretului Țărănist”. Pentru propagandă, cei de la centru dădeau bani („puteai să ceri o valiză”) și manifeste avînd ca simboluri „Ochiul” („Votați ochiul, ca să vedeți soarele!”) și „covrigul”. Hăituit de adversari, n-a mai apucat să le răspîndească. Le-a ascuns la mama, care le-a dat utilizarea amintită. Alegerile - fapt sigur - au fost măsluite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În urmă și amintiri și sute de plicuri cu epistole și cu ciorne de proiecte literare, nu doar părinți și prieteni. Nu am luat cu mine, În 1986, mai nimic „literar”, nu doar fiindcă nu aveam cum Înghesui Într-o valiză toate câte mi le-aș fi dorit, ci și pentru că tocmai bietele pagini scrise sau tipărite constituiau ținta suspiciunii obsesive a vameșilor, mai ales În cazul unui scriitor, ba Încă a unuia nu tocmai adorat de oficialitate. Printre puținele hârtii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi le-aș fi dorit, ci și pentru că tocmai bietele pagini scrise sau tipărite constituiau ținta suspiciunii obsesive a vameșilor, mai ales În cazul unui scriitor, ba Încă a unuia nu tocmai adorat de oficialitate. Printre puținele hârtii aruncate În valiza călătoriei „turistice” de o lună, care nu știam Încotro mă va duce, dar care, bănuiam, nu mă va Întoarce, măcar pentru o vreme, la locul de plecare, aveam să descopăr, ulterior, cu uimire, o tăietură dintr-un ziar. De foaia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea apare, dat fiind jocul adulărilor și sfidărilor, specific acestei publicații) și faptul că era semnat de un jurnalist care mă atacase cu oarbă violență xenofobă În aceeași revistă se adăugau, bănuiesc, motivelor pentru care strecurasem hârtia printre lucrurile din valiză. Acum, jumătatea de pagină din Flacăra era atașată nu doar de citatele menționate, ci și de o pagină, Îngălbenită deja și ea, din The New York Review of Books, 21 iulie 1988 (adică puțină vreme după ce ajunsesem, În martie același an
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îl invoca drept premisă a relației noastre. Era vorba de secvența când pionierul Întors din tabăra internațională În care descoperise ipocrizia Utopiei cu seceră și ciocan arunca, În clipa Întoarcerii acasă, obiectele de cult religios, strecurate de mama sa În valiză, la plecare. Renunțase, adică, atât la steaua În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mama sa În valiză, la plecare. Renunțase, adică, atât la steaua În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
piesă de podoabă a portului național săsesc, purtat doar de sărbătorile noastre tradiționale - un fel de marcă de identificare cu micul și straniul nostru cosmos săsesc. Mama mea putea și ea foarte bine să mi-l vâre pe furiș În valiză, când am plecat la brigada comunistă. Dacă o făcea, procedam ca D-voastră (sau ca «eroul» din Lipova). Nu știu precis când l-am purtat pentru ultima oară, În orice caz Înainte de 1939. De atunci, Îl uitasem cu desăvârșire. Anul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Berlinul de Est, nu știu ce aprobare suplimentară. Nu s-a șters din memorie, nici după aproape 20 de ani, imaginea noastră „Înfrățită”, peste o săptămână, când trecusem, În sfârșit, Zidul: căram Împreună, extenuați, pe scara nesfârșită spre mansardă, uriașa mea valiză chinezească („hipopotamul”, cum o numise Paul), plină de conserve și vodcă, pentru nevoile călătoriei În care pornisem, firește, fără nici un ban. Ajunși sus-sus, la destinație, cu hipopotamul chinezesc sfâșiat și cu inimile duduind În pragul infarctului, gazda a scos, dintr-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chinezesc sfâșiat și cu inimile duduind În pragul infarctului, gazda a scos, dintr-o delicată cutie lunguiață, flautul și mi-a cântat, În semn de bun-venit, fragmente dintr-o sonată de Telemann. Abia apoi am scos și eu din obeza valiză decedată cele două „atenții” aduse de la București: un grațios toporaș de lemn pentru tocatul salatei de vinete și Istoria literaturii române de George Călinescu. * În deceniul următor, când am devenit eu Însumi exilat, aveam să evoc adesea momentul când, a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cremene, care trăiseră și trăiau în acel moment în el, de-asupra lumii noastre sensibile, într-o lume a lor, a neamului și a luptei în slujba lui. S-a coborât în curte. În stradă îl aștepta Petre Ponta cu valiza în mână. A mai făcut o fotografie de adio cu Petre Ponta, pe scara casei și a luat autobuzul spre gară. La Anhalterbahnhof îl așteptau o parte din camarazii, care nu plecaseră încă: Eugen Theodorescu, Octavian Roșu, Alexandru Popovici, Nicu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tone de praf. A apăsat întrerupătorul și s-a aprins o lumină gălbuie, prăfuită. Oricum, lumina cât de cât încăperea aia lungă și îngustă. Pe jos era un morman de lucruri a cărui umbră se reflecta pe pereții albi. Geamantane, valize, genți. Într-unul din ele am văzut o mașină de scris și o rachetă de tenis. Cea mai mare parte a camerei era ocupată de sacoșe de diferite mărimi. Peste o sută, cred. Vremea își pusese amprenta pe ele prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întors după șapte sau opt minute. I-am mulțumit pentru instrument și am scos din cufăraș cadourile pe care i le-am adus: un ceas mic pentru călătorii, o tablă de șah și o brichetă cu benzină. Le găsisem prin valizele din Sala Colecțiilor. — Sunt mici atenții. Vă rog să le acceptați și vă mulțumesc pentru instrument. La început a refuzat, dar până la urmă le-a acceptat. S-a uitat la ceas, la brichetă și apoi la piesele de pe tabla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deloc cu ce eram îmbrăcat și nici nu se făcea să duc fata la restaurant cărând așa ceva după mine. M-am gândit o clipă să-mi cumpăr o geantă, dar, ca să încapă craniul înăuntru, ar fi însemnat să iau o valiză mare sau o cutie pentru mingi de bowling. Valiza ar fi fost prea grea și, decât o cutie pentru mingi de bowling, mai bine rămâneam cu sacoșa asta. În fine, mi-am zis că cel mai simplu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcea să duc fata la restaurant cărând așa ceva după mine. M-am gândit o clipă să-mi cumpăr o geantă, dar, ca să încapă craniul înăuntru, ar fi însemnat să iau o valiză mare sau o cutie pentru mingi de bowling. Valiza ar fi fost prea grea și, decât o cutie pentru mingi de bowling, mai bine rămâneam cu sacoșa asta. În fine, mi-am zis că cel mai simplu ar fi fost să închiriez o mașină și să fac bagajul uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vecinii! De ce? Pentru că și-a găsit pe internet o slujbă mai bună la 3.000 de kilometri. N-o să vezi la americani case mobilate la fel cum și le mobilează europenii. Totul este foarte simplu: își pune în camionetă câteva valize și mai știu eu ce și a plecat! În momentul în care închiriezi o casă aceasta este complet mobilată și are toate utilitățile. Dacă pleci, pleci doar cu ceea ce-ți aparține! Mutatul la ei nu este o problemă. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
drumul exilului în propria țară C. I.: Și până la urmă ce anume ați apucat să luați? Adică ce anume v-ați luat? R. R.: Doar cu ceea ce era pe noi, cu ceea ce ne-am îmbrăcat. C. I.: Nu cu vreo valiză cu haine, așternuturi, bani? R. R.: Ce valiză? Absolut nimic n-am luat. Bani nu prea aveam pentru că se plăteau impozite și aveam doi frați la școală și se plăteau taxe de școlarizare pe atunci. Deci, la noi în casă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
până la urmă ce anume ați apucat să luați? Adică ce anume v-ați luat? R. R.: Doar cu ceea ce era pe noi, cu ceea ce ne-am îmbrăcat. C. I.: Nu cu vreo valiză cu haine, așternuturi, bani? R. R.: Ce valiză? Absolut nimic n-am luat. Bani nu prea aveam pentru că se plăteau impozite și aveam doi frați la școală și se plăteau taxe de școlarizare pe atunci. Deci, la noi în casă nu erau bani. O fi fost vreo spumă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și a găsit un pumn de cartușe acolo pe jos, le-a strâns într-o cană, iar cana a băgat-o într-o vitrină, ca să nu fie la îndemâna căpitanului. Înainte de a-l dezlega, rusoaica i-a ascuns pistolul într-o valiză pe care a închis-o. Căpitanul i-a cerut cheia să deschidă valiza ca să ia pistolul și să vină din nou la mine să-mi arate noul model de pistol. Cum nu i s-a dat cheia, a tăiat valiza
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
într-o cană, iar cana a băgat-o într-o vitrină, ca să nu fie la îndemâna căpitanului. Înainte de a-l dezlega, rusoaica i-a ascuns pistolul într-o valiză pe care a închis-o. Căpitanul i-a cerut cheia să deschidă valiza ca să ia pistolul și să vină din nou la mine să-mi arate noul model de pistol. Cum nu i s-a dat cheia, a tăiat valiza și a scos de acolo pistolul. Rusoaica m-a chemat din nou la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
valiză pe care a închis-o. Căpitanul i-a cerut cheia să deschidă valiza ca să ia pistolul și să vină din nou la mine să-mi arate noul model de pistol. Cum nu i s-a dat cheia, a tăiat valiza și a scos de acolo pistolul. Rusoaica m-a chemat din nou la ei: Radik, idi siuda! Și l-am legat din nou, că altfel n-o scoteam la capăt cu căpitanul. Rusoaica făcuse și ea războiul și l-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sar pe geam mă împușcau fără nicio discuție. C. I.: Au făcut percheziție în conac, acolo unde dormeați? D. B.: Nu, că v-am spus că eu locuiam acolo doar în calitate de inginer și aveam doar o cameră, atâta tot. Aveam o valiză care a rămas acolo, că eu nu mi-am luat nimic după mine. Când am fost arestat aveam doar un balon de vară pe mine. Era luna iulie: în noaptea de 8 spre 9 a fost nunta, iar în noaptea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia statuii, zărită după o traversare trăită ca un doliu, trimite totuși la un întreg registru militar al ordinii și al Legii și bineînțeles la figurile Tatălui. Să nu uităm faimoasa vechea valiză militară a tatălui pe care Karl Rossmann o pierde într-un act ratat cu totul semnificativ, indiciu că debarcarea este plasată sub semnul pierderii (pierzând vechiul cufăr militar al tatălui, Karl Rossmann pierde un întreg trecut, familia, originea, genealogia familială
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
piardă umbrela, fapt și el foarte semnificativ. Fiindcă umbrela nu este nici măcar un baston. Astfel Karl, care nici n-a atins încă pământul este o ființă goală și dezarmată, fiindcă și-a pierdut umbrela și costumul care se găsea în valiză. Pierderea acestei umbrele, cu încărcătură simbolică intensă și care ia locul unei lungi analize psihologice, este semnul sfâșierii lui și al exilului. Pierderea acestor obiecte ne arată că tânărul Karl, sosit pe un continent nou, nu a rupt legătura cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Pierderea acestor obiecte ne arată că tânărul Karl, sosit pe un continent nou, nu a rupt legătura cu un trecut pe care va încerca mereu să-l repete. Nu-l întrebase oare tatăl ironic cât timp va păstra Karl această valiză. Și fiul se grăbește să execute această judecată a tatălui, să-i dea dreptate. Karl, acest om care nu-i bun la nimic, obiect de scandal, nu va înceta să repete, pentru a preveni orice culpabilitate, aparent involuntară, rușinea sa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fi o temă constantă în operă, în faptul că textul este incomprehensibil, că sensul este dat ca ceea ce se sustrage deja. Astfel Karl a fost obsedat, în tot timpul traversării de grija de a evita să nu-i fie subtilizată valiza. El va face astfel încât să nu doarmă cinci nopți decât când lumina va fi aprinsă și atunci numai cu un ochi. Și toate astea ca să o încredințeze apoi primului venit. Astfel el își amână debarcarea și această amânare va dura
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]