3,889 matches
-
un hoț, prins în flagrant; mi-ar spune-o un spărgător... un escroc... o vrăjitoare». 4. Cămătăria: de la condamnare la apărare În ciuda amenințării cu pedepse cerești sau pământești, «camăta a supraviețuit în practica cotidiană, uneori în văzul tuturor, alteori sub veșminte de diferite forme gândite de comercianți pentru a evita cazuistica legislativă, care o combătea». Asta înseamnă că adversarii cămătăriei nu au reușit să doboare un singur adversar: practica economică. Iar de la practică, la un moment dat, a trebuit să se
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
suprafață, ca basoreliefurile 264 de pe templele indiene. Nimic mistic și nimic paranoic (fie și critic). Schizofrenie pură, autistă, catatonică. întîlnirea întîmplătoare dintre Bufiuel și Dali pe o lespede de sacrificiu din Tenochtitlîn l-a produs pe Jodorovski. Barocele mitre și veșminte episcopale, potrivite într-o Sagrada Familia, vin din primul, iar Criștii multiplicați la infinit, cu fața de cocă - din crucificații în levitație ai celui de-al doilea. în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați prin foc în laboratorul Maestrului, la începutul călătoriei, ei se purifică acum prin lacrimi. Li
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ceilalți trei își lăsară lucrul sau ceea ce făceau și se uitară la Auta, care acum se obișnuise cu aerul împuținat, și zâmbea, ca să facă și el ceva. Străinul care-l adusese, acum se dezbrăca. După câteva clipe, rămase în aceleași veșminte ca și ceilalți. Lui Auta i se păru ciudat că aici, în turn, mișcările acestuia erau repezi și ușoare. Când însă vru să-i facă un semn, ca să vorbească așa cum începuseră de-afară, lângă Auta ieși din podea un fel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zidul palatului. Sutașul coborî și ascultă cu urechea aplecată o poruncă. Auta nu scăpase din vedere primejdia și izbutise să-l zărească pe preot lângă zid unde lumea nu se mai înghesuia. Fața nu i se deslușea, însă îi cunoștea veșmântul. După câteva clipe, dând la o parte mulțimea cu lăncile, câțiva soldați în frunte cu sutașul se apropiau de străini. Sutașul mergea țanțoș, cu pieptul scos înainte, în mână cu o sabie scurtă, greaua sabie scurtă a armatei atlante. Însă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de măgari încotro voiau zeii. Drumul dură destul de mult, dar nerăbdător părea Auta, tocmai cel care era deprins mai puțin cu iuțeala zborului. Singurul lucru mai greu a fost pentru înfricoșații măgărari vederea turnului de argint și a zeilor în veșmânt argintiu. Și mai ales când trebuind să înjghebe, după planul lui Auta, un fel de sanie uriașă, văzură cum tăiau zeii, în marginea lanului unde era pădurea, copaci uriași numai cu o limbă de văpaie străvezie, mulți erau gata să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să scape de necazul cumplit al vieții, sau să învingă... și atunci?! Foarte puțini își puneau această întrebare. Agbongbotile și alți bătrâni ai lor le-au spus nu o dată că oamenii pot trăi fără stăpâni, de ale căror palate sau veșminte nu au nevoie. Fiecărui bărbat nu-i trebuia decât un arc bun și un șirag de frunze în jurul coapselor. Fiecărei femei îi trebuia un bărbat și hrană pentru el, pentru copii și pentru ea. Mai-Baka și alții simțeau însă că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un bărbat și hrană pentru el, pentru copii și pentru ea. Mai-Baka și alții simțeau însă că bătrânul Agbongbotile nu știe tot. Bănuiau că oamenilor le mai trebuie și alte lucruri, dar care? Să aibă o casă de zid și veșminte de cânepă ca Iahuben sau câteva piei de leopard pe care să doarmă? Era oare mai moale pielea de leopard decât mușchiul sau iarba? În a cincisprezecea zi începură să se îngrijoreze. Mai ales Iahuben și Mai-Baka. Să-i fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și câmpiei de la poalele muntelui, zări urcând din vale spre ei o ceată de oameni. Erau încă departe ca să se fi putut vedea bine fețele lor prin ochean, însă Auta își dădu seama că sunt robi, de vreme ce nu aveau alte veșminte decât pânza înfășurată în jurul coapselor, prinsă cu o cingătoare. Unii erau negri, alții roșii și înalți, alții erau mai scunzi, cu pielea galbenă sau albă. Auta putu să numere douăzeci. Toți aveau arme. I se strânse inima. Nu mai primise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ori deasupra grădinii palatului. Copacii înalți o împiedicau să se așeze. Găsiră cu greu un loc bun, între tufe. Când ieșiră din luntre, Auta șopti: - Iat-o! Pe o alee treceau trei femei. Una din ele era Nefert, îmbrăcată în veșmânt alb și lung, cu o cunună în jurul părului des. O cingătoare din inele de argint îi strângea mijlocul. Veșmântul, după obiceiul din Atlantida și din unele țări ca bunăoară Ta Kemet, îi lăsa un sân descoperit. Mersul fetei era lin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Când ieșiră din luntre, Auta șopti: - Iat-o! Pe o alee treceau trei femei. Una din ele era Nefert, îmbrăcată în veșmânt alb și lung, cu o cunună în jurul părului des. O cingătoare din inele de argint îi strângea mijlocul. Veșmântul, după obiceiul din Atlantida și din unele țări ca bunăoară Ta Kemet, îi lăsa un sân descoperit. Mersul fetei era lin ca o plutire. Luna juca în părul negru retezat la înălțimea umerilor. Adunat jos fald peste fald într-un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din Atlantida și din unele țări ca bunăoară Ta Kemet, îi lăsa un sân descoperit. Mersul fetei era lin ca o plutire. Luna juca în părul negru retezat la înălțimea umerilor. Adunat jos fald peste fald într-un unghi lung, veșmântul dezvelea în mers pulpa stângă, acoperind genunchiul. Auta rămase locului, vrăjit. Dar și ceilalți doi. La lumina lunii se vedeau ochii lungi cu sprânceana subțire și abia arcuită, aduși aproape sub tâmple, nasul subțire și drept, arcuit lin deasupra buzelor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
podișului, făcu un ocol peste pădure, o opri în văzduh și când socoti că poate zbura fără primejdie oriunde, își vesti tovarășii de drum că a doua zi vor pleca. Dar se uită cam lung la cei doi pămînteni: - Mătasea veșmântului tău e încă minunată, Nefert. Dar dacă ne ducem în vreun oraș din țara aceea cu pământ negru, ție, Auta, ți-ar trebui altă îmbrăcăminte. - Alta n-am, cârmaciule, știi bine... zise Auta întristat. Și de unde s-o iau? În
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îmbrăcați ca noi. De ce ai plecat, de ce ești trist? Desfăcîndu-se din brațele iubitei sale, Auta ridică cuțitul de jos și porni spre podiș, fără să răspundă. Chipul îi era încordat. În ziua în care cei doi pământeni intrau, îmbrăcați în veșmânt argintiu străin, în luntrea mică, pregătită de plecare, bărbatul gingașei femei care voia să vindece moartea întrebă: - Ce-a fost atunci, în pădure? De ce ați plîns? Nefert îi istorisi încercarea lui Auta de a tăia din lemn păsări sau elefanți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de cum se obișnuia pe pământ atrăgeau luarea aminte a trecătorilor, deși nu înspăimîntau pe nimeni. În țara aceasta și înainte străbătută de drumurile lumii, după pieirea Atlantidei începuse să bată inima întregului pământ. Astfel că amestecul cel mai pestriț de veșminte și graiuri străine nu mai izbutea să uimească pe nimeni. Când intrară în orașul Behdet, era încă dimineață. Străinul din planeta depărtată se uita cu mirare la bordeiele de pământ, fără ferestre, numai cu câte o gaură pătrată în loc de ușă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fost în pădure, am văzut capre sălbatice. Trebuie să-mi fac un arc. Trecând mai departe, văzură alte mărfuri, saci de grâu și de orz, butoaie de oțet și de untdelemn, oi, papagali, piei de leopard, țesături... Femei rome în veșminte lungi de mătase, cu unghiile de la mâini și de la picioare vopsite în roșu, umblau ținîndu-se măreț printre mărfuri și negustori, cu sclavele încărcate de poveri venind după ele. Alergau prin piață bărbieri, strigînd: - Cine vrea să-și radă barba? Cine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și străinul începură să râdă, în timp ce copilul urla ca la început. La ieșirea din piață le veni înainte din întîmplare un băiat care se văicărea în gura mare. Spinarea copilului era vărgată: semne de nuia. Auta îl opri. Speriat de veșmintele argintii nemaivăzute, copilul dădu să fugă, dar Nefert îi mângâie chica încîlcită și atunci el stătu pe loc. - De ce plîngi? îl întrebă Nefert, dîndu-i câteva curmale. - M-a bătut învățătorul pentru că n-am știut numărul caselor, pisicilor, șoarecilor, spicelor și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o câmpie netedă, verde, de lângă malul Mării Dulci, în partea ei răsăriteană. Numai punând piciorul pe pământ, cele două femei se simțiră mai bine. Apa era îmbietoare, valurile calde se legănau sub vântul ușor. Pământenii se aruncară în apă, lepădîndu-și veșmintele; în apă, Mehituasehet își uită teama de zei. Fiindcă străinii nu îndrăzneau să se scalde, neștiind dacă apa îi va ține sau nu cu mișcările lor greoaie și obosite, Auta ieși din valuri mai repede și îmbrăcîndu-se veni lângă cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strângă corturile și să adune turma, apoi plecă cu toți ai săi spre Țoar. Ginerii săi au crezut întîi că bătrânul se țicnise și n-au vrut să-l asculte. Numai când trecură pe lângă ei cei doi bărbați străini în veșmânt strălucitor, ginerii lui Lot își urmară socrul. Ceilalți oameni care trebuia să plece din oraș aflaseră de la Lot și s-au dus cu el. Mai era numai un bătrân cumsecade, Abraam, la care cei doi s-au mai dus. Când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-l dăduse. Iștar era foarte frumoasă și subțire ca o trestie. Iar în ziua în care Anu îi puse pe cap globul vioriu ca să vadă cum va arăta ea când luntrea își va lua zborul, și o îmbrăcă în veșmânt argintiu, zvonul că zeul și-a luat soție se răspândi în pădurea de cedri. Și seara, mulțimea foștilor robi adunată în jurul focurilor cîntă: Să-ți fie dânsa, Anu, soție de-o seamă cu tine, înalț-o cu numele tău. Toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zâmbise. - Cine ești tu care înfrunți cuvântul Domnului și te lauzi că știi tainele cunoscute numai de el? strigă deodată alt glas. Cel care întreba era un bătrân cu barbă roșcată și ușor căruntă. Ochii lui scăpărau de mânie. După veșminte, părea să fie preot. Spune-ne numele tău de cutezător trufaș, ca să știe cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
e mai ieftină decât oalele de pământ nears... Când am răgaz, scornesc cântece sau povești și răgaz am totdeauna. - Și astea se vînd? - Nu prea. Dar lumea care le ascultă îmi dă de mâncare, uneori îmi dă și câte un veșmânt. - Atunci ne-am adunat bine, căci și eu mă hrănesc din povești. Meseriile pe care le-am învățat în șaizeci de ani... - Ziceai că șase sute? - Da, șase sute ai pământului... cerești numai șaizeci. Babilonianul iarăși îl privi lung, dar bătrânul urmă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bogăția unui evantai de posibilități necenzurate printr-o alegere textuală decisă. Maniera În care vîntul (ne) va ghici gîndul se poate calchia pe cunoscuta imagine a dezgolirii Marylinei Monroe nimerită deasupra unei guri de aerisire sau poate urma pilda mulării veșmintelor pe trup pe care o adoptă vîntul În poezia lui Blaga: el fete preface pe străzi În statui, de trupuri lipindu-le mai tare veșmintele, sub inuri vădindu-le când sânii, când coapsele, minunile, sfintele Întrebarea dacă este vorba de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a dezgolirii Marylinei Monroe nimerită deasupra unei guri de aerisire sau poate urma pilda mulării veșmintelor pe trup pe care o adoptă vîntul În poezia lui Blaga: el fete preface pe străzi În statui, de trupuri lipindu-le mai tare veșmintele, sub inuri vădindu-le când sânii, când coapsele, minunile, sfintele Întrebarea dacă este vorba de un haiku sau de un senryu nu poate primi un răspuns tranșant și nici nu e nevoie să decidem acest lucru totdeauna. Că e vorba
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
răspândită printre teoreticienii critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era evidentă în refrenul lor comun potrivit căruia realismul constituia un "discurs hegemonic", prin care înțelegeau două lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales sub veșmântul raționalismului și neopozitivismului, așa cum a fost neorealismul, defineau ceea ce a fost considerat a fi cunoașterea legitimă în domeniul Relațiilor Internaționale. Și, în al doilea rând, că influența acestor asumpții s-a extins cu mult dincolo de zona academică pentru a structura
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]