3,215 matches
-
luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă Îi pîndea sau trăgea liniștit la aghioase În patul lui. Apoi, În timpul nopții, cînd dădea ordine, vicleanul căpitan stabilea pedepsele și recompensele, iar În felul ăsta obținea de la oamenii lui mai multă supunere decît oricare dintre colegii săi, pentru că veghea invizibilă ajungea să se transforme Într-o obsesie pentru marinari, care niciodată nu Îndrăzneau să se eschiveze cînd era vorba să muncească. Acum el, Oberlus, era căpitanul, armatorul, stăpînul absolut al acelei insule care Într-o zi, cînd armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le arătă apoi clopotul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
biruit. Puterea candelei aprinse este de nebiruit de cel rău, ține departe răul, ține departe moartea, nu cea trupească cu precădere, ci cea sufletească, căci „cei răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă de veghe o candelă aprinsă, rugăciunea prinde putere, spovada se împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins. Oamenii îl priveau apăsat, cu fețe de piatră. De piatră păreau și trupurile nemișcate. Înțepeniseră, înșurubați în scaune, pregătiți pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești convins că până mâine dimineață pânzele nu dispar? Dacă-i așa, du-te și te culcă! Melania Lupu își înfășurase picioarele într-un pled călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
batistă roșie, ușoară, mirositoare. Fata se uită mult în ochii tatălui său, ca un om care se deșteaptă dintr-un vis, de care nu-și poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tată-său. Însă floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. A doua zi Genarul plecă iarăși des dimineață la vânătoare. Fata sărută murmurând floarea roșie și Făt-Frumos născu ca din nimica înaintea ei. - Ei, știi ceva? o întrebă el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
singura. Odihna, somnul sînt poate mai importante. Istoria patului, a dimen siunilor și texturii sale, a sărăciei sau bogăției de ornamente etc. ne poate spune atunci ce credeau diferitele populații despre relația somnului cu moartea și cu starea diurnă de veghe, despre necesitatea sau plăcerea dormitului și relația sa cu sănătatea, despre categoriile sociale care aveau obligația „vigilenței”, a unei (aproape) permanente trezii a spiritului, și cele care se puteau abandona voluptăților dormitului fără griji. O istorie a muncii fără răgaz
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
altele în calendar. Mulți tineri de astăzi au hârtii de 100 euro lipite pe ochi. Cotropitorii vicleni distrug întâi solidaritatea celor cuceriți. Exagerata laudă de sine poate fi un semn al valorii, ori al nesimțirii. Tinerii de astăzi stau de veghe în lanuri de ... marijuana. În relațiile dintre generații, condescendența tinerilor ia aspect de rictus. Te iubesc până când ... bârfa ne va despărți. Primele care se globalizează sunt viciile. Și pitbulii literari își marchează zona. Cerul ne iartă. Nu și semenii. Când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
subită... și, pierdut, a început să tremure pentru el. Anton, pădurarul, era un om tare... care trăia cu picioarele pe pământ, gândea simplu și vedea lucrurile limpede. Prin pădure, se strecura fără zgomot, ca o jivină... mereu în stare de veghe, cu miros și auz ascuțit. Adulmecând mirosul pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Principala trăsătură a pădurii, care este o altă lume... este teama... teama, de la cele mai mici vietăți până la lup-stăpânul... Somnul lor neliniștit cu tresăriri, trezindu-se mereu, cercetează atent și înfricoșat bezna. Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
legi speciale: ale cadavrelor de amintiri; legi doldora de ecuații care se zvârcolesc, țipă, mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poate fi asemuit cuviosului părinte Cleopa. Un alt personaj, la fel de important, dar în alt plan, esta Zâna, patima sentimentală a autorului povestitor. Mai este și buna și înțeleapta țigancă Sevastița. Dar mai este și sâcâitorul, dar absolut necesarul “gând de veghe”. Ce legătură este între primele trei personaje, Vasile Ilucă nu se exprimă la modul direct. Dar lasă cititorului larg deschisă ușa descoperirii tainei. Ceea ce fac și eu, în finalul acestor însemnări iscate din interesul pe care și această carte mi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a lăsat așteptat. Lumina a devenit mai intensă, iar atmosfera a început să se încălzească. “Ia-o dămol, amice, că calea - iertată să-mi fie cacofonia - îi lungă cât o zi de post” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Aveam de toate, doar tu îmi lipseai, nechematule” - i-am răspuns eu în răspăr. “Să știi, prietene, că nu-i frumos să-l admonestezi pe cel care îți dă un sfat nevinovat”. “Dar dacă eu am să-ți spun că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
rezultate. “Amice, pune-i frâu inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și câtă dreptate avea mehenghiul! Privirea unduia în toate părțile, poate-poate o va descoperi pe Zâna. Dar, prin întunericul care își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
frumusețea locului și a momentului... “Ce faci, bătrâne? Ai tăria să stai pe malul izvorului, când nu știi măcar cine îți va aduce de mâncare în cameră în seara asta?” - m-a luat în primire pe nepusă masă gândul de veghe. Voi zăbovi anume ca să-mi învăț sufletul cu răbdarea, că altfel am să alerg din loc în loc ca un apucat de streche”. “Multe am auzit eu din gura ta, dar asemnea vorbe spuse după atâta vreme de stat departe de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în loc ca un apucat de streche”. “Multe am auzit eu din gura ta, dar asemnea vorbe spuse după atâta vreme de stat departe de... nu mă așteptam. Am trăit s-o aud și pe asta” - s-a minunat gândul de veghe. “Multe învață omul cât trăiește”. “Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
meu a devenit un gol imens... A fost nevoie să-mi adun gândurile și să le pun la treabă înainte de a-și face apariția... “Da’ ce, credeai că ai scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am spus decât ceea ce gândesc, cumetre”. “Eu nu voiam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Abia atunci mi-am adus aminte că m-a trezit Sevastița și că ea mi-a adus gustarea... Am mâncat fără poftă. “Dacă o vei ține tot așa, ai să ajungi să vorbești singur, vecine” - m-a întâmpinat gândul de veghe. “Nu știu cum se face, dar te bagi în sufletul meu ca musca în...” “Eu vreau doar să te ajut, amice, n-o fac pe <musca la arat>”. “Dacă-i adevărat ce spui, atunci caută momente mai potrivite”. “Am să țin cont
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Bucura-m-aș să fie altfel, prietene”. “Cu alte cuvinte, nu mai pup eu o altă ocazie când s-o am pe Zâna în față cât îi hăul și dudăul” - am gândit eu întristat. Cu acest răspuns al gândului de veghe, care mi s-a așezat pe suflet ca o piatră, m-am ridicat de la masă. Mi-am luat pătura și desaga cu cărți și, impunându-mi să fiu liniștit, am pornit către oaza de pe malul iazului... Purtam cu mine primele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mine. Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acasă... “Adună-te, prietene. Vezi bine că biata fată a venit la tine cu riscul de a fi închisă în fiecare seară în chilia ei sau... Sau să fie trimisă la vreo mănăstire de maici!” - m-a avertizat gândul de veghe. “Nu exagera, vecine”. “Eu nu exagerez câtuși de puțin. Îți amintești cred că și un voievod a fost trimis cu sila la călugărie, sub numele de Pahomie”. “Vorbești de Alexandru Lăpușneanu voievod, care, atunci a spus vorbele: <De mă voi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Vorbești de Alexandru Lăpușneanu voievod, care, atunci a spus vorbele: <De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu>”. “Cred că e deajuns o măciucă la un car de oale, amice”. Mi-am dat seama că gândul de veghe are dreptate, așa că am tăcut. Peste noapte, m-au chinuit tot felul de vise, dar în zori nu mi-am mai amintit nici unul. Până să ajung la culcușul meu de pe malul iazului, am umblat ca un somnambul. Abia când m-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
e ora prânzului și eu nu am simțit că mi-i foame măcar” - m-am mirat eu. “Asta înseamnă că mai ai tăria să te concentrezi și asta nu se ia din drum. Bravo, prietene!” - m-a firitisit gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru încurajare, amice”. Am pornit grăbit spre chilie, mânat mai puțin de foame cât de întrebările care îmi brăzdau creierul: “Oare bătrânul n-o fi oblicit că Zâna a fost aseară la mine? Cine îmi va fi adus
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
n-a mai întârziat măcar un minut?” “Prietene, mulțumește-te cu puțin. Trebuie să te gândești că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent gândul de veghe. “Amice, eu cred că dragostea îi surdă și oarbă, fiindcă degeaba încerc eu să pun lacăt pe inimă și pe gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cerne atâta pulbere de argint, am ieșit să culeg și eu oarece din ea... Măcar cât să am ce lăsa moștenire... “Asta-i taman ca în zicala ceea: Bate șaua, să priceapă iapa” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Poate vrei să fii mai limpede?” “El ți-a ghicit gândurile care hojma te frământă. Așa că toate treburile curg după dorința și privegherea sfinției sale. De ce? E ușor de priceput. Aici te afli într-o mănăstire și tot ce mișcă în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]