15,959 matches
-
Așa că te întreb, cititorule: tu cunoști Adevărul? Ce este Adevărul, te-ai gândit vreodată? Adevărul constă în Dumnezeul din tine, din mine, din noi, în acea forță universală, omiprezentă, omnipotentă și apodictică prin excelență. Acesta este Adevărul Absolut, materializat prin verb creator, desăvârșit. Adevărul în valoarea lui intrinsecă nu este relativ, el este Suprem, de sorginte divină și incontestabil, tocmai pentru că el este direct relaționat cu Hristosul. Eu sunt Calea, Adevărul, Viața, spunea El. Înseși cuvintele sale oferă cheia mântuirii și
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDIȚIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379396_a_380725]
-
năluci”, Suspină,căutând cu-ardoare Sirena lor,din Carul Mare, Ce au visat-o printre stânci. Plimbându-se în după-amiază Pe malurile aferente, Nostalgice,dar recurente, Varii persoane lăcrimează Aduc obolul de iubire Unde-au visat,unde-au iubit În verbul “a fi fericit”, Aflând ce este “împlinire”... Ci curgi Oltețule spre lume, De poți,ne spală de păcate Și împlinește doruri, toate Ce am poftit atunci,anume! Dan Mitrache Referință Bibliografică: PE MALURI DE OLTEȚ / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN
PE MALURI DE OLTEŢ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379531_a_380860]
-
de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015. Zburam prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz, Purtam drept talisman surâs de îngeri vii, Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz, Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”. Urzeam peste arderi castele din vers, Deschideam porți închise cu lacăt de ger, Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, Albatroși creionați cu penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
am aflat ce pungașă e viața, Cum cerne pe tâmple ... Citește mai mult Zburam prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz,Purtam drept talisman surâs de îngeri vii,Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz,Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”.Urzeam peste arderi castele din vers,Deschideam porți închise cu lacăt de ger,Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers,Albatroși creionați cu penițe de cer.Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte,Iubeam pentru doi, subjugat, în culori
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Citește mai mult Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie.Iubește-mă acum, în octombrie
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
și singuri...Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...... XV. ELISABETA IOSIF, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 ... Citește mai mult Elisabeta IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie...Iubește
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
și singuri.Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...6 octombrie, 2015... Abonare la articolele scrise de elisabeta iosif
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
specifice deconstructivismului ateu propune însă o îndepărtare evidentă a umanității de la traiectoria principiului brâncușian anterior exprimat. Formula ritmică a decadenței generale cu ostentație repetată acum de o postmodernitate, ce anulează pur și simplu logica ... XXVIII. MAGDALENA ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014. „( ... ) a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față de istoria națională.” (Mihai Eminescu) „Eu sunt, tu ești, el este, noi suntem
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
tale necuvinte-au fost: Luați, mâncați, acesta este trupul meu...″ iar eu, fără să-ți spun ceva, ți-am supt hârtiile de sânge ca fătul însetat de viață rupându-mi prematur placenta ca să mă joc de-a întâmplarea indicativului prezent al verbului a fi. Și azi, în Joia Mare, mă întreb: care din ucenicii tăi am fost picioarele când mi-ai spălat cu poezia-ți apă vie? Și cum de am putut rosti: Când te-am predat doar c-un sărut prizonier
LIVIA MIHAELA FRUNZĂ [Corola-blog/BlogPost/381338_a_382667]
-
mai mult Primele tale necuvinte-au fost: Luați, mâncați, acesta este trupul meu... iar eu, fără să-ți spun ceva,ți-am supt hârtiile de sângeca fătul însetat de viațărupându-mi prematur placentaca să mă joc de-a întâmplarea indicativului prezent al verbului a fi.Și azi, în Joia Mare, mă întreb:care din ucenicii tăi am fostpicioarele când mi-ai spălatcu poezia-ți apă vie? Și cum de am putut rosti: Când te-am predat doar c-un sărutprizonier al cetelor de
LIVIA MIHAELA FRUNZĂ [Corola-blog/BlogPost/381338_a_382667]
-
tale necuvinte-au fost: Luați, mâncați, acesta este trupul meu...″ iar eu, fără să-ți spun ceva, ți-am supt hârtiile de sânge ca fătul însetat de viață rupându-mi prematur placenta ca să mă joc de-a întâmplarea indicativului prezent al verbului a fi. Și azi, în Joia Mare, mă întreb: care din ucenicii tăi am fost picioarele când mi-ai spălat cu poezia-ți apă vie? Și cum de am putut rosti: ″Bucură-te Învățătorule!″ ? Când te-am predat doar c-
IN MEMORIAM NICHITA STĂNESCU de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381335_a_382664]
-
apune viața, Cuvintele perechi să le rostești, Vrând să te întorci cu fata La tine însuți să privești, Și să te împui pentru o clipă- Copil să râzi, adolescent să crești, Și iar matur să fii, în pripă... Să cauți verbul mamei prin ființă, Și substantivul tatei să-l declini, Să riști, fiind chiar și în suferință, Bătrân să nu te simți, nici lacom, Nici păgân... Ce încercare e iubirea în amurg, Ea ultima ursita e și prima, Dar a trecut
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
caută... Printre statuile albe pentru o secundă te reîntâlnesc în vechiul palat, În care meriți să fii... Prinț. Ochii tăi mă pătrund de departe, învăluita mă simt de matasea privirii tale. Ce generoasă întâmpinare. A IUBI Eu iubesc, Tu iubești... verbul ,,a iubi" patru litere pentru a ne defini umanitatea din noi. MĂRTURIE Mă smulg din brațele visului dimineață, închisă într-o lacrima ce-mi chestionează ființă. Am învățat să te cunosc? Traversez timidă, Încăperea gândindu-mă la sacralitatea din interiorul
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
oameni născuți pentru durere, Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi, Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi, Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea a fi, Eu nu sunt plăsmuire din verbul a iubi, Sunt doar o dăruire- a ofrandei pe vecie Din gustul de iubire al tău pe veșnicie, Pentru c-a fost o clipă de timp ce s-a oprit, Magie dăruită nouă de către infinit, A fost secunda-n care
UN IDEAL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381497_a_382826]
-
care vine, Îngenuncherea în preaplin, Devine-mă întru culoare Și fă- mă sânge-n bătălie Necunoscut soldat ce moare Posteritatea sa-l învie, Devine-ma pe mine însumi Și făurește-mă cum vei voi, Conjugă doar întru lumină, În jurul meu, verbul a fi, Naștem din binele iubirii, Ascundem totul în pământ, Doar făurirea Ta și-a firii Rămâne- n toate care sunt”, Spuse cel șarpe în grădină Privind în ochii Lui dumnezeiești... - Îți iert azi om, prima ta vină, Căci altfel
TOATE CELE CARE SUNT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381495_a_382824]
-
cu tot. La pagina 127 a discutatului articol, doamna Tesăr afirmă cu îndrăzneală că în limba romani a Cortorarilor nu există cuvântul "dragoste", dând exemplul "chaliol"-îți place (de ea). Traducerea dată de dumneaei nu este conformă cu istoria acestui verb rom/indian. În limba țigănească a gaborilor și căldărarilor, "chailiovel" înseamnă "el iubește", iar "chailiol" este o formă scurtă a verbului "chailiolvel", care poate însemna "a place". Rădăcina hindusă a verbului este "chah/ceah", iar la infinitiv este "chahna". La
CĂTĂLINA TESĂR A SCRIS UN ARTICOL OFENSATOR EDITAT DE YARON MATRAS de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381508_a_382837]
-
cuvântul "dragoste", dând exemplul "chaliol"-îți place (de ea). Traducerea dată de dumneaei nu este conformă cu istoria acestui verb rom/indian. În limba țigănească a gaborilor și căldărarilor, "chailiovel" înseamnă "el iubește", iar "chailiol" este o formă scurtă a verbului "chailiolvel", care poate însemna "a place". Rădăcina hindusă a verbului este "chah/ceah", iar la infinitiv este "chahna". La pagina 131, doamna Tesăr dovedește o necunoaștere totală a sensului numelui de Rom, declarînd că înseamnă și "om". Eronat doamnă. La
CĂTĂLINA TESĂR A SCRIS UN ARTICOL OFENSATOR EDITAT DE YARON MATRAS de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381508_a_382837]
-
dată de dumneaei nu este conformă cu istoria acestui verb rom/indian. În limba țigănească a gaborilor și căldărarilor, "chailiovel" înseamnă "el iubește", iar "chailiol" este o formă scurtă a verbului "chailiolvel", care poate însemna "a place". Rădăcina hindusă a verbului este "chah/ceah", iar la infinitiv este "chahna". La pagina 131, doamna Tesăr dovedește o necunoaștere totală a sensului numelui de Rom, declarînd că înseamnă și "om". Eronat doamnă. La "om" noi zicem "manush", ca orice indian. Domana Tesăr descrie
CĂTĂLINA TESĂR A SCRIS UN ARTICOL OFENSATOR EDITAT DE YARON MATRAS de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381508_a_382837]
-
a Dincolo-ului de aici și trăind, practic, întotdeauna consonant cu frecvența superioară a metateluricului, o vibrație pe care au atins-o de-a lungul vremii nevoitorii întru Cristos. De la un timp încoace, viața m-a tot obligat să așez verbele Limbii Române la timpul trecut. Pe de o parte, accept, fiindcă așa a fost dintotdeauna mersul ei obișnuit, dar, pe de alta, mi-e din ce în ce mai greu să privesc în față un viitor cu numeroase goluri în jurul mesei și parametri spirituali
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Atitudini > MAGDALENA ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ) a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față de istoria națională.” (Mihai Eminescu) „Eu sunt, tu ești, el
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
creaționist, dar și din necesitatea insalubră din punct de vedere moral a conceperii unui nou experiment global cu grave consecințe pe plan gnoseologic și, deopotrivă, cultural, adăugăm noi, în numele așa-zisului progres colectiv obișnuit) pe solul semanticii puternic restrictive a verbului “a avea”. Scoborârea contemporaneității începutului de secol XXI de pe culmile fascinantelor acorduri muzicale preclasice în mrejele întunecatului vârtej al epocii aceste - o veritabilă „mlaștină a materiei”, dacă ne amintim de mărturisirea distinsului critic literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga - a devenit un proces
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
vede cu ochiul și cugetul libere că lucrurile nu au evoluat deloc în sens pozitiv. Ba, dimpotrivă, putem grăi, fiindcă tirania “banului cosmopolit” (obținut prin toate mijloacele machiavelice posibile în contemporaneitate) a ajuns să modifice completamente încărcătura filozofică reală a verbului “a fi” și să o poziționeze pe un traiect atipic, permițând, astfel, un transfer semantic abnorm și extrem de periculos către un alt element gramatical comun, verbul “a avea”. Este aici un semn evident al trecerii Ființei umane într-un nou
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
mijloacele machiavelice posibile în contemporaneitate) a ajuns să modifice completamente încărcătura filozofică reală a verbului “a fi” și să o poziționeze pe un traiect atipic, permițând, astfel, un transfer semantic abnorm și extrem de periculos către un alt element gramatical comun, verbul “a avea”. Este aici un semn evident al trecerii Ființei umane într-un nou palier existențial, ce va cunoaște cu totul și cu totul alte limite stricte de integrare (limite marcate de către corifeii unidirecționali postmoderni, prin manipulare mediatico-publicitară continuu modelată
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
gol timpul măsurabil al Omului lăuntric, agregat care nu își va opri mersul distructiv decât în momentul de grație când Creatorul lumii îi va întrerupe pentru eternitate rotația-i ciclică și aparent haotizantă ... Proiecția destinului Persoanei în viitorul apropiat, atâta vreme cât verbul “a avea” îl îndepărtează cu ostentație pe auxiliarul „a fi” de pe orbita circuitului său filozofic obișnuit, apare aidoma unui cadru filmic dur ce-ți spintecă sufletul ca o lamă tăioasă de cuțit. Deslușind cu puterea propriei minți arhitectura unui asemenea
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]