43,157 matches
-
de la taraba unde se afla el; i se părură a fi mai proaspete, mai arătoase. - Sărut mâna, domnișoară Ina! zise el. Surprinsă că cineva o salută, întoarse capul. Era el, inginerul... îl privi admirativ cum alege cu grijă morcovul, ceapa verde, salata și-i urmă exemplul. - Ce doriți să cumpărați? - Caut niște cartofi noi și nu am văzut pe nicăieri. - Vă conduc eu. Există o tarabă chiar la capătul halei, are niște cartofi de-o frumusețe...! - Nu, nu e nevoie, dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
rămân pentru totdeauna aici. M-am ridicat și m-am îndreptat spre bulevard. La un moment dat m-am oprit în dreptul vitrinei unei bănci și în clipa aceea a început să mă doară rău capul. Vedeam tot felul de pete verzi și maro și negre care jucau în fața ochilor. Mâna mea sprijinea sticla și petele au început să se îndepărteze până când au întâlnit silueta Andreei. Am respirat adânc de mai multe ori și m-am întors pe bancă. Zâmbeam mereu și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
De multe ori, când atârnai așa peste parapet, îți cădeau tot felul de lucruri din buzunare, pe care le vedeai apoi plutind departe de maluri. Pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă colorată, carioci verzi și albastre. Înainte să cobori de pe pod, îți promiteai să ai răbdare să cauți, dar era imposibil, căci râul purta și lucrurile altora. În buruienile și mâlul ce încadrau apa, se adunaseră alte pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
păru ciudat, pentru că, în visele lui, Emil nu auzea aproape nimic. Ploaia era caldă, de vară și îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie că o să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu prețiozitate în sus ca să nu se îndoaie sau să nu se rupă, amețindu-ne cu dulceața lor. Ușile autobuzului închise și nasul meu încălzindu se în paltonul din față, situat cu o treaptă mai sus. Două stații în lâna verde cu scame, apoi paltonul se mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și sport. Nu te interesează perioada în care au apărut, căci oricine își poate da seama cât de vechi sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
perinda prin camere, își vor arunca priviri înțepătoare sau drăgăstoase, vor pune la cale aventuri, petreceri, își vor împărtăși păreri sau secrete, vezi mai sus, vor unelti unele împotriva altora, sau pur și simplu vor sta pe canapeaua cu cuvertură verde și vor medita asupra evenimentelor ce vor urma. Te aștepți ca în această seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă într-un mod
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-se pe stradă, în ploaie, așa cum face acum, așteptându-l pe el, speriată la gândul că ar putea să nu vină. Firește că ea nu știe că o privim de dincoace, liniștiți, întinși pe canapeaua acoperită cu o imensă cuvertură verde. Scena aceasta înfățișează camera cu care deja ne am obișnuit. La masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un bătrânel cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase. Bate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri de bibliotecă încărcate cu manuscrise, iar în mijloc, un birou imens. Vera aprinse lumina și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
propria-i poveste, condamnată la aceleași sentimente, gesturi, replici; cu alte cuvinte la aceeași viață ce urma să se repete mereu, ori de câte ori cineva avea dispoziția necesară încât să ia cartea din bibliotecă, să se așeze pe canapeaua cu aceeași cuvertură verde și să înceapă să citească povestea Verei. Spațiul unei lumi infinit imaginabile se restrânsese la acest text. Instinctual alergă afară. Însă nu mai exista afară. De jur împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei începea și se sfârșea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alineat. Doar tu ești vinovat, pentru că, fără să-ți dai seama, ai declanșat o lume pe care nu o mai poți stăpâni. Doar tu, în jocul de-a literatura, ești răspunzător pentru povestea pe care o citești liniștit din canapeaua verde de acasă. Iar în acest moment Vera a înțeles. Fusese singurul personaj care își întâlnise autorul, iar povestea ei, materialul didactic.
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
zi a anului persan, care cade pe 21 martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă ar avea parte de nenorociri în tot restul anului. În persană, ziua aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la nașterea fiecărui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Am luat-o la goană spre facultate, dar pentru mine, biet gândăcel, era un drum groaznic de lung și la fel de riscant. Trebuia găsită o altă metodă de a ajunge. Mă uitam la toată puștimea aia parcată de-a lungul spațiului verde din fața Teatrului Național și soluția mi s-a înfiripat de-a dreptul obligatoriu în minte. Toată treaba era să aflu care individ avea traseul care mă interesa pe mine. Probabil că măcar câțiva or fi fost studenți la facultatea unde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tragă sufletul, la o țigară. Își aminti brusc de un lucru pe care-l observase în timp ce urcau fierătaniile în camion, dar de care n-apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid. Cică dă mâine la gândaci..." "I'secticid, ai zis, tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule, i'secticid. Da' d-ăla bunu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nici n-a apucat parohu' să dășchiză gura, că ei a și sărit cu banu'. Cinci sute dă euroi, soto!" "Hai, să-nlemnești! Pă bune, nene?" Păi, io vorbesc prostii!?", se dădu jignit amicul. Cinci sute în hârtii d-alea verzile. Noi-nouțe, cred că le avea și la serie. Și după aia face: "Părinte, dacă mai trebuie ceva, mai vorbim după slujbă". Da' părintele, uns, nene, a zâmbit așa, cu un fățeag d-ăla bun și n-a zis nici că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot cu cheia, în urma ei. De fapt, că să păstrez acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete așijderea. Tipii tăifăsuiau relaxați cu câte un pahar de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sinceritate pe metrul pătrat. Era și firesc să fie sinceră. Nu mai avea ce pierde, vorba ei. Confesiunea Monei era, pentru ea, ca o ședință de terapeutică. Povestind cu mine, se descărca repede. În tot acel răstimp cât Mona povestea verzi și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tare fiecare cuvânt din discurs. Corect. Numai că acest tovarăș administrator nu are ce căuta în activitățile culturale. Administratorul trebuie să administreze bunurile fixe și nefixe ale Casei de Cultură. Deci, are ce face. Să nu să umble după cai verzi pe pereți. Apropo, te rog până mâine să-mi faci o situație cu toate mijloacele fixe și nefixe, întrun cuvânt cu inventarul, ca să schimbăm numerele de inventar. Cele care sunt, sunt depășite. Ai înțeles? ‘Țeles. Și piesa? - întreabă Gerard. Și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai mânjite decât multe altele. În definitiv, cucerirea fiecărei femei presupune pregătirea bărbatului pentru un nou urcuș, inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe vârful așa-zisului munte. Acestea, în definitiv verzi și uscate, erau idei mai mult prefabricate de care nu mă puteam descotorosi ușor. Prejudecată și reproș. Iozefina risca să-mi cadă în dizgrație știind mai ales că n-avea cum să fie imaculată. Nu înțelegeam totuși, refuzul ei. Dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spun fără ocolișuri, nu-mi place să fiu băgat în oala celor care te-ar viola. Zău așa... Sima se sculă deodată în picioare și, uitând de tavan, se lovi în creștetul capului. Zdruncinat peste măsură, probabil că văzuse stele verzi. Scrâșni din măsele și, mai puțin impulsiv decât ar fi fost fără să se fi lovit, strigă totuși ca turbat: Pe nevasta mea, mă? Ferească sfântul să aud eu una ca asta... Vezi că mai ai nevoie de cap - îl
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu, o îmbrac eu... Prins de braț, Gerard își întoarse lent capul și făcu mai mult cu mimica feței un de ce? anemic, fără a se referi la ceva exact. Ce legătură are, măi Gerard, cornul de vânătoare și caii tăi verzi pe pereți cu o femeie goală pe dedesubt și care te așteaptă s-o îmbrățișezi? Mai-nainte Iozefina a dat turul și acuma vrea să se ocupe de retur. Un singur lucru îți mai spun, tovarășe Valy : să te ferești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apară după câteva săptămâni de la scurtcircuitarea poveștii mele de iubire cu doamna Sima. Eram la cinematograf, în odaia de lângă cabina operatorului. Văzusem deja filmul care rula în sala mare și, în lipsă de altceva, tocmai răsfoiam o revistă literară. Cai verzi pe pereți cum o cataloga operatorul de film zâmbind. Deodată se deschise ușa grea, de metal verde-albastru și o văzui pe Relia pătrunzând grăbită în odaia strâmtă și plină cu tot felul de unelte și mai ales cu casetele de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așezăm pernuța și pe urmă legăm cu brâul...Asta până mâine, când o să aducem de la târg tot ce ne trebuie...O să-i treacă buba băiatului și la primăvară ieșim la câmp! Da, da! O să ieșim la câmp la păscut ierbușoară verde și apoi la treabă. Ai să te faci sănătos!... Ia să vedem noi cum îi băiatul cuminte și ascultător?” Fără alte pregătiri, a pus mâna pe acul cu ață și... a început să coase...La prima înțepătură, calul a tresărit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acasă nu se potrivește cu cea din târg, vericilor - a continuat Puicuță monologul. Amnar cotrobăia prin omăt cu coada biciului, dar fără rezultat. Pune-l pe el să umble în patru labe și să scoată pistolul din pământ din iarbă verde! - a strigat Puicuță la Amnar. Nu-i nevoie, că l-am găsit. Uite ce rablă. Cu aista nu împuști nici o cioară, d-apoi un om. Rablă dar se pricep s-o folosească, din moment ce au nimerit la țanc felinarele - a încheait
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]