3,592 matches
-
adevăratei credințe. Căci a profeți, a scoate demonii, a face multe acte de virtute pe pământ este lucru mare și admirabil, dar nu dobândește împărăția cerească cel ce înfăptuiește toate acestea, dacă nu merge respectând drumul drept al adevăratei credințe. Vestește Domnul, și zice: Mulți îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profețit, nu în numele Tău am scos demonii, nu în numele Tău am săvârșit mari fapte de virtute? Atunci Eu le voi răspunde: Niciodată nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
adâncul dumnezeiesc ca o slujire în Duhul Sfânt șichipul Tatălui. La rândul său Duhul Sfânt, când avea să vină în urmaJertfei lui Hristos (Ioan 7, 38-39), va sluji ca să-L preamărească peHristos: „Din al Meu va lua și vă va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14) ca„Vistier al bunătăților”, care ia și dă la ospăț din „Vițelul cel îngrășat” (Luca 15, 23). Este vorba de marea taină a lucrării lui Hristosprin care toate cele de dincolo de moarte s-au arătat și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ai trimis” (Ioan 17, 1-3). De-spre această „cunoaștere” prin Învierea Sa, Mântuitorul spusese ucenicilor în cuvântarea de după Cină: „Acestea vi le-am spus înpilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe fațăvă voi vesti despre Tatăl” (Ioan 16, 25). „Vestirea despre Tatăl” estevederea Feții negrăite (apofatice) a lui Dumnezeu și auzirea acestei„vestiri”: „Atunci nu Mă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). În vierea este arătarea slavei Sale veșnice pe care oamenii n-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Jertfa Sa, dar, pe care Bisericale amintește tot prin Duhul Sfânt ca introducere pentru invocarea Duhului Sfânt, care preface Jertfa sfințitoare în Euharistie a înfieriiși mângâierii dumnezeiești. Astfel, Biserica nu rostește aceste cu-vinte la aducerea Jertfei lui Hristos, ci le vestește ca anamneză, aducere aminte la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „Aducân-du-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toatecele ce s-au făcut pentru noi; de cruce, de groapă, de Învierea cea dea treia zi, de suirea la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Euharistia”Domnului. Ele nu spun nimic despre Euharistie, trebuind să semnifice drumul de la „intrarea prin Ușă”, la „ieșirea” pentru „pășune”(Ioan 10, 9). Chiar dacă Duhul „nu de la Sine va vorbi, ci câte vaauzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, că din alMeu va lua și vă va vesti” (Ioan 16, 13-14), totuși fără Duhul nupoate avea loc revelația interioară a ceea ce a „semănat” Hristos:„Duhul nu venise că Hristos nu Se proslăvise” (Ioan 7, 39
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
intrarea prin Ușă”, la „ieșirea” pentru „pășune”(Ioan 10, 9). Chiar dacă Duhul „nu de la Sine va vorbi, ci câte vaauzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, că din alMeu va lua și vă va vesti” (Ioan 16, 13-14), totuși fără Duhul nupoate avea loc revelația interioară a ceea ce a „semănat” Hristos:„Duhul nu venise că Hristos nu Se proslăvise” (Ioan 7, 39); „Adevărul vă spun: vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Acela vă vaaduce aminte de toate câte v-am spus” (Ioan 14, 26); Când va veniacela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu vavorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16,13-14).Prin Duhul Sfânt Biserica se face părtașă la „cele ale lui Hristos”de dincolo de moarte, când le proclamă ca Revelație actualizată: „Ale Tale
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
va veniacela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu vavorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16,13-14).Prin Duhul Sfânt Biserica se face părtașă la „cele ale lui Hristos”de dincolo de moarte, când le proclamă ca Revelație actualizată: „Ale Tale dintru ale Tale...”, ca cele de dincolo de catapeteasmă, pecare nu doar le „vede” ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Garcia de Orta, rabiei, identificată de Jean Bauhin, dizenteriei, cercetată de Fabrice del Dingo, a scarlatinei, descrisă de John Caius, malariei și gripei cercetate de Amatus Lusitanus, ca și a altor maladii ca difteria, ulcerele, tuberculoza, angina, reumatismul. Se fac vestiți în patologia infecțioasă Guillaume de Bouillon, David de Pomis, care scoate la Veneția în 1577 „Scurte și eficace mijloace de a feri un oraș de o maladie infecțioasă“. De tuberculoză s-a ocupat Fracastoro, dar Koch este cel care în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
scena printr-o scară mare în avanscenă, Appia apare în postură de precursor. Originalitatea acestei scene deschise este atât de mare încât Claudel, după ce a vizitat-o, hotărăște, în 1913, să creeze acolo L'Annonce faite à Marie (Îngerul a vestit pe Maria). Muzică și lumină, în concepția lui Appia, ritmează și structurează, fiecare în felul ei, spațiul scenic în jurul corpului actorului pe care se bazează reprezentația. 1.2. Simboliștii sau visul la un teatru mental Obosiți, ca și Appia, de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma căpitanului are însă are un efect tragicomic neprevăzut, în măsură să pună în lumină lașitatea și lăudăroșenia celebrului farsor. Pentru că într-o telegramă Naicu pune să i se vestească soției moartea sa pe front, aceasta se refugiază de frică în brațele ordonanței, exact în momentul în care, întors acasă cu gândul de a-i juca un renghi macabru, "păcăliciul" se pregătea la fereastră să i se înfățișeze ca stafie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Alături se află Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui istorică, leagănul aristocrației de pe albia Buzăului; se mai află apoi aci aproape Inoteștii și mai încolo Lipia, amândouă vestite pentru cultura pasionată a rasei cavaline și pentru cursele de cai pe deșelate și pe distanțe de sute de kilometri ... [s.n.] Se întinde o câmpie Pe sub poale de Carpați, Câmp deschis de ...călărie etc. [s.n.]168 Cu ușurință ne putem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici cei de azi, în schimb mulțumirile și viața lor sănătoasă, nefrământată de atâtea griji mărunte în privința traiului, ne lipsește nouă cu desăvârșire. Apăi, măi Fanachi, daca cobori pe la Movila Roșie la vale, peste pârâul Jigăliei, apoi străbați Valea Elanului, vestită în vechime prin așezările-i răzășești... apoi, peste dealuri pînă pe dealul Belciugului de unde se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și de la bisericile din satele apropiate, începură să se audă, ca o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
amenințare rea, ridica așa lume în picioare, făcând-o să se sbată cu clopote cu tot! Groaza și spaima pluteau în aer. Toate îndoielile... neutralitatea... se spulberaseră. Strigătul „Război“ răsuna peste tot pământul țării. Clopotele au fost primele care au vestit mobilizarea generală, a celor chemați la ospățul morții. De jur împrejur, și din satele apropiate din ținuturile Fălciului și Tutovei, ca un zvon, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, ca niște voci glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după altul, din ce în ce mai întunecați și mai amenințători. Un cântat de cocoș, adus pe pale de vânt, de undeva dintr-un sat... ne vestea crucea nopții. - S-o făcut miezul nopții ...am murmurat eu, cu un glas de ne recunoscut, încercam să adorm, dar nu se lipea somnul de mine, ochii căutau sfredelitori în noaptea neagră și adâncă, fară capăt. Așa, deodată, mă cuprinse
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
boier... - Hai Cucoani, hai să măi gustăm din minunea asta!... Abia atunci, la al treilea păhărel de țuică fiartă, care alunecă pe gât ca untdelemnul, se desțelenesc graiurile, și pornesc la un taifas, la care din când în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia năvălirii tătarilor de dincolo de Nistru, prin vadul Prutului din dreptul Fălciului. Pentru că atunci când s‟arăta primejdie la hotar, străjile, după rânduiala domnească, aprindeau focuri mari, pe culmi de dealuri, dădeau semn spre Suceava, de pe deal pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
închinată de O. Goga, faimoasei și totemicei jivine - lupul. CAPITOLUL VIII Lupii Început de decembrie... început de iarnă. ...Clopotele de la Schitul din deal răsunară grav și liniștit în aerul umed, alunecând aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lor molcom vestea mai departe, sărbatoarea de a doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii lui gălbui... zbrr.. și, dispăru printre crengi. Din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își pune capul pe labe, ochii îi ard strălucitor în întuneric, apoi, coboară povârnișul rîpos. Noaptea tainică înainta... lupii încetară să mai urle. Căpriorii treceau la adăpat, prin apropierea lui Anton. Chemarea înăbușită a unei cucuvele, din vârful unui gorun, vestea revărsarea zorilor. Deodată râsul prinde un zgomot dinspre vizuina viezurelui.. Ca o umbră se prelinge cu trupul lipit de pământ, dar motanul îl simte, cât nu-i prea târziu, și ca fulgerul se cațără într-un fag rămuros. Când râsul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]