3,060 matches
-
pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de brocart, ca și cum ai smulge de pe trupul tău placenta unui vițel abia născut, și depărtează-ți picioarele, femeie, ca și cum ai deschide o carte din care curge toată sămînța vinovată a lumii, ridică-te și stropește pe toți comedianții, stropește urbea Întreagă, intrînd cu sevele tale și cu sămînța ta În cimitir
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cărăușilor ne asurzește...Fiecare strigă în sânga și în dreapta, pentru a nu se încurca lucrurile: „Fereșteee! Fugi de-acolo! Mișcă-ți fundul, că dau peste tine! Cară-te din calea mea, că te fac fărâme! Nu sta în drum ca vițelul la poartă nouă!”... Nu mai aud vorbele bătrânului. Mă ia de mână și mă conduce ca pe un copil prin harababura din ocolul Chervăsăriei. Dacă bătrânul nu mi-ar fi explicat cam cum se petrec lucrurile aici, apoi nu ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se aude o voce timidă: "Tovarășu comandant, da' eu, acu, pot să-mi tai gițălu?", un moment de tăcere și mai grea, Conducătorul nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că poți", îndrăznește Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pot să-mi tai gițălu?", un moment de tăcere și mai grea, Conducătorul nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că poți", îndrăznește Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am nimerit atât de rău", își spune Zinzin. Putem face o mică vizită la grajduri până femeile vor pune masa", spune neocolonialista îndreptându-se într-acolo. Le arată șirurile de vaci, mulse, țesălate, îi informează despre producția de lapte, de viței, un discurs ca la carte, se simte în mijlocul unui spectacol televizat. Zinzin o întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de viței, un discurs ca la carte, se simte în mijlocul unui spectacol televizat. Zinzin o întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din zăbrelele-i argintii, el a uitat de străini. Trepădând pe trei picioare (înainta cu membrele inferioare zgârcite sub el, ca la cosaș, sprijinindu-se pieziș, pe mâna dreaptă, în care purta o mănușă de protecție, făcută din piele de vițel), s-a refugiat în stadola lui încăpătoare, unde începură, cu mare plăcere, a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simplu, nu interesează. În schimb, dacă e vreun pește mare, vreun criminal, vreo lepră mare care se pocăiește, vreun nebun mare care s-a dat pe brazdă, atunci zic io că-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care-i strângi cu sacoșa găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tot urmărit. Oriunde se ducea în oraș, cineva cu un câine se ținea după el. De câteva ori s-a întîlnit față în față cu un individ încălțat în cizme negre, care ducea de zgardă un câine mare cât un vițel. Când a trecut pe lângă el, câinele a mârâit, gata să-l muște de picior, dar individul l-a tras de zgardă și nu l-a lăsat. Apoi, în vreme ce se îndepărta l-a auzit chicotind către cîine: " Nu acum, nu acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt sacrificați, pentru Hotel, doi viței; peste drum, un bătrân, singur și neputincios, trage să moară; a fost, cândva, spaima Stațiunii; pe terasa Teatrului, Actorul pregătește Marele său spectacol, ultimul, iar la Primărie se verifică listele de impozite. Teatrul este, de fapt, desființat din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de ambianță, Caravella nu poate fi decât târfă. Vei fi judecat, cândva... În Stațiune, Carnavalul ține nouă zile. Începe în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cer. Dumnezeu, alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul Lui, mai întâi, în pământului lui Iacov se va întoarce." Pământul lui Petru 6 hectare de cenușă. Focul a topit schitul din temelii, ardere de tot neplăcută lui Dumnezeu. Vițelul cel gras a coborât de pe jertfelnic înainte ca flacără să deschidă poartă în cer. Petru a pus foc sub rădăcinile bisericii, apoi deasupra tăciunilor a dansat cu icoana Fecioarei până în zori. Dumnezeu și în acea dimineață și-a exprimat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de vecini? Vini Paștili, a noștri o rămas di râsu satului, trii perechi 200, trii sumani 300, trii căciului 200. Ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu, s-or descurca ei în viață și fără studii, lasă-i în pace. Tu să taci, curva dracului, te-am făcut mare doamnă! Femeile muncesc câte două hectare la ceapeu, fac normă întreagă la gostat, cresc câte doi porci, viței, au și ce da, au și ce pune în strachină! Tu, o putoare, te-a prins iarna cu sfecla nescoasă, în grădină nu ai pus un strat, stai și le sufli în coarne "băieții mamei"! La muncă, putorilor, la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și i-am trimis bezele, i-am făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit poeme de dragoste. Îmi este scârbă de mine, mamă, la ce m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că acțiunile lui nu erau nici complet compulsive, nici în întregime impulsive, cât cruzime pură, nealterată. Și ca și cum asta nu era destul de rău, lectura din Baudelaire m-a făcut să mă simt la fel de liniștit în sufletul meu precum e un vițel într-un abator. Nu era nevoie de un efort de imaginație supraomenesc pentru a accepta sugestia lui Frau Kalau vom Hofe că acest poet gotic francez oferea o articulare explicită a minții unor oameni precum Landru, Gormann sau Kürten. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar pe jumătate strangulată, de fapt. Exista o cantitate mică de sânge în plămânii parțial măriți ai fetei. — Așadar, a omorât-o prin strangulareși apoi i-a tăiat gâtul? — A sângerat de moarte, spânzurată cu capul în jos ca un vițel măcelărit. La fel ca toate celelalte. Ai un chibrit? I-am aruncat cutia peste birou: — Și cum e cu locșoarele ei importante? A regulat-o? — A regulat-o și a rupt-o un pic în timpul acțiunii. Ei, era de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rece pe Sandu. Vin fiert În mai, bravo Gore, altceva nu vrei, vreo țuică fiartă, vreun șorici, un caltaboș?! Jumări?! Ia mai zi-i, că zici bine, vorbești mult și prost. De când nu te-ai mai uitat În calendar ca vițelul la poarta nouă? Gicu nu se lasă. Am auzit prin bloc că ai avut și febră mare, zicea nevastă-ta că dogoreai precum teracota Încinsă. Trebuia să faci un duș călduț, cică dă randament. Lichide văd că bei, mai ia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scene suprapuse: Moartea dreptului și a păcătosului, în reprezentarea ei tradițională; Iisus copil stând la masă, cu alte patru persoane, care privesc cu mare atenție spre El. În scenă sunt și alte persoane între care doi tineri care junghie un vițel; Adormirea Sfântului Ioan Hrisostom, după tipul scenei ce reprezintă Adormirea Maicii Domnului. În spațiul dintre cele două ferestre este ilustrată Construirea turnului Babel, o scenă în care se vede zidăria de cărămidă aparentă, mortarul, schela legată cu sârmă, mișcarea meșterilor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
coperți îi reprezintă pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care țin în mână o biserică cu două turle, pe al cărei perete vestic este Filoxenia indicată prin trei îngeri așezați la o masă și prin inscripția grecească, iar dedesubt înjunghierea vițelului jertfit pentru ospățul musafirilor. De jur împrejur în 12 cercuri formate din crengi sunt lucrate în relief diferite scene din Judecata de apoi și din Apocalipsă. Pe coperta a doua, într-un cadru de raze, lucrat în aceeași manieră, îl
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ar fi afurisit, neînduplecată, chemînd iarăși pe Domnul pentru a pedepsi cu foc sfidarea pe care oamenii i-o aduceau chiar Lui. Și noi putem să dăm viață! Altfel decît ai lăsat! Am zămislit, mai Întîi, șoricei, pe urmă miei, viței, acum oameni! Într-o bună zi, o să te plămădim și pe tine! Deocamdată, ascunse sub Alpi, ca niște cîrtițe, armate de ucenici vrăjitori vroiau să deslușească particula lui Dumnezeu! Începutul lumii. Big-Bang-ul! Antonia aflase asta și chiar se bucura: Or
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în București și să fișez cărți. Nu era de mine. Am petrecut o lună în zona Rădășeni, Fălticeni, prin satele de lângă Suceava. Intram în curțile oamenilor cu chestionarul în mână. Primele reacții erau mortale: - Doamnă, eu n-am decât un vițel și patru găini! Oamenii erau obișnuiți că oricine vine cu o hârtie în mână și arată a orășean vrea să le ia ceva, dacă se poate, chiar pielea de pe ei. Bariera era ucigătoare. Dacă treceai de ea după câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mijloc, la catedrala din Tours. Această dispută de marketing religios a avut însă o influență benefică asupra răspândirii circului în Europa. Circ care continuă și azi: au proliferat trupele itinerante care prezintă, în panopticumuri, diverse vietăți cu două capete, de la viței la broaște țestoase și purici. Ar mai fi de spus doar că orașul are o echipă de fotbal - SCO Angers - care se zbate în apele mlăștinoase ale ligii a doua franceze. Pe la mijlocul romanului, SCO Angers, dintr-o confuzie generală, va
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]