3,591 matches
-
și trăgeau de cosițe Catinci, Marii și Ilinci care dădeau a boci. Ultimele zbateri ale hărmălaiei s-au sfârșit odată cu așezarea elevilor pe băncile lungi de lemn. Liniștea s-a reașternut, continuându-și răsucirea firului pe fusul isonului care mai vibra încă din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu inima și sufletul. În clarobscurul tainic, putea fi descoperită flacăra ultimei liturghii care mai pâlpâia. Liniștea nu ținuse prea mult căci pufnete de râs și șușoteli se strecurau printre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
evoluînd potrivit acelorași legi. Deci, dacă vom înțelege legile ce guvernează unul dintre planuri, le vom putea înțelege și pe celelalte, putînd evolua spre cele superioare; 3. Principiul vibrației, formulat astfel: "Nimic nu stă pe loc; totul se mișcă; totul vibrează". Deci totul se mișcă, chiar și obiectele ce par nemișcate. Ele sunt alcătuite din atomi care vibrează și din energia întregului. Diferența între diferitele planuri ale existenței e de natură vibrațională. Frecvența de vibrație a obiectelor sau a situațiilor poate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
înțelege și pe celelalte, putînd evolua spre cele superioare; 3. Principiul vibrației, formulat astfel: "Nimic nu stă pe loc; totul se mișcă; totul vibrează". Deci totul se mișcă, chiar și obiectele ce par nemișcate. Ele sunt alcătuite din atomi care vibrează și din energia întregului. Diferența între diferitele planuri ale existenței e de natură vibrațională. Frecvența de vibrație a obiectelor sau a situațiilor poate fi accelerată sau încetinită; 4. Principiul polarității, rezumat astfel: Totul este dual, totul are poli; totul își
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
toate paradoxurile pot fi împăcate". Deci, toate experiențele și toate alegerile sunt, în realitate, la fel. Ceea ce pare diferit este, de fapt, identic, dar alcătuit din cantități diferite ale diferitelor ingrediente. De pildă, sănătatea și boala nu sunt diferite, ele vibrează la capetele aceleiași axe, în mod diferit, desigur. Fiecare situație din viață are o asemenea axă, pe care situații sau emoții nedorite pot fi transmutate în ceva plăcut prin schimbarea vibrației spre capătul cel mai înalt al fiecărei axe; 5
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tradițional, care punea în valoare argumente raționale și dimensiunea funcțională a produselor, numeroase mărci joacă astăzi cartea senzorialității și a afectivului, a „rădăcinilor” și a nostalgiei („retromarketing”). Alții pun accentul pe mituri sau pe ludism. Alții, în sfârșit, fac să vibreze coarda cetățenească, ecologică sau animalieră. Unele magazine solicită simțurile prin ambianța sonoră, prin difuzarea de arome sau prin puneri în scenă spectaculoase. Pretutindeni marketingul senzorial se străduiește să amelioreze calitățile sensibile, tactile și vizuale, sonore și olfactive ale produselor și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cultul marijuanei și al LSD-ului. Într-un climat marcat de radicalism utopic, gustul sărbătorii revine în forță, concretizându-se în love in, în happeninguri, în parăzi, în concerte rock gigantice. A împinge îndărăt limitele Eului, a te defula, a vibra și a simți - spiritul timpului împinge la plăceri fără restricții, la subversiuni împotriva instituțiilor burgheze în numele unei vieți intense și trăite spontan. Nici creștinismul nu scapă valului „mistic și dionisiac”, după cum o dovedesc noile liturghii ce revalorizează excesul senzorial și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de-a dreptul dionisiacă a muncii. Pe zidurile orașului se etalează fericirea adusă parcă la îndemâna trecătorilor și imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile publicitare legate de plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană vibrează de imnuri în cinstea divertismentului, a plăcerilor trupului și ale simțurilor. Seducție publicitară, oraș ludicizat, febra divertismentelor, nebunia vacanțelor, tot atâtea trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
numărului participanților. În noaptea victoriei Franței la Campionatul Mondial de Fotbal, 1,5 milioane de parizieni au invadat bulevardul Champs-Elysées. În 1997, un milion de tineri s-au adunat pe hipodromul de la Longchamp pentru a se ruga, a cânta, a vibra împreună cu ocazia vizitei papei. Love Parade de la Berlin a mobilizat circa 1,5 milioane de fani ai muzicii tehno. Cea de-a treia ediție a Nopții albe a atras, în 2004, un milion de parizieni. Tehnivalurile, free-parties, concertele nocturne semiclandestine
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a te bucura de un tip de plăcere pe care consumul de piață și individualist nu-l favorizează cine știe ce: e vorba de experiența fericirii în comun, de bucuria de a fi împreună, de a împărtăși niște emoții, de a vibra la unison cu colectivitatea. Neo-sărbătoarea este cea care aduce un fel de satisfacții imposibil de găsit pe rafturile magazinelor și ale supermagazinelor: plăcerea de a participa la veselia colectivă, de a trăi o stare de efervescență împărtășită, de a te
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ocazionează petrecerile cele mai străine de ordinea vieții cotidiene. Departe de locurile convenționale și de practicile divertismentului de masă, tineretul gustă plăcerea de a trăi împreună o muzică definită prin repetiție, de a se lăsa în voia dansului, de a vibra la pulsațiile coloanei sonore, de a evada din sine în beția pe care o procură substanțele psihotrope. Orgie muzicală, extaz psihedelic, dans hipnotic - petrecerile nocturne pot apărea ca un nou teritoriu dionisiac lăsat pradă transelor, transgresiunilor, dislocărilor de identitate. Dar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
victorie” care se concretizează prin facultăți și activități corporale optimizate. E greu să nu ne gândim aici la ceea ce Nietzsche numea „voință de putere” ca voință de „a deveni stăpân, de a crește în cantitate, în forță”17. Mulțimile nu vibrează doar pentru că sunt mobilizate resurse identificatoare, dar și pentru că li se arată „randamentul maxim al corpului omului”, performanțe fizice ieșite din comun, o voință de a învinge exacerbată. Dacă există o identificare (logica similitudinii), există și deosebiri între atleți ale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic înfricoșător”. Regăsim astfel la Genet atracția pentru ambivalența marionetei și a manechinului, acesta din urmă fiind, în același timp, echivalent al zeului-obiect, eidolon vibrând de energiile invizibilului și imagine moartă, figură imobilă a unei realități absente. Pentru Genet, actorul se înscrie, așadar, în tensiunea dintre prezență și absență, imobilitate și mișcare, tensiune la exprimarea căreia sunt chemate să participe, așa cum se întâmplă în cazul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare, lumea apare drept ceea ce este: o mașină, un mecanism, o mașinărie animată de fluxuri, mișcări, energii, forțe, tot acest ansamblu vibrând asemenea unui imens corp plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vegherii”, actul de „supraveghere”, deși înrudit, își schimbă statutul și natura. Astfel, veghetorii de noapte pitiți în sală devin „supraveghetori”, ca și cum, în cazul lor, am asista la o întețire a „vegherii”. „Veghetorul” e atent la teatru, la trecutul lui care vibrează încă, la memoria lui care reînvie uneori și la jocurile ce se desfășoară; „supraveghetorul”, și el cufundat în întuneric, spionează ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria-i privire, privirea supravegherii ce are loc pe scenă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
0 tremura: frig (282); frică (179); teamă (17); de frig (15); emoție (13); emoții (13); de frică (12); frunză (9); spaimă (9); mîna (8); parkinson (8); tare (7); fricos (6); frisoane (6); boală (5); mișca (5); bolnav (4); iepure (4); vibra (4); ca varga (3); dîrdîie (3); febră (3); frunza (3); speriat (3); temere (3); vibrație (3); vibrează (3); zgribuli (3); cafea (2); brrr! (2); crengile (2); cutremur (2); dinții (2); dîrdîi (2); dîrdîia (2); examen (2); frica (2); frison (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
12); frunză (9); spaimă (9); mîna (8); parkinson (8); tare (7); fricos (6); frisoane (6); boală (5); mișca (5); bolnav (4); iepure (4); vibra (4); ca varga (3); dîrdîie (3); febră (3); frunza (3); speriat (3); temere (3); vibrație (3); vibrează (3); zgribuli (3); cafea (2); brrr! (2); crengile (2); cutremur (2); dinții (2); dîrdîi (2); dîrdîia (2); examen (2); frica (2); frison (2); gelatină (2); groază (2); iarnă (2); încet (2); mișcă (2); mîinile (2); neliniște (2); pămîntul (2); pielea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o seninătate pe care n-ai fi cunoscut-o dacă aveai fericirea să trăiești printre noi. Pe voi suferințele v-au condus spre înțelepciune. Pe noi, norocul Ă spre mizerie spirituală” (16 iulie 1973 Ă 505). În legătură cu România, în Cioran vibrează încă doruri greu de reținut. La un moment dat, vede o mică fotografie pe spatele căreia scrie Văcălai. Comentează: „Se văd niște brazi, multe oi, două, trei stâne, toate de un farmec extraordinar. E cu totul altceva decât rue de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a fost credința. Durerile erau ușurate de repetarea unor fragmente din biblie și de rugăciuni. Deținuții povesteau că într-o noapte de Inviere în temnița de la Jilava circa 800 de glasuri au început să cânte “Hristos a înviat” și totul vibra: aerul ferestrele, ușile. După ce s-a așternut liniștea, ostașul din post le-a răspuns ”Adevărat a înviat”. La Gherla în 1957 circa 7-8000 de deținuți au cântat aproape întreaga noapte. A doua zi 18 deținuți au fost izolați pentru 45
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în care starea elegiacă este dublată de durerosul declin biologic: Acel lucid de spaim-al unui ceas/ Mă caută stăruitor prin lume." Există în poezia lui E. Brumaru "elemente balcanice, concretizate în intenții picturale, în cantitatea de natură moartă în care vibrează o lumină ca o muzică, ce dă extaze. Numai de n-ar ajunge la manieră: "Melcul cel mic cu muget lin/ Iubea în taină-un serafim/ Și bea buton după buton/ De bulion cu-n gentilom." Tudor George "Legenda cerbului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e posibil prin încercări repetate. Ideile sunt bătătorite, fără încărcătură emoțională, nu ne mai spune nimic. "Sala nervilor", "Răsad de spini" sunt volume în care încă se confesează dramatic și discret. Întâmplări și amintiri întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o poetă inegală, dar poetă. Ileana Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim", Eminescu, 1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
luptei; ea aparține trecutului și viitorului, și totuși: "curg pe lespezi de calcar/ din timp izvoarele de sânge/ și pe un soclu dat cu var/ Jignită o statuie plânge". La Al. Andrițoiu, ca și la Al. Rău, referirile la trecut vibrează în reprezentări în care trecutul nu se constituie decât ca punct de plecare, imaginea fiind construită din perspectiva prezentului; ea se întreține cu eternul și universalul. "Cupa etruscă" a lui Tiberiu Utan este și ea o efigie a trecutului în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cum crește nenorocu-n ea." Uneori, autorul imnelor își asumă ipostaza de nou psalmist: "Tu toate le știi. Doamne, Tu știi că te iubesc." "Imnele bucuriei", sunt poeme ce par a fi rodul unei experiențe poetice singulare în peisajul literaturii contemporane. Vibrează în poezia lui Ioan Alexandru ecouri din poezia lui Coșbuc și Blaga, precum și din Goga. Neliniștea argheziană își face loc și aici. Pe când la Arghezi dominantă era dorința de cunoaștere, nevoia de certitudini, iar tensiunea poetică lua naștere tocmai din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de incantație: "Părul tău e mai decolorat de soare,/ regina mea de negru și de sare.../ Trec fantome-ale verii în declin,/ corăbiile sufletului meu marin." Poate că volumul "O viziune a sentimentelor" e unul dintre cele mai lirice; universul sensibil vibrează aici într-o taină care fascinează. Ce din noi iubește și cât iubește și cum iubește? Unde și cum simțim iubirea? Dualitatea spirit-trup apare fără crispări, poetul meditează și se îndoiește de ceea ce știm despre spiritul și trupul îndrăgostit, așa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
buzele, care vor căpăta alte dimensiuni și alte interpretări dedicându-le poeme întregi. Ochiul, de exemplu, este deschiderea trupului spre lumină "Toți oamenii sunt făcuți din carne/ Carnea omenească e noaptea cu mii de lumini ale ochilor/ Gazda lumilor". Urechea vibrează la focul sferei, fruntea devine dealul unui mod cosmic, nasul cu nările sunt semnele grotești ale spaimei și scara de incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sânge reamintit" ("Fertile tăceri"). Versurile rămân sub constelația unei stări învălmășite, demonstrând un context disperat care l-a făcut să decanteze durerea: "O, disperații cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus/ apune de mai multe ori./ El însuși fagure confuz purtând tranșeele-surori/ de lângă groapa lui Isus." În "Fiți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]