7,806 matches
-
în zadar ... Rondelul calului căzut Azi ai căzut bătrâne cal în tine mulți au dat cu biciul: Geambași, tâlhari și un hamal Mai toți, ți-au adâncit supliciul Tu i-ai iubit pe toți, egal, Părea că acesta-ți este viciul Dar ai căzut bătrâne cal Și-n tine mulți au dat cu biciul. Destinul tău scris în astral Nu te-a scutit de prejudiciul Durerii tale și, banal, Ți se ignoră sacrificiul Chiar de-ai căzut bătrâne cal. Rondelul despărțirii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și nu e adevărat că literatura care se face acum nu-ți mai vorbește despre nimic frumos, deși e adevărat că a apărut în culturile Occidentului, care au dat mari valori în secolul trecut, un lirism al ocnelor și al viciilor de tot felul, așa-zișii "sfinți" și "martiri" ai răului, care pot îndreptăți sentimentul că stăm prost dacă s-a ajuns să se cadă în genunchi în fața creației literare care nu caută, în mod premeditat, nici o rază de lumină într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și se uita la ei până la ora două noaptea; ziua era liber și putea să scrie cât poftea, având deci existența asigurată și material uman sub forma celei mai veridice panorame la care poate visa un scriitor, societatea văzută prin viciile ei, virtuțile fiind etalate în văzul lumii și nemainecesitând un efort special de a le cunoaște. Nu-l deranja și nu-l supăra nimeni, stătea liniștit în odăița lui și scria! Mai târziu, după ce scriitorul a făcut rost de niște
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu Creatorul. Pe Goilav îl obosise vorbăria asta fără nod. I se părea ridicolă intrarea lui Aizic prin fereastră. Îndată însă el îl și invidia pentru această faptă extraordinară, apoi iar se corecta, dîndu-și seama că, pentru noi, exagerarea rămîne viciul cel mai însemnat. Deși fermecătoare, inconștiența nu e mai puțin vinovată decît alte rele. Cu toate că pentru ele au tras în jug toți exploatații Franței, marchizele Mariei Antoaneta nu erau mai puțin grațioase. Doar pentru că acestea au fost puține, iar prostimea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în numele nostru, consiliul și populația, vă adresez „bine ați venit!” La fel de solemn, întinse o mînă cordială. - Șezi! După ce ispiti stampilele de pe repartiție, strigă din ușă cu multă energie: - Tovarășu’ Niță!... Bă Niță! Unde, crucea mă-ti, ești!... Octav! - Aici, tovarășu’ viciu! răspunse un glas dogit. Numai după cîteva nașteri îndesate Octav apăru, bodogănind, din magazie. Era un pitic cu cap rădăcinos și jumătate de obraz trasă de sub ochiul însîngerat din care, în colțul ploapei, i se scurgea o lacrimă. - Băi, tovarășu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt dialog între Octav și gazdă. - Cin’ te-a trimes? - Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc flămînd. Dacă ai chef să nu faci nimic, lenea poate deveni putere. Tovarășu’ viciu cunoștea acest sentiment încă dinainte de a ajunge persoană oficială. De aceea se străduise să atingă, în această privință, cele mai înalte culmi. Avea chef să-l simtă satul că-i mîrlan? Făcea mofturi la mîncare, făcea mofturi la culcare. Iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Bine că a venit un profesor să am și eu cu cine mă consola.” Credea că spusese „consulta”. * Era sezonul nucilor verzi și, după ce vămuiau în pauză pe elevi, dăscălițele își cronțăiau cu deliciu prada. Într-atât se dedaseră acestui viciu încît, dacă se întîmpla ca directoarea să lipsească, uitau să mai intre la clasă. Zilnic, în cancelarie se așternea pe podea un covor de coji. Cînd grămăjoara nucilor valide scădea, una din dăscălițe organiza prin sălile de clasă un raid
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
haltă. De data asta l-a bătut de l-au Întors, după aia, la infirmeria unității, cu cearceaful: era plin pe spinare și pe burtă numai de urme de bici. Avea un suflet bun, dar predispus la tot soiul de vicii. De fumat se apucase pe la opt ani, prima beție o trăsese pe la zece, jocuri de noroc precum rișca și barbutul pe bani le-a Început prin clasa a cincea. Când a intrat la liceu, a pus ochii pe nimeni alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
admisă În vreo instituție de Învățământ superior. Respectivul Își minte cu nerușinare părinții că ar fi student - susțin sursele noastre - ca să le poată păpa bănuții la oraș, În desfătări oprite de lege și credință cu un individ bărbos, putred de vicii și care Își dă aere de intelectual priceput la deslușirea mesajelor artistice. În fine, acest Repetentu, un tânăr de o moralitate cel puțin dubioasă, nu a ținut câtuși de puțin cont de nădejdile obștei În confruntarea sportivă de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a pleca din cloaca asta, își spunea adeseori în nopțile albe. De cele mai multe ori, de aici, viitorul lui devenea fantasmagoria unei vieți opulente în care se împleteau ascensiunea lui fulgerătoare, femei cu picioarele până la gât, multă mâncare și mai ales viciul lui creator, cum îi plăcea să numească fumatul unui făuritor de vise. Îi făcea plăcere încă de pe acum jocul de-a șoarecele și pisica la care avea să ia parte. Dincolo de toate, adică dacă nimic nu i-ar fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în cameră. Asta e o familie cu care m-aș putea obișnui, m-am gândit în vreme ce Randall II îmi umplea, din nou, paharul, iar Lucille îmi mai oferea un Dunhill. Era plăcut să întâlnești oameni care refuzau să renunțe la vicii. Stomacul mi se lamenta în surdină - nu luasem decât o îmbucătură de mâncare toată ziua, iar nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ajunseseră deja și aici, în patul plăcerii ilicite. Irina se aplecase peste marginea joasă a patului, să ia pachetul de țigări. Aprinse țigara, își aranjă perna de copil, sub cap. Degetele subțiri, străvezii strângeau țigara până la flacără. — Își găsise leacul, viciul, fixația, așa spunea tovarășul Popescu. Gata să se lase tiranizat dacă asta m-ar distra. Tiran el însuși, instabil, posesiv. Nu-mi punea la picioare decât... nimic. Adică, eventual: instituția subordonată. Micul său regat în republica nenumăratelor regate, mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O societate fără prințipuri țipă că le are taman când îți retează căpățâna. Primejdia putea veni de oriunde. La nebunie nu mai ajută nici corupția, degeaba se făcuse tata negustor de vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a desprins calm de pe buze n-aș fi putut-o anticipa în veci. — S-a întors Gordon, mi-a spus el. — Gordon, am repetat, prea uluit ca să mai adaug ceva. Adică Gordon Dryer? — Gordon Dryer. Vechiul meu tovarăș de vicii și nebunii. — Cum Dumnezeu a dat de tine? — Așa cum o spui tu, s-ar zice că e un lucru rău, Nathan. Nu e așa. Sunt foarte, foarte fericit. — După ce i-ai făcut, aș fi zis că vrea să te omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ecranului de calculator, la înèlțimea nasului celor doi plutind ceva că o plècintè rotundè, o tentație a cèrnii, având în vedere faptul cè amândoi sunt membri ai unui ordin cèlugèresc, Priviți tristul spectacol al omului asaltat din toate pèrțile de viciile cèrora nu le poate rezista, Bosch surprinzând foarte exact acest moment al abandonului, cănd rezistență omului slèbește, cedând! Mâna ei atingându-mi ușor umèrul, e în picioare și se apleacè, ca sè indice ceva pe ecran, pește umèrul meu, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul te preocupă atât de mult, încât ai început să crezi că vezi într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă.” Și totul începuse atât de perfect!... Italia, Veneția erau cu adevărat minunate... Tatăl ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul te preocupă atât de mult, încât ai început să crezi că vezi într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă.” Și totul începuse atât de perfect!... Italia, Veneția erau cu adevărat minunate... Tatăl ei o trimisese la un văr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să ai o femeie frumoasă lângă tine, fără să fie totuși un lux, cum ar vrea să te facă să crezi cei care cheltuie și risipesc pe femei, ceea ce nu-i mai mult decât un pretext pentru a-și hrăni viciul și nebunia de a manevra obiecte și bani, și tocmai că femeia e predispusă să preia viciile și nebuniile partenerului, maimuțărindu-le în fel și chip, până să devină mai cheltuitoare decât el și aptă să-l ducă la ruină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te facă să crezi cei care cheltuie și risipesc pe femei, ceea ce nu-i mai mult decât un pretext pentru a-și hrăni viciul și nebunia de a manevra obiecte și bani, și tocmai că femeia e predispusă să preia viciile și nebuniile partenerului, maimuțărindu-le în fel și chip, până să devină mai cheltuitoare decât el și aptă să-l ducă la ruină, așa încât, bărbaților despre care se spune că i-au distrus femeile li s-a oferit de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vremea din urmă. De silă, de milă, deh, ca să-i astupe gura că n-o mai caută așa des, dar parcă mai mult de plăcere... Îi plăcea s-o țină lângă el în mașină, asta e, o plăcere și un viciu care s-au întors împotriva lui. Păi, i-a dat nas, rău a învățat-o, da’ tot învățul are și dezvăț. Pentru Mirela, după cum și pentru el, așa încât acum nu mai vroia și nu-i mai trebuia. N-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
orfani, Rafaele, luând aminte și cumpănind la duhurile rele, care par să fie întotdeauna în altă parte decât acolo unde ți se pare că le vezi. Ritualul alcătuirii frazelor și al aranjării lor în paragrafe devenise o voluptate și un viciu, culminând cu momentul de luni dimineața, când se înființa cu noaptea-n cap la chioșcul de ziare ca să cumpere Blocada, ca să-și recitească, pentru a șaptea oară, cele trei articole săptămânale. A consemnat pentru dumneavoastră, da, s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu noaptea-n cap la chioșcul de ziare ca să cumpere Blocada, ca să-și recitească, pentru a șaptea oară, cele trei articole săptămânale. A consemnat pentru dumneavoastră, da, s-ar fi cuvenit de-acum să se întrebe pentru cine. Voluptatea și viciul se derulau parcă în virtutea unei inerții rele, invocând parcă osteneala și dezamăgirea cruntă a maestrului Vergilius, acel poet nevricos, neîmpăcat cu lumea, despre care toți credeau de-acum că ar fi murit de inimă rea. Duhurile rele, Rafaele, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
M-am privit sumar În oglindă și-am constatat că rujul era la locul lui, coafura nu era Încă răvășită, iar crucea de pe colier nu căzuse. Purtam Într-adevăr prea mult negru. N-am Încotro, trebuie să recunosc: e un viciu. Am găsit-o pe Rachel la bar, bând rom și cola. — Hei, Sam! zise ea, aruncându-și un braț pe după mijlocul meu. Ce fericire să te văd! Se distra atât de bine Încât părea drogată, asta dacă nu cumva tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]