2,833 matches
-
ziua sparge lemne”, „trăiam Într-o familie de copaci”, „păcatul pădurilor”, „străzile povestite În crengi” (absolut minunat!) și așa mai departe. Revenind la călătorul În lumea Alinei, trebuie avertizat că dacă nu posedă o busola (fie ea cultură, imaginație, fantezie, visare) care să-i indice onest nordul, fără doar și poate că se va rătăci. Cine posedă Însă așa ceva va gusta din plin plăcerea desfrâului sacru, În casele de toleranță cognitivă, În care spiritul se lăfăie pe cerceafurile albastre ale propriului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
D. HÎnceanu Într-un succint portret pe care i-l realizează adolescentului, HÎnceanu el Însuși un poet cu o sensibilitate aparte, pentru care m-am Îndoliat Îndeajuns atunci când am aflat ca valurile Jijiei Îi fuseseră așternut de mormânt și Încă visare - pentru noi rămașii: Pentru natură artelor (și artele marțiale), Malin avea o sensibilitate caleidoscopica. Părea că s-a născut În aceeași secundă dacă nu mai devreme, cu tulburătoarea lor frumusețe. Modelele de gândire și conduită aproape de perfecțiune Îi veneau de la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
128). Bucuros să vadă că suferințele îndurate n-au fost zadarnice, Prometeu își asumă perpetuarea sacrificiului pentru mântuirea umanității : O, câtă fericire să știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-o să vie/ Nu va părea visare-mi o tristă nebunie ! (V, p. 126). În urma lui, Than, cuprins de remușcări din pricina lepădării de protectorul său, contemplă scena răstignirii prin mijlocirea lui Hefaistos, care scoate în evidență suprapunerea peste veacuri a destinelor celor doi salvatori ai umanității, Prometeu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Achile ?), e derutată de ciudatele întrebări privitoare la înfățișarea mirelui (Ce întrebări fără rost !... Vino-ți în fire). Nu caută să-i aline spaimele funebre pe care le confundă cu o scurtă întunecare a minții (vorbești ca dintr-o cumplită visare... gândul ți s-a rătăcit dintr-o dată, vestindu-ți-se numele lui Achile ? !) sau cu tulburarea pricinuită de emoția nunții (Gândul ți e necontenit rătăcit... Îți înțeleg șovăiala feciorelnică, dar nu ești mândră că însuși Achile, cel născut din Zeus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dă seama că ea îi împărtășește iubirea (De ce-mi tulburi bucuria vorbind în neștire despre o lume care nu e a noastră ?... Nerostite fericiri ne așteaptă aici) și imploră zeii să-i dăruiască puterea de a o smulge din visarea ei primejdioasă (Cărui zeu să mă rog, Iphigenia, să ți lumineze altfel mintea ? - II 2). În preajma locului jertfirii, Ahile încearcă să-i amintească cât de prețioasă este viața (Ia bine seama ce faci !... nu te vei întâlni a doua oară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cultiva cu bonomie logosul tradițional într-un acut simț umoristic. Romantism și voluptate, un melanj al cugetării care înnobilează și conferă substanță operei creatorului, o tandră oscilație între drumul către sine și misterele naturii, între voia-bună și tristețe, până la pura visare și sentimentul relativului. Cum să ignorăm o asemenea epocă? Umaniștii dintr-o similară perioadă ieșeană nu credem că și-ar fi dorit un alt mediu spiritual, o altă ambianță de afinități fascinante. O lume de complementarități în care ritmul interior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de frunze moarte se înalță un suflet. Aceasta e justificarea și cununa nevestejită a acestui loc unic..." ne șoptește M. Sadoveanu, cu nelipsita-i pălărie "monistă". Voluptatea creației în artă și literatură ne stimulează, ne angajează și mai mult în visare și idealitate, uitând fie și pentru o clipă realitatea de lângă noi. "PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITĂ" Ne întrebăm de ce "eul nostru profund", ca să preluăm vorba poetului, intră în miraculoasă rezonanță cu sufletul cărții de sub ochii noștri? Există, fără îndoială, o contaminare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați viața nu este un psalm în fiecare zi te oferi cuțitului de chirurg și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
În plus, poți urmări traseul zborului, viteza avionului, temperatura de afară, localitățile deasupra cărora zbori, de fapt continentele. Sunt un Icarus modern, un Icarus ce și va feri aripile de soare, însă. Mă simt personajul unei povești și alunec în visare... La destinație, avionul a făcut turul de salut deasupra aeroportului japonez, apoi a aterizat. Este un gest cavaleresc ce face parte din „codul de onoare” al aviatorilor. După 12 ore de zbor, Paris Narita, am ajuns într-un aeroport ce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și strigăte războinice. Am „retrăit” câteva clipe din istoria fascinantă a Japoniei... Spun „retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe această exotică, fascinantă și încărcată de o istorie plină de cruzime, insula Japonia. Mi-am revenit din visare, m-am scuturat de amintiri, am udat prosopul de la gât și am savurat o sticluță cu o băutură energizantă, ca să prind puteri pentru drumul până la Templul Nanzen-ji unde am fost surprinși să găsim un apeduct în stil roman de a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tînăr cînd îmi făceam programe de lecturi. Cît de aproape-mi erau Ghilgameș, Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Hölderlin, Eminescu, Rilke, apoi Cervantes, Balzac, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Cehov, Proust, Borges și atîția alții! Atîtea universuri care te umplu de frumos, de visare și fast! Ele îți șoptesc cînd urmezi tu. Iar cînd ești tînăr artist, dacă nu ai credința că vei schimba o lume, înseamnă că te afli în eroare. Spunea cîndva Cioran: "În artă trebuie să ai senzația că fondezi o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vizate, într-o stare poetică. Iar pe poetul de atunci mi-l închipui având o liniște olimpiană, chiar dacă scria Povestea lui Ghilgameș, Rămăyana, Rubayatele sau Cântarea Cântărilor. Vorbeam într-un poem de tinerețe despre acest timp care e "corigent la visare". E o constatare întristătoare nu numai pentru poeți. În lumea asta toate mărețiile s-au întâmplat pornind de la un vis. Dar în perioada noastră modernă postmodernă lucrurile s-au schimbat. Cum spunea și bunul Eminescu, modelul în absolut al oricărui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul mireasma florii în pumn. Dar nu cunosc întâlniri mai înalte, mai disperate, mai brutale și mai serafice decât cele cu poezia. Prin urmare, înainte de a te lăsa devastat, curtezi duhul poeziei (prin lecturi, visare liberă, eu aproape întotdeauna prin muzică), iar apropierea ei o simți ca pe apropierea unei femei cu halo. Pe urmă, e bine să vorbim, dacă nu e o deconspirare a intimității, despre dorința / încăpăținarea unui poet adevărat este de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
femeii române din Bucovina. E o revistă utilă care-și înțelege rolul în aceste vremuri de tulburare a neamurilor și pășește pe drumul practic al vieții, fapt ce are o mare însemnătate pentru zilele de astăzi. Nu se poticnește în visări romantice, ci intră de-a dreptul în realitatea cotidiană. Și aceasta ne trebuie acum. (G.D. Cărți și reviste din „Revista Bucovinei” nr.2/1943) * Candela, Jurnalŭ bisericescŭ-literariŭ apare o dată pe lună nr. 1 în Cernăuți, la 1 iulie 1882, cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de ani de zile. Uneori sunt atât de convins de puterea creatoare și inovatoare a Istoriei, încât îmi propun să-mi revizuiesc radical părerile. Dar, în același timp, mă regăsesc dinaintea acestui fapt tulburător: cum se face că visele, halucinațiile, visările cu ochii deschiși reiau, chiar în cele mai modeste detalii, marile simbolisme ale religiilor istorice? Cu ceva timp în urmă a venit să mă caute un doctor. - Domnule, îmi spune, aveam un bolnav la spitalul Ste Anne, un nebun pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
exact ce vor și se conformează. Este tutuită de ofițeri, tratată cu dispreț. Este șocat, îl lovește "o aprigă luciditate dușmănoasă. Poate că acum e la patruzeci și opt de ani momentul în care trec de la copilărie la maturitate, de la visare la cunoaștere, la awareness. Mă "lămuresc". Asta-i și ca dînsa sîntem noi. Și cu varza unsă și cu slănina-n pod. Și de avere și de unt, dulceața de pe pămînt. Baba dacă ar avea roți ar fi tramvai, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Meyer, cel care a descoperit principiul conservării energiei care stă la baza Întregii științe moderne, a fost și de câteva ori condus, de prieteni, dar și de familie, la un ospiciu, unde se putea Întâlni cu alți „confrați Într-ale visării și ale posibilului”! Sau noi, romancierii, prozatorii, „constructorii de ficțiuni”, nemulțumiți mereu de ceea ce se Întâmplă În jurul nostru, lărgind cu Încăpățânare și nu de puține ori pervertind datele și criteriile realității până Într’acolo Încât, duși de „alcoolul și febra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reduta lor”, ca’ntr-un război medieval, În ciuda „lor”, a asprelor lor reguli, iar victoria mea să fie atât de definitivă Încât, odată instalat În „realitatea lor”, să-mi afișez și să-mi impun propriile mele reguli - fruct al unor Îndelungi visări și frecventări ale unor „monștri” amabili și seducători de hârtie, negați și calomniați, mulți dintre ei, de „stăpânii zilei”. Răzbunarea, când are țeluri ideologice, cum a fost lupta noastră, fii de burghezi sau de țărani ai căror părinți și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luptând pentru acea Unire care se făcuse, formal, la Alba Iulia, dar care În fapt trebuia efectuată à fond, la toate nivelele, complexe, ale unor populații ce trebuiau să trăiască și să se organizeze Împreună, În jurul acelor „stâlpi” de conștiință, „visare” efectivă, adică de luptă și de prestigiu care s-au numit Dimitrie Cantemir, Inochentie Micu Klein - primul martir de credință național -, Bălcescu, Titu Maiorescu, Eminescu, Iorga și Blaga; o repetăm, eu, În ce mă privește, nu știu cum am putea evacua această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de gigantice, Încât ne Învață sublimul și pe noi Înșine În mijlocul acestora; pe noi Înșine speriați, dar și atrași de acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele și iluziile noastre, apți Însă de visare activă, deci de creație; ce conține Însă, la rându-i, sublimul intuitiv, actualizat, un sublim oferit nouă și destinului nostru omenesc. Trecător, dar În același timp apt de a conține și de a fixa În forme virtualitatea infinită a lumii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ruina celor vechi. De Sade, care arată o radicalitate morală absolută, niciodată Întâlnită până la el În literatura ultimelor secole; el nu ezită nici În fața incestului sau paricidului, În numele unei libertăți aproape de limitele nebuniei și disoluției sociale! Beția - o formă a visării! O excitare, bineînțeles, a unor centri sensitivi și nervoși care are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decisă din conștiința imediată a unor elemente neplăcute, ce par a nu avea soluții: ale „absurdului social” sau ale arbitrariului celui mai grosolan. Sau ale Întâmplării, cea nefericită, neagră, brutală!... E știut Însă că beția alcoolică produce și versuri, deci visare. Și, fără a ne opri la poeții latini, Îl vom aminti, bineînțeles, pe Omar Khayam, poetul persan și rubayatele sale care cântau luna, vinul și iubita, și apoi atâția poeți clasici și romantici Încât vinul a devenit nu mai puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fier ale Închisorilor evului mediu sau cu acele paveze, scuturi metalice, care În loc să te apere de sulițele inamice, prin cuiele, piroanele lor interioare Îți creează răni aproape la fiecare mișcare!... Beția dionisiacă, Însă, eu o Înțeleg nu numai ca o visare pozitivă, dinamică, ci ca o ieșire din tipare sub semnul și cu vigoarea creației; capacitatea unui individ de a-și da cu adevărat măsura - una pe care o ignoră toți cei din jur, dar și el Însuși, nu rareori! -, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a lucrurilor, dar și la aceea a Înrădăcinatelor obișnuințe, reflexe sau prejudecăți; iar acești pași ușori și „inspirați” nu au decât o clipă, o fracțiune de secundă sau de impuls pentru a se transforma În dans! Dansul - un fel de „visare a corpului”, o formă de a ieși la rîndu-i din servilitatea sa practică și motrice, o revoltă armonică a membrelor și a torsului, dar și un limbaj, bineînțeles. O formă a umanului, o negare a „greoiului” și „inexpresivului”, o levitație
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amintindu-mi iarăși că va trebui să mă reîncarc. (Tipul nu era decât o glumă, mi-am spus; nu era decât amănuntul neașteptat, care se materializează la fiecare petrecere.) Când am închis fereastra și m-am întors orice tentă de visare care învăluise încăperea - detașarea de fetiță, tonurile de acuarelă - se evaporase inexplicabil. Singurul accident pe care îl remarcasem inițial era un raft răsturnat. Am îngenuncheat și l-am împins înapoi la perete, îngrămădind la întâmplare cărți și jucării pe raft
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]