2,768 matches
-
nori", îngerii zidesc raiul, păzesc la poduri, albinele sunt "îngeri iuți", avionul e "un arhanghel de fier". În mistica lui V. Voiculescu întîlnim și o formă specială de devoțiune. Prin mijlocirea îngerilor, omul se pune în legătură cu Dumnezeu în chipul unei voluptăți de a fi risipit, strivit de factorul divin. Simțindu-și uscate pădurile de gânduri, poetul cere un "pîlc de îngeri, în spate cu securi" să i le taie. Sau vrea să fie grâu ca să-l culeagă un înger, să-l
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tăiați-l, tăiați pe urmă fiece cuvânt, puneți-le într-un sac, mișcați..."), scotea în 1912 împreună cu Ion Vinea o revistă Simbolul. În această fază românească trata teme simboliste (provincie, duminici, spitaluri) cu o mare ușurință lirică, cu sentimentalism și voluptate de mirosuri puternice. Presimțirea dadaismului stă în eterogeneitatea imaginilor puse laolaltă: Verișoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb, Te iubesc pentru că ești simplă și visezi Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles Și îți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agitat și mai neliniștit. Trăsăturile feței i se încordară și înțepeniră. în ce stare ajunsese cel mai profund poet al Românilor ,,care știa să găsească cuvântul propriu ideei, și cuvântul viril, muzical și colorat, și care dedea poeziei lui o voluptate sensuală, un fel de melodie ascunsă ce te face să întrevezi lucruri pe care ea nu le spune“. Trei zile după aceasta, aflai din ziare că, în urma unei certe violente cu alt bolnav, atins de delirium tremens, „pentru o bucată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea sintaxei uzuale și pe metaforizarea intensă a câtorva nuclee semantice „tari” (sângele, lumina, oglinda, țărâna etc.). De altfel, poetica sublimării obiectului sau a sentimentului va
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
tandre și al romanțelor din ciclurile Cântecele toamnei, Foi îngălbenite și Creionări a înțeles înzestrarea sa modică pe terenul poeziei (lirice) și, în consecință, și-a pus în valoare adevăratul talent. Suspinului minor i-a preferat - semn de inteligență artistică - voluptatea râsului și a jocurilor de metalimbaj. Scriitorul a tatonat și scena, dar fără a insista. Împreună cu Adrian Maniu semnează feeria în versuri Rodia de aur („Viața românească”, 1920), reprezentată la Teatrul Național din Iași, iar mai târziu la București și
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
marele prestigiu de care se bucura asceza (tapas) pretutindeni în India. De aici înainte, viitorul Buddha putea să proclame că stăpânește practicile ascetice, așa cum stăpânise filosofia (săṃkhya) și yoga; tot astfel cum, înainte de a fi renunțat la lume, cunoscuse toate voluptățile unei vieți de prinț. Nimic din ceea ce constituie infinita varietate a experiențelor umane nu-i mai era de acum înainte necunoscut - de la beatitudinile și dezamăgirile culturii, ale dragostei și puterii, până la sărăcia unui credincios rătăcitor, la contemplările și transele yoghinului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
complet din București este acest sunet de clopoței ce se auzea iarna răsunând din toate părțile. Pitorescul valtrapului și al muzicii clopoțeilor îl regretăm noi cari l am cunoscut. Plimbatul în sanie sub ninsoarea deasă și liniștită era una din voluptățile epocii. 254. De data aceasta (foarte rar!) memoria îl înșală pe Bacalbașa. Versurile nu aparțin poetului, pe atunci popular în mediile suburbane, G.A. Geanoglu, ci lui I. Fănuță, stihuitor de aceeași factură, care compusese spontan, în 1858, poezia La
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prin viziune, scriitură și proporții” și am spus despre Antipa că „reprezintă o creație de prim ordin în galeria personajelor literaturii noastre”. „Lumea, în recenta carte a lui George Bălăiță - am arătat - e o multitudine de senzații și gînduri, de voluptăți și neliniști, de închipuiri și priveliști de un realism minuțios, pătrunzător. Autorul are un neobișnuit simț al observării vieții pînă la detaliu, capacitatea redării plastice, în ritmul de povestire seducătoare, fluentă, cît și puterea de a realiza o solidă construcție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De Anul Nou, ei își felicită destinatarii, dar nu arată că i ar preocupa în mod deosebit această sărbătoare. Anul Nou e, dacă pot zice așa, o descoperire a secolului nostru, a epocii interbelice și, mai ales, a celei postbelice. Voluptatea, „nebunia”, „abandonul total” cu care „omul modern” se aruncă în petrecerea lui țin de o anume modă și maschează, conștient sau inconștient, o frică obscură față de un viitor parcă din ce în ce mai plin de riscuri. Cine nu simte în asemenea momente fiori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
renunțat după plecarea din școala militară a fost vorba „Să trăiți!”. Nu-mi prea ieșea din gîtlej nici acolo. Erau comandanți care ne sileau s-o spunem de mai multe ori la apelul de dimineață. Majoritatea colegilor o urlau cu voluptate, excitați. Zîmbeau după fiecare reluare. Mie mi se făcea gura pungă; mă simțeam umilit. Ulterior, am redescoperit-o la activiști. Preceda, de obicei, datul mîinii. N-am spus-o nimănui. Mi-au spus-o alții mie, dar niciodată n-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lumea Nouă, ca pe un distinct și distins semn al lumii rămase În vechea biografie... „Radu Petrescu este chemat și ales de vizibil. De văzul metamorfozat În cuvânt. Fastul și sonoritatea culorii, devenirea luminii, vigoarea delicată a liniei, densitățile transparențelor, voluptățile volumelor sunt descoperite sau transfigurate de un ochi desăvârșit... ochiul acesta mereu activ, niciodată sătul, Îmbătat, exact, care poate Închide tot universul Între pleoape, pare ochiul vast și unic al unui rafinat, gingaș ciclop”, scria Paul Georgescu despre prietenul nostru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
semnătură-cod În finalul acelor câtorva rânduri care solicitaseră volumul Mutilarea. Deși nu era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oară, Doamne!) de-a trece peste 11 septembrie”. Nu am regăsit imediat scrisorile de la Madi, dar poemul-scrisoare intitulat Mynheer se afla În sumarul volumului, la pagina 248. Motto-ul: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față, În „lacrima de dimineață amuțită”. Cort Îmi era, Într-adevăr, din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nuvela ce dă și titlul volumului, Frumos e numai adevărul, este, la dimensiuni reduse, o adevărată frescă socială: pretextul nunții așază în prim-plan o societate balcanică pestriță, care se cufundă în lâncezirea trupului și a minții, abandonându-se în voluptate și senzualitate. Plasat în decorul unei margini de pădure, tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele expresioniste, prezente mai pretutindeni, asigură coeziunea volumului; în Iedule, am căzut în lapte!, soldații dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
Textul este complex, prozatorul vizionar este dublat de un analist de multe ori pătrunzător. Efortul este de a prinde nu numai culorile unei lumi în apocalips, ci și mișcarea imprevizibilă a psihologiei individului în situații capitale (suferința erotică, sentimentul trădării, voluptatea etc.). De aici vor ieși, mai târziu, creatorul de atmosferă și portretistul admirabil din Cronica de familie și Incognito. După acest debut, consemnat între alții de G. Călinescu, D. schimbă completamente stilul epic, adoptând - sub presiunea circumstanțelor - schemele „unicei metode
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Pisici”, exclamă el când este lăsat să concureze peste hotare: „Abia în momentele astea simți că ești de-aici și cari în spate, ca un melc blestemat, toți turcii, rușii, ceaușeștii, țiganii, toți minerii și hoții”. Odată cu Marilena și câteva voluptăți (1999), resentimentele se vindecă și iese la iveală în forță capacitatea de plasticizare a destinelor pe care scenariul de serial cu femei, de aici, o etalează. Marilena... împlinește lungul șir al personajelor feminine din romanul românesc. După personaje precum Elena
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
capătul nopții” ori la un film zguduitor precum Siberiada, odiseea acestui Ilie fără țară este cea mai coerentă și mai convingătoare pledoarie românească pentru tragismul destinului basarabeano-bucovinean, depășind literatura lui Paul Goma. SCRIERI: Pisica ruptă, București, 1997; Marilena și câteva voluptăți, București, 1999; Șchiopul binemirositor, postfață Miruna Runcan, București, 1999; Apa din cizme, București, 2000; Doi pinguri, București, 2000; Strigoi fără țară, București, 2001; Carlo Carlini, iluzionism, București, 2003; Petru și Pavel, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, Mică bibliotecă
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
Mică bibliotecă de toamnă, „22”, 1997, 408; Dan C. Mihăilescu, Pisicile lui Daneliuc, „22”, 1998, 8; Al. Ioanide, Acum ca și-atunci, RL, 2000, 9; Dan C. Mihăilescu, Gelozie cu ghivent, „Ziarul de duminică”, 2000, 12; C. Rogozanu, Pisici, cizme, voluptăți, RL, 2002, 39; Constantin Dram, Sub semnul textului lacunar, CL, 2003, 3; Nicolae Oprea, Destinul lui „Ilie fără țară”, „Ziua literară”, 2003, 41. D.C.M.
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
fi totuși un autor vesel prin materie. Conținutul poveștilor și al amintirilor este indiferent în sine, ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, veselă este hohotirea interioară, setea nestinsă de vorbe, sorbite pentru ele însele, dintr-o voluptate strict intelectuală. G. CĂLINESCU Nici un model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii și memorii ale Renașterii, înmulțite apoi în toate literaturile europene. Aci, ca și
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
unei păci separate cu Germania i se pare umilitoare și îl determină să-și ceară demisia din guvern. Moare însingurat la Iași, unde venise târziu, printre ultimii refugiați din București. Temperament ardent, excesiv, cu manifestări spectaculare, în care se vede voluptatea jocului de efect și surpriză, D. este o personalitate barocă, risipindu-se exuberant și contrazicându-se cu degajare, de vreme ce de fiecare dată crede în adevărul lui. În pofida belicoaselor lui afirmații teoretice din tinerețe și de mai târziu, el continuă un
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii expresii ale barocului din întreaga noastră literatură. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Versuri
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate fi / URĂ
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
mediată de detalii aparent insignifiante. Personajele feminine resimt acut și în același timp ușor detașat eșecul unor legături stabile, capabile să le ofere siguranța și afecțiunea de care sunt constant dependente, iar pe de altă parte, retrăiesc cu o anumită voluptate experiențele care le-au marcat evoluția, concepând orice desprindere ca pe o ruptură inacceptabilă. Narațiunea este un flux discontinuu de amintiri, uneori plăcute, alteori bulversante, întrepătrunse de fluxul realității cotidiene, asumată tot din perspectiva rememorării evenimentelor anterioare. Pentru Maria Condur
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
se degajă un farmec particular. Cu o remarcabilă intuiție artistică, C. a putut extrage o poezie indicibilă din boema și surparea prin viciu a personajelor coborâtoare din stirpea aristocratică. Peste tot este infuzată poezia tainei, a ființelor stranii, corelată cu voluptatea farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust. SCRIERI: Manual de târâre, pref. Ana Blandiana, Oradea, 1992; Țara nimănui, Oradea, 1993; Fosforescența putregaiului, Cluj-Napoca, 1995; Poemele absenței
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]