4,110 matches
-
boltă îmi puneau multe întrebări. Eu răspundeam și nu mă contrazicea nimeni. De acolo plecau toate poveștile și erau la fel de interesante ca basmele bunicii. În fiecare zi puteam să fiu un personaj și credeam cu tărie în puterea magilor, în vrăji și vrăjitoare și nu exista lucru pe care să nu-l îndeplinesc, pe care să nu-l pot face. Aveam puteri magice, eram fericită și pământul era la picioarele mele. Viața la țară nu a făcut altceva decât să completeze
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așteptam ca întregul spectacol să mi se deruleze în fața ochilor, să ia naștere, să înceapă acel joc de roluri paradisiac. Am auzit o notă, poate un MI sau un RE care se rătăcea prin aer. Se juca precum o mică vraja, iar încetul cu încetul s-a stins în îndepărtare. Un cântec providențial al unei ciocârlii se apropia de mine precum un voal de mătase. Simțeam căldura acestui cântec, intensitatea notelor, puterea mișcărilor simțeam... Flori, florile livezii mi-au acoperit trupul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și eu o mamă ca ea. Pentru a se relaxa, mama se uita împreună cu mine la televizor sau ascultam muzică, iar atunci când o vedeam supărată, mă întristam și eu. Aș vrea să iau o baghetă magică și să fac o vrajă ca mama mea să apară lângă mine. Ea mi-a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa că le-a căutat pe zânele regatului și le-a spus că își dorește să fie cea mai frumoasă fată din regat. Una dintre zâne i-a spus că nu i se poate îndeplini dorința, deoarece nici cea mai puternică vrajă nu o putea face mai frumoasă decât Albă-ca-Zăpada. O altă zână i-a spus că i se putea îndeplini dorința numai și numai dacă o va omorî pe sora ei. Cum a auzit aceste lucruri, Neagră-ca-Noaptea s-a și pus
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și numele îl fac mai gingaș, îl atribuie mării. Ce-ar fi marea fără pescăruși? Nu mi-ar plăcea, ar fi trist. Vaporul se întoarce în portul de unde am plecat. Câteva ore bune am trăit, așa cum visam demult, pe Marea Neagră. Vrajă, bucurie, oameni diferiți, muzica apelor, pescărușul, soarele de foc și ,,Steaua Albastră” vor deveni personajele povestirilor mele. Aventura aceasta, dulce floare, va înflori pentru mine în toate anotimpurile! Rozsa Codruța, clasa a VI-a, Liceul Tehnologic „Samus” Cluj-Napoca. - Cluj Profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele din poveștile românești armonizează cu tabloul tainic al naturii. Cu multă măiestrie, ea plutește între cer și pământ într-un joc copilăresc, în tăcerea blajină a nopții, așa o vedeam eu în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce omori orice, pe loc să te transformi în piatră! Hocus-subtero! Nisipurile se împietriră pe dată. În scurt timp apăru un câmp electro-statico-magnetic pe care Metamorfo era dator să-l anihileze. Acum e rândul meu! se auzi acesta. Metamorfo-morfo-metamorfo, fu vraja rostită și câmpul dispăru cât ai clipi. Al patrulea obstacol a fost un praf insomnic ce inducea oamenilor un delir asemănător somnului care în câteva ore devenea letal pentru organism. Hall-Shi aruncă praful său magic și pulberea insomnică explodă. Deodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
praful său magic și pulberea insomnică explodă. Deodată apăru o lumină orbitoare care i-a dezorientat pentru o secundă pe toți. Îndată și-au dat seama că ar fi al cincilea obstacol, iar Catarsis a fost prudent și a pronunțat vraja sa: Lumină puternică ce orbești totul, intră în bagheta mea și te anulează! Chiar atunci lumina se transformă în înger și cu ajutorul ei au luat cristalul verii și au plecat grăbiți spre mâna înfloririi. Cristalul era de un roșu-portocaliu intens
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să mă gândesc că nu i-o fi priit faptul că l-am servit eu. Sau poate că greșisem cu bucățelele de pâine, pe care nu le dădusem ofrandă vreunui zeu sau zeițe, ci mai degrabă încercasem să fac o vrajă. M-am întors deci spre zei și am vărsat ultimele rămășițe din cel mai bun vin în cinstea zeiței Anath, vindecătoarea. Se chinuia de trei nopți. A doua zi dimineața s-a trezit vindecat. Când povestea ajungea aici, Lea dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viteza unei gazele. Credeam că ne sosise ceasul, mi s-au umplut ochii de lacrimi, m-am gândit la mama și am simțit-o suspinând undeva în spatele meu. M-am întors, dar ea nu era acolo. Însă nu mai conta. Vraja fusese ruptă și picioarele mele erau din nou libere și am luat-o la fugă spre râu, trăgându-l și pe Iosif după mine cu o forță care nu era a mea. Poate că erau îngeri și în jurul meu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pâinii și osanale exagerate la adresa berii, Wenrero a început să cânte. Erau multe nume ciudate în cântecul ei, iar melodia era cea mai tristă pe care o auzisem vreodată. Ne-a ținut pe toate fără să clipim, ca sub o vrajă. Era o poveste despre nașterea lumii, despre Copac și despre Șoim, care dăduseră naștere Lupului Roșu, care umpluse lumea cu ajutorul unui pântec uriaș din care ieșiseră numai oameni cu părul roșu, femei și bărbați. Era o poveste lungă, misterioasă, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să aibă o fetiță și nu renunțase la speranță. Mătușa mea cea blândă a zis: - Lea, dar e așa de plăcut că suntem aici doar noi cinci. Ce fericită ar fi fost Ada... Numele bunicii mele a funcționat ca o vrajă din nou, iar surorile s-au liniștit în amintirea ei. Dar răul fusese făcut și vechea ranchiună dintre Lea și Rahela se întorsese în grupul femeilor. Nu mult după ce ne așezaserăm la poalele Ebalului, Inna și Rahela o ajutaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e sub tine Nu te teme, avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Innei îi plăcea farte mult acest cântec, mai ales când femeile din casă cântau pe voci, dând vrăjii putere și mai mare. Era încântată că ajunsese să învețe ceva cu asemenea putere atât de târziu în viață. - Chiar și noi, cele mai bătrâne, spunea ea și arăta cu degetul ei osos înspre mine, chiar și noi babele ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în gura femeilor. Dacă Ruben m-ar fi găsit, aș fi văzut blestemul meu strângându-se în jurul gâtului său, când a dat în sfârșit drumul unei pasiuni de o viață și unor declarații niciodată spuse între el și Bilha. Când vraja s-a rupt, s-au aruncat fără suflare unul în brațele celuilalt, iubindu-se pe câmp, sub cerul liber, chiar și în cortul Bilhei. Au fost cei mai sinceri amanți, imaginea însăși a Reginei Cerului și a Stăpânului-Frate al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a o suta generație. Unii dintre ei au trăit în ținutul unde m-am născut eu și alții în locurile reci și bătute de vânturi pe care Werenro le-a descris în lumina focului făcut cândva de mama. Nu există vrajă în nemurire. În Egipt, am iubit parfumul lotusului. O floare care înflorea în apă dimineața, umplând întreaga grădină cu o aromă albastră atât de puternică, că până și peștii și rațele ar fi putut leșina. La vremea nopții, floarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lucrate la fel ca mâinile, arăta foarte slab și foarte bătrân, și atunci m-am gândit că poate se mișcă de la sine, poate nici nu e o mașinărie, e viu sau dacă nu, atunci e pus în mișcare de vreo vrajă africană, și am simțit cum m-apucă o groază de nu mă mai puteam mișca, apoi m-am uitat la scaunul împletit din nuiele pe care stătea, și mi-am dat seama că prin picioarele scaunului trece curentul care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Întîlnit prea tîrziu... Marie Își aținti privirea În ochii aceia cenușii, ușor voalați, pe care el nu și-i Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și Rosamund gândea la fel. I‑am explicat că sub această fațadă se ascundea un soi de atrăgătoare stângăcie. Dar prestigiul ei, reputația de care se bucura În ramura ei de fizică, salariul gras cu care era plătită, inimitabila ei vrajă amețitoare constituiau prea multe atuuri pentru ca vreo femeie să cuteze a competiționa cu ea. Rosamund spunea: - Ce femeie frumoasă - ce talie, ce picioare, totul! - Adevărat. Dar toate astea au un dram de artificialitate. E un fel de stratagemă. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un șut În fund. - De ce, mă rog? - Pentru că, altminteri, mai târziu ai fi omorât‑o. Nu spunea lucrul ăsta cu mâhnire. Pentru el, o astfel de crimă ar fi fost un gest potrivit. Mi‑ar fi făcut cinste. - Aruncase o vrajă sexuală asupra ta, așa Încât era inevitabil să nu te gândești la o moarte violentă pentru ea. A ales momentul cel mai prost posibil, exact după moartea ambilor tăi frați, ca să te anunțe că divorțează. Ravelstein Îmi spunea adeseori: - În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Cele sparte fuseseră înlocuite cu ghemotoace de hârtie, cârpe, haine și așternuturi. Vânturile nopții șuierau prin locurile rămase libere. Lumina, câtă era, era albăstruie. M-am uitat afară pe fereastra din spate, de lângă sobă, m-am uitat în jos la vraja de miniatură a părculețului particular, a micului Eden format din grădinile din spatele caselor. Acum acolo nu se juca nimeni. Nu era nimeni care să strige cum mi-ar fi plăcut să strige cineva: „Olé - olé - liber ești, boule“. Printre umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
istorie, cu fantezii din închipuirea lui... Când eu le am aici, pe viu și pe-adevăratelea! Îți dai seama, părinte, ce iese dacă mă apuc și eu de scris cărți? Crezi că-mi mai trebuie mare talent de scris și vrajă?! Ce talent, popo! Eu am dosare, care e mai talentate decât toate talentele scriitorilor care-i avem în clipa de față! Oftă, posomorât dint-o dată. Se vedea clar că îl durea până în străfund renunțarea la scris. - În fine, mai oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bătrân. Ținea la mine ca la nepotul lui și mă învăța patriotismul de la război. Că a fost chiar în compania de onoare la Mausoleu când a zis puștiul ăla, orfanul de tată căzut la datorie: „Ăsta-i tata.“ Sanchi, tată. Vrajă și propagandă de-a burghezimii. Specialiști la prosteala și derutarea poporului, ce să zic! - Era un simbol. Eroismul nepieritor al neamului. Cum scrie și la cărțile de istorie, dom’ maior. De-aia i-a și spus necunoscut. Să țină toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la ora cinci la ea acasă și, împreună, într-o noapte fără lună, au mers în Baltă, chiar în inima Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Ce-o fi făcut acolo amândouă, ce i-o fi spus menitoarea și solomonarița aceea, ce vrăji i-o fi făcut, ce descântece o fi învățat-o, că Sița a rămas grea cu unul dintre visați. Chiar acolo, în inima Ghiolul Negruui, a ieșit acela din visul Siței, a întins mâna spre ea, a tras-o spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl ocoliră, strângându-se apoi iar una în alta. Izbucniră în râs. Buzata se repezi spre el, făcându-i semn să plece. - Hai tataie, pași, fă pași! Las-o Baltă cu textele. Suntem lesbi, nu te-ai prins? Nu ține vraja la noi! Dacă vrei pisicuțe, du-te la fredonare peste drum, la clubul popii! ...Acum, privindu-l pe insul din fața sa, care continua să horcăie și să se agite, popa Băncilă izbucni cu năduf: - Vezi că ți-am venit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uneori și în ziua mare, dar parcă nu-i venea să-i lase să intre și în povestea vieții lui. Nu ar fi vrut ca cititorii să rămână cu impresia că tot ceea ce făcuse el în viață fusese necurat, cu vrăji, cu ajutorul cine știe căror forțe întunecate. La bibliotecă Burtăncureanu studia de câteva luni numai literatură despre strigoi și moroi. Cerea cărțile de la bibliotecile mari din București și le primea în cadrul schimburilor interbibliotecare. Mai încercase de câteva ori să discute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]