3,815 matches
-
a lor vieți, "Că-n tine nici îți pasă măcar de-ale lor păsuri, Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri, Că lauda, cu care i-incarci e o ocară, Că tot ce e ca dânșii e vrednic ca să piară". De-odată iar ascultă... se îmflă a lui nări, Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și de olaturi, În fruntea lor c-un preot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: "În numele Celuia, al cărui vecinic nume " De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, Cînd limba-i neclintită la cumpenile vremii, "Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei "Regești, și pentru dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lor vieți; Că-n tine nici îți pasă măcar de a lor păsuri, Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri, Că lauda cu care i-ncarci e o ocară, Că tot ce e ca dânșii e vrednic ca să piară... Și-ntr-o astfel de lume credeam fără rușine, Că totuși e făcută pentru frumos și bine. Au nu ne-o spun aceasta religiile vechi? De mii de ani ne sună legenda în urechi, Ba am văzut virtutea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei, și mă așezam în fruntea lor, eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mîngîietor lîngă niște întristați. $30 1. Și acum! Am ajuns de rîsul celor mai tineri decît mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cîinii turmei mele. 2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la ușa aproapelui meu, 10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! 11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12. un foc care mistuie pînă la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția. 13. De aș fi nesocotit dreptul slugilor sau slujnicei mele cînd se certau cu mine, 14. ce aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
la noi? Cum de fiecare șarlatan care și-a făcut educația în cafinelele Parizului poate să impuie, așa, nitam-nizam, toate chițibușurile necoptului său creier unor țări cari au o istorie proprie de aproape o mie de ani: Cum de limba vrednică a lui Nistor și Grigorie Urechi e pusă pe fugă de jargonul franco-bulg[ă]resc a lui Vasile Alexandrescu (care spre ironia nevredniciei noastre au uzurpat asemenea numele vornicului Țărei de Sus)? Cum de obiceiul pământului și "pravila împărătească" au
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
2306 A praepositio, dar care și-au pierdut în mare parte natura sa prepozițională, însemnează cătră, la, ca și, de și există încă în frazele: a casă, urlă a pustiu, miroase a brânză, vremea-i a ploaie, a ninsoare, este vrednic a mare întristare și lacrimi (Pravila lui Matei Basarab,... ) {EminescuOpXV 106} [TERMINOLOGIE CASNICĂ ȘI DE MESERII] [1] 2276A pârtie dârdâie dordora fleură zmeură 106 {EminescuOpXV 107} a le melița cânepa dracului fuiorul popei șperlă - cenușă amestecată cu scântei * {EminescuOpXV 108
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
el le primește cu aceeași nepăsare cu care ar primi și o măsură binefăcătoare. [... ] a zis Talleyrand într-o zi lui Napoleon; și numai asupra unui popor ce rezistă la introducerea așa-numitelor 174 {EminescuOpXV 175} îmbunătățiri e un popor vrednic, pe care te poți rezăma. Românul nu rezistă, dar nici nu le bagă-n samă. Orice canalie care a deprins trei buchi franțozești la Paris aspiră de a se face aici în țară cel puțin ministru. 2) Sistemul instrucției noastre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu] are o mai frumoasă tovărășie decât aceea a lui Vachos (Dionisos), când nu ținea multă vreme. Iaste plină de frumoase cuvinte, de slobozenie, de libov, de toate acelea ce aduc desmierdare, în scurt, este un Dumnezeu a păgânilor mai vrednic de iubit decât Vromios *, și căruia se cade măsura, închinăciunea tuturor neamurilor celor zefelii. Dar îndată ce trece măsura, trebuie să-l facă să încalice pe măgariul său și să-l trimită drept la prăpastie, pentru că-l face atuncea făr' de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu lecția nouă neștiută. Era de asemeni printre materiile considerate de el ușoare. Sau bunul, calmul și înțeleptul profesor Lazarovici, care fără să le pretindă prea mult elevilor, îi învăța percepte, proverbe, cugetări latine simple, dar atât de adevărate și vrednic de urmat. El și colegii le memorau imediat, iar pe unele le mai știu și astăzi. Colega lui, Gabriela, care beneficia de ajutorul tatălui, pasionat de latină, trebuia să învețe obligatoriu la această disciplină. Ca la orice materie impusă, ea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prăzi, diverse biruri, peșcheșuri, dări și altele. Convoiul a plecat din capitala țării, Târgoviște și prin satele, pe unde trece, se adună lumea să-i privească. Sunt tineri, îmbrăcați elegant după portul vremii iar, dacă îi prinde înserarea, cei mai vrednici oameni din sat se bucură să le fie gazde înalților oaspeți. În seara asta i-a prins noaptea în satul Malu, la 15 km de satul Giurgiu, aflat pe malul stâng al Dunării și gazda se bucură... și nu prea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o vărguță și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ocrotită, Ai o copilărie frumoasă, fericită. Dar nu uita, în viața grea și dură reușești Numai dacă viitorul, prin muncă, îți clădești. Bunului coleg și prieten, C. Enea Trudind o viață ca învățător și ziarist, Ai dovedit că ești un vrednic normalist. Acum, când spre a treia „tinerețe” te îndrepți, Depeni amintiri și strănepoți aștepți. D-lui Dumitru Grumăzescu Sunteți un colecționar împătimit, Și om de afaceri iscusit. „Galeriile” sunt, în actuala conjunctură, O oază de frumos și de cultură. Amicului
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
singurul fel posibil, că am descoperit punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit simbolismul francez și când i-am citit pe Rimbaud și Verlaine, apoi pe Valery și Perse! Mi se părea că nu mai există alte literaturi vrednice de atenție. Mergeam la excelentul cenaclu al liceului "Cantemir", condus de doamna Aurelia Marinescu, și făceam o figură destul de jalnică etalîndu-mi simbolismul în mijlocul colegilor mei care auziseră de avangardă și chiar de Mircea Dinescu și Dan Verona. Eu trăiam pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cazuri izolate, câteva la o sută de candidați. Nu poți spune decât atât, indiferent de toate celelalte circumstanțe, atât de știute: pomul se cunoaște după roade. Iar roadele învățămîntului care se face azi sânt cele ce se văd: viermănoase, pipernicite, vrednice de toată mila. E drept, pe un mic teren de protocol cultivăm și câțiva "olimpici", îmbibîndu-i cu îngrășăminte, în ticăloasa încercare de a ascunde jalea generală. E drept, dăm copiilor lapte și cornuri ca să fim realeși și la al XV
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
le dau asigurări pompoase în această privință, și imensa majoritate nu vor mai reveni niciodată, în întreaga lor viață, asupra autorilor studiați în manuale. Mai mult, dezgustați de ipocrizia naționalistă a majorității profesorilor - care, an de an, cu o tenacitate vrednică de spălările pe creier din statele totalitare, le vîră-n cap, obligatoriu și constrângător, fără un real feed-back, fără discuție, fără cea mai mică preocupare pentru adecvarea textelor la lumea actuală și la preocupările adolescenților, aceeași peltea a "valorilor expresive" ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era ca a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură vrednică de lepădat în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi drumeți întîlneau arar câte o oază măruntă, cu câte un izvor sau o fântână părăsită în care apa s-a sfârșit de mult. De mers mai aveau. Și mergeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldatul. Auta se uită îndărăt. În preajma lor nu era nimeni. - M-am descurcat greu cu Tefnaht. Mi-a spus că nu vrea să-i ia cu sine pe toți robii. Mi-a poruncit să-i aleg numai pe cei mai vrednici de muncă și mai ageri. - Și ce e rău în asta? făcu Iahuben. - Pe ceilalți va porunci să-i ucidă. Iată ce e rău! Iahuben se uită lung: era ceva nou chiar și pentru el. Armata atlanților nu-și omora
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-ar mai fi primejdioși pentru viteaza noastră armată. - Ți-a făgăduit că n-are să-i ucidă? - Nu mi-a făgăduit nimic. Nici nu mi-a răspuns. - Și ce faci acum? - Ce să fac? Am să-i aleg pe cei vrednici și ageri. Altceva nu pot să fac! Se îndreptă spre țarc. Iahuben, mergând alături de el, îi mai spuse: - Știi, vin cu tine. Puarem mi-a trimis poruncă să te însoțesc. Auta zâmbi bucuros dar în țarc intrară în tăcere. Văzîndu-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a peșterii, strecurîndu-se între capul și coada unui șarpe uriaș. Așa se naște mereu, niciodată supusă pieirii, marea binecuvântare a ținutului Ta Kemet. Auta asculta de fiecare dată aceeași poveste, nemulțumit că nimeni nu-i putea spune și altceva mai vrednic de crezare. Râuri născîndu-se din munți văzuse destule, chiar în Atlantida, unele reci, altele fierbinți. Intrase și în peșteri, la obârșia râurilor, și nu văzuse zei sau alte făpturi din cele cu care-și umpleau oamenii poveștile. Atlantida avea râuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în educarea elevilor acelor vremi. Este transferat în satul Dolhești locul său fiind luat de Titus Scriban, director până în anul 1923. în această perioadă Casa Școalelor a construit numeroase școli, Titus Scriban își aduce aportul în construirea unei școli impozante, vrednică pentru cel mai mare sat din comună. Se spune că ar fi fost bun prieten cu prefectul județului Îsatul aparținea de județul Botoșaniă din anul 1910 pe nume Mavrocordat, care la ajutat răspuzând la dorința directorului, căci a dispus a
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
cunoscuți (prin diverse menționări) două zeci și nouă de scriitori. Strict numeric, s-ar putea spune că s-a păstrat cam a zecea parte. Cu cîteva excepții Întîmplătoare, a supraviețuit ceea ce merita: acele opere literare pe care lumea le considera vrednice de a fi reeditate, recopiate. Gus turile literare și valorile au cunoscut Însă de-a lungul timpului schimbări, uneori radicale. În spațiul roman a avut loc un proces similar. Din literatura latină de pînă la Sylla (secolele IV-III pînă către
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
fi legat de existența și satisfacerea unor necesități imediate. Să recitim și să interpretăm, în acest sens, un relevant fragment din textul biblic: "De aceea femeia, socotind că rodul pomului e bun de mîncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mîncat ... " [Facerea, 3:7]. Așa cum observă Jean Kovalewski, trei pofte vicioase se regăsesc în această atitudine a femeii: posesia trupească inclusiv ("socotind că rodul pomului e bun de mîncat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a luat din el și a mîncat ... " [Facerea, 3:7]. Așa cum observă Jean Kovalewski, trei pofte vicioase se regăsesc în această atitudine a femeii: posesia trupească inclusiv ("socotind că rodul pomului e bun de mîncat", plăcerea ("plăcut ochilor") și puterea ("vrednic de dorit pentru că dă știința") [1996:153-157]. Aceste "pasiuni esențiale" ale sufletului primordial ar sta la baza tuturor viciilor manifeste ale omului căzut în păcat. Și să nu uităm că există tot atîția demoni cîte patimi sînt. Trecînd de la sacrul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de răutate și de păcatul oamenilor, care prin oboseală, abandon sau agresare nu reușesc să se poarte cu adevărat în consens cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu; în această viziune, ecuația lumii devine y = ai(-xi), sugerînd că "oricît de vrednic ar fi făcătorul de bine, el nu apare împuternicit să biruie vreodată numitorul malefic al lumii; sau, cu alte cuvinte: răul (minciuna) se ascunde chiar în structura profundă a lumii, constituind unul din fundamentele de referință ale ei; • alta reducționistă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]