3,544 matches
-
într-un univers care prin toate opțiunile sale ne determină covîrșitor viața în comunitate. Paginile despre "O inițiere în politică sau renașterea filosofiei politice" le regăsim și în volumul Despre împărăția omului surogat (Editura Tracus Arte, 2011). Cartea lui Max Weber (1864-l920) - unul dintre întemeietorii sociologiei moderne, Omul de știință și Omul politic este un bun temei aplicativ pentru lărgirea problematicii politice nu doar în cîmp filosofic ci și pe tărîmul realității pragmatice. Volumul a apărut la Editura Humanitas în 2011
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și vocație, în iarna anului revoluționar 1918-l919 în fața Ligii Independente a Studenților, tot în capitala Bavariei. Conferințele sînt însoțite de o prefață publicată în 1959 a filosofului și sociologului francez Raymond Aron. În prima conferință, Știința - profesie și vocație, Max Weber își propune să prezinte profesia omului de știință în sensul concret al cuvîntului în Germania și în Europa în general, dar și prin raportare la diferențele existente față de statutul acestuia în Statele Unite. Și constată, încă la acea vreme, acum aproape
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Faptul e incontestabil, numai că îndeplinirea acestui obiectiv nu depinde de numărul auditorilor. Pentru a reveni la tema noastră, arta în cauză depinde de un talent personal și nu coincide cîtuși de puțin cu calitățile științifice ale unui savant" (Max Weber). Este rar și cu totul întîmplător ca în același om să se împlinească cele două calități, de profesor și savant. Toate aceste elemente constituie condițiile exterioare ale profesiei de savant. Importantă rămîne existența unei "vocații interioare a științei". O primă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pasiunii. Cele două, în conlucrare, munca și pasiunea, au șansa de a atrage inspirația. Dar ea, la fel ca în artă sau oricare alt domeniu vine cînd binevoiește, nu la comanda noastră. Cităm in extenso cîteva observații ale lui Max Weber, pe cît de cunoscute pe atît de neglijate: Este adevărat că cele mai bune idei ne vin nu atunci cînd medităm și ne batem capul la masa de scris, ci, cum spune Ihering, "la un trabuc pe canapea" sau, cum
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de milenii în cultura occidentală, și mai ales acest "progres" la care participă știința, atît ca verigă, cît și ca forță motrice, au oare un sens dincolo de cel practic și tehnic?" (M.W.). Pentru a răspunde la întrebarea ultimă, Max Weber apelează la Lev Tolstoi și meditațiile sale asupra problemei morții și dacă moartea are sau nu un sens. Răspunsul scriitorului, în cazul contemporanilor, este că nu: "Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăiește
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
respingem, potrivit concepției noastre ultime despre viață. Sînt încă multe alte întrebări și presupoziții, inclusiv dacă lumea merită să existe: dacă are un "sens" și dacă merită să trăiești în ea. În final, trebuie să fim de acord cu Max Weber: "Științele nu-și pun astfel de întrebări". Așa cum medicina nu-și pune întrebări dacă viața merită trăită și în ce condiții. Singura problemă care încearcă să o rezolve științele naturii este: ce trebuie să facem dacă dorim să dominăm tehnic
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o evaluează axiologic etc., dar nu-și "pune întrebarea dacă trebuie să existe opere de artă". Și se poate continua și cu alte științe fără a putea răspunde dacă trebuie să existe, că ar avea sau nu un sens... Max Weber pledează pentru neimplicarea politică a oamenilor de știință, a universitarilor: "Mai ales atunci cînd tratează in mod științific probleme politice. Căci adoptarea unei poziții practic-politice și analiza științifică a formațiunilor politice și a pozițiilor lor sînt două lucruri diferite. Cînd
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vă spună că o atitudine practică sau alta pe care o adoptați derivă în mod logic, și cu deplină convingere în ce privește semnificația sa, dintr-o viziune sau alta, ultimă și fundamentală, asupra lumii". În decelarea sensului "știința, le spune Max Weber studenților, nu mai puțin nouă vă va arăta că, adoptînd o anumită poziție, veți sluji un Dumnezeu și veți ofensa alții, fiindcă dacă vă veți rămîne credincioși vouă înșivă, veți ajunge în mod necesar la aceste consecințe ultime și semnificative
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
scrupulozitate să le impună sau să le sugereze ascultătorilor săi o anumită convingere personală". La dorința de a ști dacă în contextul dat știința merită să devină pentru cineva o "vocație" sau dacă ea constituie în sine o "vocație", Max Weber răspunde afirmativ prin propriile sale lucrări. "Știința este în zilele noastre o "vocație", bazată pe specializare și pusă în slujba introspecției și a cunoașterii raporturilor obiective. Ea nu este un har primit de un vizionar sau de un profet cu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
demnitatea unei sfințenii mistice și fac apoi comerț ambulant cu ele la tîrgul de cărți. Asta e pur și simplu șarlatanie sau autoiluzionare". Singura virtute care-i rămîne profesorului și care are valoare într-un amfiteatru este probitatea intelectuală. Max Weber își încheie această primă conferință cu o zicere cu sonuri profetice: Nimic nu s-a realizat încă doar prin fervoare și așteptare. Trebuie să procedăm altfel: să ne vedem de treaba noastră și să răspundem "cerințelor zilei", atît din punct
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și o lume dominată de raționalism, intelectualizată, dezvrăjită și în care marile valori, cele mai sublime sînt izgonite din viața publică și nu-i departe ziua cînd vor fi extirpate și din viața intimă. A doua conferință a lui Max Weber din volumul Omul de știință și omul politic (apărut la Editura Humanitas în 2011, traducere Ida Alexandrescu), Politica - profesie și vocație a fost susținută în iarna anului revoluționar 1918-1919 în fața Ligii Independente a Studenților din München. Își propune să prezinte
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a Studenților din München. Își propune să prezinte auditoriului, în viziune proprie, ce este și ce poate însemna politica, privită ca profesie și ca vocație. Într-o accepțiune foarte largă, politica îmbracă orice fel de activitate de "conducere" autonomă. Max Weber, în sens restrîns, înțelege prin politică doar conducerea sau influențarea conducerii unei grupări politice, respectiv, în ziua de astăzi, a unui stat. Sociologic, singura trăsătură definitorie pentru un stat modern este existența unui anume "instrument" ce-i este propriu și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
parte poate fi preluată de o anumită grupare sau instrument care în final deservește tot instrumentele puterii din acel moment. Să ne amintim ce plajă largă a monopolului constrîngerii fizice legitime i se cedase și își arogase securitatea bolșevică! Max Weber înțelege prin a face politică: a te strădui să participi la putere sau a te strădui să influențezi împărțirea puterii, fie între state, fie, în cadrul unui stat, între grupările de oameni pe care acesta le înglobează. Cine se implică în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
oamenilor de către oameni, bazat pe instrumentul exercitării legitime (mai bine zis considerate legitime) a constrîngerii. Pentru ca statul să existe, trebuie așadar ca cei dominați să se supună autorității celor ce se pretind a fi, la un moment dat, dominatorii" (Max Weber). Trei sînt justificările interioare, după analistul politic, care se constituie ca temeiuri ale legitimității unei dominații: "... În primul rînd, autoritatea "eternului de altădată", a datinii consfințite drept calea cea bună prin însăși imemoriala vechime a practicării sale și prin deprinderea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fie să trăiești "pentru" politică, fie să trăiești "din" politică. Cele două poziții nu sînt obligatoriu antagoniste, ele se pot manifesta și în concomitență în plan spiritual, dar nu rareori și în plan material. "Cine trăiește pentru politică, conchide Max Weber, își face din ea, în sensul cel mai adînc al cuvîntului, un scop în viață, fie din pura plăcere de a poseda puterea pe care o exercită, fie pentru că exercitarea puterii face să-i crească echilibrul interior și respectul de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de partid, ca ministru ori funcționar politic modern". O cale constant uzitată de răsplătire a aderenților și sprijinitorilor, inclusiv a celor care lipesc afișe electorale, de către șefii de partide, este acordarea de varii posturi plătite de la buget. Cum remarcă Max Weber - adevăr, după aproape un secol și-a păstrat actualitatea - partidele resimt mai acut pierderile de posturi decît încălcările programelor politice. Statul și instituțiile sale sînt metamorfozate într-un sistem de asigurat posturi profitabile pentru membrii și partizanii partidului aflat la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Service Reform - legea adoptată în 1883 de Congresul american, a fost stopat. Și aici se ajunsese la schimbarea după fiecare interval electoral a sute de mii de funcționari, pînă la nivel de factor poștal. "Acestei tendințe, constată la 1918-1919 Max Weber, i se opune însă acum transformarea funcționarului modern într-un specialist format în ani lungi de studiu, avînd o înaltă calificare intelectuală și o accentuată demnitate, din care derivă și integritatea sa, fără de care asupra destinelor noastre ar plana pericolul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
deputaților aleși după una și aceeași lege electorală, în Convenția din timpul Revoluției franceze de la 1789, ni se relevă prezența unui singur proletar, cîțiva întreprinzători și un corpus masiv de juriști de toate nuanțele. Cum remarcă, în marginea aforismului, Max Weber, avocatul modern și democrația modernă sînt de atunci două lucruri inseparabile. Situație ușor de explicat: "Mecanismul politicii practicate de partide este, de fapt, un mecanism al intereselor. Iar apărarea eficientă a unor interese este, desigur, specialitatea avocaților cu școală. În
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o trăim mai avem filmul, radioul, televiziunea, internetul - extrem de eficiente mijloace de propagare a discursului politic. Soarta și percepția generală a ziaristului, a redactorului de știri sau moderatorului TV este cu nimic diferită de cea a ziaristului contemporan lui Max Weber: "Ziaristul (și toți cei cu ocupațiuni asemănătoare din ziua de azi, n.n.) împărtășește aceeași soartă cu toți demagogii, inclusiv cu avocații (și artiștii): cel puțin pe continent, spre deosebire de situația din Anglia și din vechea Prusie, el scapă oricărei categorisiri sociale
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Televiziune, a fost și Gigi Becali - e drept, astăzi după gratii, dar mult timp un "model" de reușită pentru mulți români. Totuși, cariera ziaristică, atunci, dar și acum, zicem noi, în genere a lucrătorului în mass-media, rămîne și pentru Max Weber, una din principalele căi ale activității politice profesioniste: "O cale pe care nu oricine o poate adopta. Și cel mai puțin caracterele slabe, în special oamenii care nu-și pot menține echilibrul interior decît avînd un statut social sigur. Viața
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care să provoace modificări vizibile. Nu este exclus pericolul ca mașinăria partidului să cadă în mîna funcționarilor de partid, care prin natura activităților o manevrează zilnic și să fie folosită prioritar spre folosul propriu. Dar, cum cu îndreptățire observă Max Weber, "funcționarii" se supun relativ ușor unei personalități conducătoare, unui demagog de mare impact, deoarece interesele lor materiale și spirituale sînt intim legate de speranța în întărirea puterii partidului, iar activitatea dusă în slujba unui conducător oferă întotdeauna satisfacții mai mari
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
rîndul ei inerentă faptului că fiecare ființă umană - prin simplul fapt că s-a născut într-o lume care a existat înaintea sa și va exista și după moartea sa - este, ea însăși, un nou început". Nu altfel comentează Max Weber asupra acțiunii politice: "Este un mare adevăr și o caracteristică fundamentală - greu de argumentat aici - a oricărei istorii faptul că rezultatul final al unei acțiuni politice este adesea, ba chiar în mod legic, într-un raport inadecvat, de-a dreptul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înfăptuim. Cum principalul mijloc politic este constrîngerea, marea tensiune se naște între mijloace și scopul acțiunii politice. Cînd - machiavellic, scopul scuză mijloacele, etica convingerii nu mai are nici o șansă. Pe de altă parte adepții eticii convingerii, cum întemeiat subliniază Max Weber, nu suportă iraționalitatea etică a lumii. Religiile tocmai în acest refuz al iraționalității își află geneza. Există o etică politică, una a responsabilității direct dependentă de instrumentul specific al "constrîngerii legitime" aflat ca atare în mîna grupărilor umane. Și sociologul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în acest pericol. Să nu uităm: democrația este singurul regim, în fond, care recunoaște, ce zic eu, care proclamă că istoria statelor este și trebuie să fie scrisă nu în versuri, ci în proză". Ce altceva ne-a propus Max Weber în conferințele sale, susținute după prima mare conflagrație, decît să ne urmărim vocația fie și în lipsa fiorului liric, asumîndu-ne înfruntarea vîntului aspru al prozei cu care se scriu literele democrației. ["Convorbiri literare", august-septembrie 2013] Date despre autor Cassian Maria SPIRIDON
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
umbrelă" pentru multe cazuri, diferite între ele prin numeroase aspecte. De exemplu, Uniunea Sovietică din anii șaizeci și după [Barghoorn, 1972; Skilling și Griffiths, 1971; Hough și Fainsod, 1979; Schapiro, 1968], China [Pye, 1972; Melis et. al. 1980; Gibelli și Weber, 1983] sau alte țări comuniste din Europa de Est, sunt posibili candidați pentru acest model. O analiză mai aprofundată permite observarea unor deosebiri ulterioare, tipologice, în măsură să identifice aspectele caracteristice din diferite țări [Johnson, 1970; Farrell, 1970]. Se poate vedea mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]