5,010 matches
-
noaptea are un cui ascuțit la ambele capete și-mi încearcă lumina cu el în locul acela viața mea e netedă ca bolovanul lui Sisif și-mi crește încet între tâmple umeri și pietre între buze și rugăciune în locul acela se zbate timpul cel bun după ce a-ncercat să zboare cu umbrele de păpădie umbra mea aleargă mai iute ca mine. Citește mai mult unde ochii aceștiaau hăituit somnulși l-au închis în propriul toraceunde râsul tău e pătat de toate culorileși
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
știu pe care din voi să vă mai credunde noaptea are un cui ascuțit la ambele capeteși-mi încearcă lumina cu elîn locul acela viața mea e netedăca bolovanul lui Sisifși-mi crește încet între tâmpleumeriși pietreîntre buze și rugăciuneîn locul acelase zbate timpul cel bundupă ce a-ncercat să zboarecu umbrele de păpădieumbra mea aleargămai iute ca mine.... XXI. ÎNTÂLNIRE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. copaci cu ramuri rătăcite prin diminețile tale glezne alergând să
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
noi. ce mai rămâne după ce ni se scutură visele s-a spus adesea poate somnul mi-ai spus râzând poate Dumnezeu - mi-o amintesc sărbătorile, copiii și fulgii de zăpadă. făcuți pentru alte galaxii ăștia suntem și parcă ne tot zbatem să păcălim destinul. Citește mai mult așezați de-a curmezișul timpuluiaștri făcuți pentru alte galaxiirespirăm furtunile ce ne sunt dateși visăm tărâmuri noi.ce mai rămâne după ceni se scutură viseles-a spus adeseapoate somnul mi-ai spus râzândpoate Dumnezeu -mi-o
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
poza care încă mai trona pe noptieră, în care ea, o mireasă înlăcrimată, îl ținea de braț pe el, un mire încrezător într-un viitor fericit. Nu se știa cu cine! Într-o noapte, se trezi speriată. Trupul fetiței se zbătea lângă ea, nefiresc. La început crezu că visa urât. O mângâie pe frunte, dar tremurul deveni mai puternic. Întoarse copilul cu fața spre ea și înlemni de groază. Ochii măriți ai fetiței priveau în gol, în timp ce trupul se chircea spasmodic
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
patru pești fiecare în jur de 1 kg. Am scăpat și alții mai mari datorită faptului că nu începuse fluxul și apa era scăzută, cu o diferență de nivel de vreo 4 metri până la cheu. Peștele fiind greu, când se zbătea i se rupea gura și-l pierdeam. În prima mea zi am prins șase pești într-o oră de „dril” și mândru nevoie mare, am plecat acasă. Făceam exact 10 minute pe jos. Aici în Norvegia este o mare problemă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
vină să-ți iei lumea în cap! Cap de fier îți trebuia ca să faci față la toate cele. Iar când se sculau ai casei....atunci să te ții: -Anico!...fă Anico! Dă fuga repede, vezi ce are Joiana...se cam zbate...nu cumva i-a venit sorocu? -Acu, acu, tată, iaca, mă duc! -Lenuțo!...hai fa, ce faci?...mai vii o dată cu găleata aia, că uite cum curge lapte pă jos...e păcat dă el să irosească fără rost! -Gata, gata, pusei
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
un spațiu și timp prin care personalitățile cele mai diverse ale Planetei se întorc cu mintea și cu sufletul spre Divinitate. Omul religios al zilelor noastre nu mai este doar eșantion de percepte însușite în numele unei religii anume, nu se zbate, la polul opus, să cucerească ceea ce a mai rămas întreg din natură. Omul de azi își caută latura sa pierdută, spirituală, și interacționează cu semenii săi, - nu mai rămâne singur în fața întrebărilor esențiale. Dincolo de dogme religioase și granițe istorice aparent
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
un spațiu și timp prin care personalitățile cele mai diverse ale Planetei se întorc cu mintea și cu sufletul spre Divinitate. Omul religios al zilelor noastre nu mai este doar eșantion de percepte însușite în numele unei religii anume, nu se zbate, la polul opus, să cucerească ceea ce a mai rămas întreg din natură. Omul de azi își caută latura sa pierdută, spirituală, și interacționează cu semenii săi, - nu mai rămâne singur în fața întrebărilor esențiale.Dincolo de dogme religioase și granițe istorice aparent
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
a Tatălui Ceresc, Iar de-I vedea,c-a mea iubire,nu ți-o dovedesc, Trimite neputinței mele, din mila Ta,Dumnezeiască! Mi-e sete,de cuvântul Tău, de viață dătător, Mi-e sete-n suflet,dar trupul meu se zbate în păcat, Dar de-oi gusta,din al Milostivirii Tale Sfânt izvor, De-n orice fac,Te voi chema pe Tine Doamne-n ajutor, Tu setea îmi vei potoli,ca unul singur,Dumnezeul cel Adevărat! Amin! Referință Bibliografică: Adapă-mă
ADAPĂ-MĂ,IISUSE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375106_a_376435]
-
serii, amurgul se-nroșește Mantia-și trece-n grabă pe creasta unui deal La poale, crude ierburi și pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
mult ÎN NOPȚI DE PRIMĂVARĂSemeț, la tâmpla serii, amurgul se-nroșeșteMantia-și trece-n grabă pe creasta unui dealLa poale, crude ierburi și pacea ce domneșteRăzbate lin spre crânguri un plânset de cavalStrăpunge liniști scurse din cerul primenitCu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind,Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit.Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind,Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvalăInundă-ne iubirea - noian de prospețime,Zâmbește-o buburuză unui boboc de calăCe amorțise-n glastră. Un val de-ntunecimeîși unduie
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
simțim întregi, ne descoperim. Cu inima deschisă comunicăm, apare scânteia, se naște legătura, parcă-l cunoști de-o veșnicie. - Îți simt cum zvâcnește tot trupul. Atinge-mi inima, bate ca la o turturea prinsă-n mânile mele. Cu disperare se zbate, nu știe ce se-ntâmplă, dorința de viață și libertatea zborului. Vreau buzele tale, acolo simt zborul purtat spre infinit! - șoptești în dansul iubirii, în dansul vieții... SCARA CERULUI Doamne, ca un pământ sec și neudat de-atâta vreme te
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
până la măduva sufletească, la-ncheieturile sângelui... Cea de a doua ființă din mine surâde în timp ce eu plâng. Ea e lumina cuvântului. Pentru mine scrisul nu e un exercițiu de fericire. Nu, eu lupt pe viață și moarte cu mine, mă zbat, mă-ncontrez aproape fac spume la gură precum epilepticii. Da, da, un confrate, profesor de cercuri m-a făcut într-o zi epileptică. Ce ironie! Nu, liniștea scrisului n-o cunosc, pacea aceea de o mie de ani ar trebui
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
îngeri, suflând stingher a vară-n spicul pâinii, curgând a maci sub pașii ce mi-i sângeri. O să mă uiți... în primăveri de floare cioplind nectarul peste liniști coapte, dezgheț de patimi erupând vlăstare, gemând de frigul toamnei ce mă zbate. O să mă uiți... în cingătoarea lunii prin albe nopți te-or sfâșia himere, țipând de dor să faci din Cer petunii, să zbor a floare prin răniri de stele. O să mă uiți... pe sub tăceri de umbre, și-n șoapta mea
UITĂRILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375235_a_376564]
-
ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare, Fiori de fericire, plăceri amețitoare, Fecundele dorințe și geniu, și orbire, Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă; Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă, Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o lăsăm. În ochii-ți de zeiță văd răsărit și-apus; Un fagur ți-e sărutul
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare,Fiori de fericire, plăceri amețitoare, Fecundele dorințe și geniu, și orbire,Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă;Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă,Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o lăsăm.În ochii-ți de zeiță văd răsărit și-apus;Un fagur ți-e sărutul
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
fu invadat de idei și imagini care inspirau ură, răutate, sfidare și dorința de a face rău. Se întoarse brusc și o luă la fugă, la întâmplare prin jungla aceea necunoscută, până când, răpus de oboseală, căzu și leșină. ******************************* Fu găsit zbătându-se între viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Poate și-n clipa Ce-și cerne apusul, Au fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O
POATE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372689_a_374018]
-
de vrabie prins în scorbura unui nuc din livadă, deschise ochii și încercă să răspundă la chemarea fratelui. Dar tuburile ce-i străpungeau plămânii și-i astupau căile respiratorii, aproape că o făcură să se sufoce și începu să se zbată înspăimântată. Elena, sora mai mare se repezi să o țină de mâinile care se străduiau să își smulgă tuburile iar Alexandru aproape că demolă casa alergând speriat să-și cheme părinții care pregăteau cina. - Mama, tata... Sofia... repede!... urlă băiatul
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
surori. Una îl cheamă pe nume și una îmi șoptește să fug, nu știu unde anume. Mă doare pasul timpului doctore, pasul ce calcă pe zilele mele - și piere. Un lăstun mi s-a cuibărit între claviculă și omoplatul stâng și se zbate, târziu în noapte. Pun căpăstru de argint visurilor doctore și nu le las să spere. Nu vreau să plângă ca sălciile pletoase, cu nuferi, în locuri duioase. Mi-e frig doctore, mi-e iarnă și apoi mi-e vară, cu
DE SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372724_a_374053]
-
fi bine să le ținem departe de mintea noastră, refuzând să fim întru-totul aserviți lor. Astăzi mai mult decât oricând, noi ne lăsăm prinși în iureșul amețitor al materialismului modern ca intr-o uriașe pânză de paianjen. Cu cât ne zbatem mai mult, cu atât mai tare ne lăsăm legați cu zeci de funii invizibile. Dorim pacea sufletească și n-avem parte de cât de trudă. în fiecare zi. Tânjim după satisfacții durabile, dar le căutăm în lumea lucrurilor vremelnice. Am
PUTEREA FIECĂRUI OM de IONEL CADAR în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372727_a_374056]
-
încât poetul se destăinuie: Eu / nu mă căiesc, / c-am adunat în suflet și noroi ... Vei plânge mult ori vei zâmbi), nefiind altceva decât nevoia lui Blaga de a avea și un alt fel de hrană, cea spirituală: Se tot zbate îndrăznețul / și s-azvârle. / Și mi-e teamă / c-o să cadă - visătorul (Visătorul). Numai aceia care sunt obișnuiți cu trăirea în slavă: Când aș iubi, / mi-aș întinde spre cer toate mările / ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, / spre cer
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
voltă din babord[iii]și am văzut că se ridica cu greutate spre suprafață. Din apă, și-au făcut apariția plasele montate de pescarii profesioniști, iar într-una dintre ele erau încurcați doi calcani de peste două kilograme fiecare. Încă se zbăteau vii, deci pescarul trebuia să vină și să controleze curând. Se vedea doar că nu mai trecuse pe la ele de vreo două zile, să verifice ce pește s-a mai prins în ochiurile plasei. Mi-am desfăcut voltele din plasă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Hai să fugim peste răstoacă! Să te ferești ... să mă îmbii ... Hârjoană între doi copii Ce se sărută doar în joacă. Și, dac'o fi, pe vreo căpiță Să-mi cazi în brațe, nu te zbate! Doar leagă'mi mâinile la spate Cu coronița din cosiță. Altfel, s'or lăcomi la ie Să cerceteze cele ape Țesute mai îndeaproape Și sânii care le îmbie. De i'or atinge, doar în fugă, Simți'vor cum se înfioară
HAI SĂ FUGIM ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373158_a_374487]
-
spate Cu coronița din cosiță. Altfel, s'or lăcomi la ie Să cerceteze cele ape Țesute mai îndeaproape Și sânii care le îmbie. De i'or atinge, doar în fugă, Simți'vor cum se înfioară Mugurii sfârcuri de fecioară, Tu, zbate'te ca o zvârlugă. Dar, nu m'asculți, cu gura fragă Miere îmi dai să uit de lațul De flori, până'mi alină sațul, Se trece dup'amiaza'ntreagă. Câte au fost? Un ceas? O mie? La ora blândei înserări
HAI SĂ FUGIM ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373158_a_374487]