4,648 matches
-
scopul imediat al gropii se destăinui curând, fiindcă moș Costache aduse câteva căruțe de var și le răsturnă acolo. Zicea că le-a cumpărat chilipir de la o bina care a sfârșit lucrările. - Dar ce vrei să faci, papa, vrei să zidești? - Hehehe, zise șiret bătrânul, fac eu ceva pentru fe-fetița mea! După aceea, bătrânul aduse grinzi mari de lemn de stejar, unele vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi, desigur toate de ocazie, și le îndesă pe toate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zdravăn în ureche și a lăsat să scape, pe furiș, sticletele din mână. "Ai văzut cum a zburat? Acum ești sănătos." Și închipuitul a crezut. He, he, he, he! Mâine-poimâine, când m-oi scula din pat, m-apuc eu să zidesc casă, cum nu s-a mai văzut în București, cu cărămidă sănătoasă și grinzi uscate, numai să găsesc salahori ieftini. Bătrânul pălăvrăgi așa până târziu după miezul nopții, când cântau cocoșii de revărsatul zorilor, apoi obosi și adormi în sfârșit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căzută următoare voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu Savaot, și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ieși și te depărtează de la robul lui Dumnezeu, carele prin cuvânt toate le-a zidit". Văzând că bătrânul e cam amețit, părintele se ridică de pe scaun: - Hai să mergem, cuvioase, că e târziu și lumea e mîhnită,ca după întîmplări de acestea. Popa Țuică bău restul de vin din pahar și se porni cu regret
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
morții, purtând mărturia că tu te împotrivești celor trufași. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească. Tu l-ai îndemnat să-și afle bucuria lăudându-te pe tine, căci pentru tine ne-ai zidit, iar inima noastră este neliniștită până să-și afle odihna în tine. 1.1 Ingredientele fericirii în viața consacrată În paginile acestei cărți ne referim în special la cei care au făcut o alegere de consacrare totală lui Dumnezeu, pentru
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Tot două picioare! Cum o fi, cum n-o fi, să-i facem omului un rost... Când a auzit, Stere s-a însuflețit. De fapt, lui bani i-ar fi trebuit. Și-ar mai fi luat un loc, ar fi zidit o circiumă cu pivniță, ca lumea, să aibă unde ține butoaiele, câteva odăi sănătoase... - Ar fi bine, zisese. - Nu-i așa? - Aș mai pune și eu și ne-am face un rost, cum îmi place mie, c-am auzit că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îți număr banii pe loc. Cu alții n-aș îndrăzni. Fără girant, nu dau un pol. - Domnu Vasiliu, las actele casei... , - Nu-i nevoie. Se ridică de la locul lui, își puse niște papuci de pâslă și deschise casa de fier, zidită într-un perete. Numără suma de două ori cu spatele la el și, când se întoarse la masă, mai adăugă: - Învață de la mine. Nu-ți bate joc de bani. Când ai o mie, | înmulțește-o! Seamănă, dar și culege. Dobânzile sânt sfinte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pomana mortului... Caii se opriră adulmecând. -Ptrrr! Noii-sosiți priviră porțile ferecate cu lanț și lacăt și ferestrele întunecate. - Hei, nu-i nimeni aici? întrebă tare cel care mânase caii, sărind jos de pe capră, și se întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea nu se clătină. Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva, o muiere bătrână, făcu semn către poarta spurcată a cămătarului. Cioclii se apropiară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după desfătările sfârșirii... Ce dor de tainice împliniri mă înclină spre ele? Imposibil să nu descoperi măreția morții, după ce-ai fost trădat de viață!... Cine-a văzut prin oameni și prin sine însuși, de scârbă ar trebui să-și zidească o întăritură pe fundul mărilor. Nefericirea nu se întîlnește decât la un temperament esențial contradictoriu. Cel obosit de sine însuși obosește pe semeni și este obosit de ei. Decepțiile repetate presupun ambiții inumane. Oamenii cu adevărat triști sânt acei care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adevăr care n-ar trebui spus nimănui, niciodată: nu există decât suferințe fizice. În ispitele dragostei, nu mai e spațiu între mine și moarte. Absolutul se așază la capătul unei erotici purificate de univers. Tot ce crește peste iubirea terestră zidește temeliile lui Dumnezeu. Imposibilitatea de-a împăca dragostea cu lumea... Mai mult decât în orice, în iubire ești și nu ești. Nediferențierea morții de viață e un fenomen al îndrăgostirii. Fiind teolog sau cinic, poți suporta istoria. Dar cei ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
arhitecturei lumești și pe om de creatura pentru a cărui plăcere Dumnezeu ar fi făcut lumea. Titlul era scris și latinește: "architecturae cosmicae sive astronimiae geocentricae compendium " - învățătură despre a lumei orânduială dumnezeiască dupre cum toate pentru pământ a fi zidite se arată de cătră înduratul Dumnezeu - de pe grecie pe românie tâlcuită cu adăugire a înrîurinței zodiilor asupra vieței omenești. Și cu o dedicațiune: "celui întru ființa sa nemărginit, întru fapturile mînurilor sale minunat Dumnezeu spre vecinică laudă afierosită. " Tablele erau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei sisteme lumești imaginare, pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. Două triunghiuri crucișe încunjurate de sentința: "Director coeli vigilat noctesque {EminescuOpVII 99} diesque, qui sistit fixas horas terrigenae. " Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă, în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești ca o vioară în care sunt închise toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu. - Dacă în această sară aș încerca să mă duc într-un spațiu zidit cu totul după voia mea...? - Vei putea-o.... căci îl ai în tine, în sufletul tău nemuritor, nesfârșit în adâncimea lui. Pe fila a șeptea a cărții stau toate formulele ce-ți trebuiesc pentru asta. Și tot la a șeptea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise el încet netezindu-i părul ei de aur - iubito! vino cu mine în lume. - Unde? - Unde? Oriunde. Vom trăi așa de fericiți acolo unde vom fi, neturburați de niminea; tu pentru mine, eu pentru tine. Din visurile noastre vom zidi castele, din cugetările noastre vom adânci mări cu mii de undoiete oglinzi, din zilele noastre veacuri de fericire și de amor. Aide! - Dar ce va zice mama, zise ea, cu ochii plini de lacrimi. Umbra ei se răsfrângea în părete
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar. Și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau pintre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care o putea trece tîrîndu-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre și pământ și, când își întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumuseța priveliștei. Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta pîn-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele lor... și-n palmele-mi întoarse spre izvorul etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei, dar să mă ferească de putrejune. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o putea trece tîrîndu-se... EI intră repede, împinse pinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică c-o piatră și pământ și, când întoarse privirea să vadă unde intrase... rămase uimit de frumusețea priveliștei. Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta până-n ceruri și * [-n] mijlocul [lor] se adâncea o grădină de vale cu izvoare sclipitoare, în mijloc un lac, și în mijlocul lacului o insulă pe [care] stăteau în șiruri lungi stupurile de albine a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se întoarse ca în țâțâni și lăsă o mică intrare pe care o putea trece tîrîndu-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc și, când își întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumusețea priveliștei. Stânci urieșești erau zidite de jur împrejur, una peste alta pîn-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o altă insulă pe care stăteau în șiruri stupii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bogate. Mă voi așeza sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele... în palmele-mi întoarse spre izvorul vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care o putea trece tîrîndu-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre și pământ și, când își întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumusețea priveliștei. Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta pîn-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele lor... și- n palmele-mi întoarse spre izvorul etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei, dar să mă ferească de putrejune. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe Poesis. Cine era ea? Ce era? Cu ce se ocupa? Actriță de mâna a doua, de la un teatru de mâna a doua, ea juca subrete, deși pasul și atitudinea arătau pe tragediana. Teatrul era într-un suburbiu al orașului, zidit de scânduri în mijlocul unor grupe de arbori cari formau, în complex cu alții mai depărtați, un fel de grădină sau, mai bine zis, pădurice. Pe-o ușă la capăt puteai privi pe scenă, cu toată crasa ei dezordine naintea reprezintărei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stropi hainele cu ea... și când ieși din turnul vechi, cu pălăria lui cu șnur de aur... cu bumbii lui de pietre scumpe, cu inele de diamant pe degete, părea un gentilom bătrân și bogat... Merse în fața unui palat vechi, zidit într-un frumos stil maur, înaintea căruia se-ntindea o grădină de pomi în floare, înconjurată de un grilagiu de fier cu vârfuri aurite... în bolta porții sună un clopot... I se deschise, portarul se plecă până la pământ înaintea lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
258} învălește simțirea și cugetarea, că lumea încetează împrejurul lui... și în somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor... apoi nu simți nimic... nimic... In mijlocul paraclisului negru și nalt era zidit catafalcul îngreuiet de un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rușinoasă, încît actul amorului o făcea să tremure, să țipe, să leșine, ceea ce-i adăuga și mai mult fericirea *. {EminescuOpVII 327} EXERCIȚII et MOLOZ 2257 Și vântul are fantazie bogată și-nflorită - visurile lui le realizează în aerul albastru și zidește din nisip portice, palate, geamii sure care se ridică pe-un minut, se schimbă dintr-o formă-ntr-alta și se risipesc într-un moment. Jucăriile vântului personificat - (în floarea Romanticei o jucărie *** a vîntului). 2258 O, vântule, vânt cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]