6,137 matches
-
numărul meu, că nu știu ce se întîmpla! După producție urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
apetitul nepotolit pentru o viață libertină, pentru desfrâu și dezmăț, apetit dobândit și practicat în anii democrației postdecembriste, adolescenții și tinerii contestă prevederile regulamentelor școlare și universitare care, în opinia lor, le-ar limita drepturile și libertățile de manifestare. Așa-zisele constrângeri impuse de aceste acte normative nu sunt decât niște palide încercări de instaurare în instituțiile școlare și universitare a unui climat de ordine și disciplină fără de care nu se poate vorbi de educație în sensul propriu al termenului. Influențele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu se așeza în genunchi, iar eu, cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
invidie când te uiți și le vezi privirile licărind de o mare și mereu proaspătă încîntare, intensă și aproape inexplicabilă, secret, poate, al dezvăluirii sufletului, al deschiderii ușilor lui ascunse, eliberând spiritul de patimi și oferindu-i satisfacția contemplării. Așa-zisa disimulare, de care s-a vorbit, e o observație adevărată, dar dinafară. Ei între ei nu cunosc aceste ziduri ale incomunicabilității. Omul se uită la om și se bucură, iată o descoperire pe care uitasem s-o mai fac! Și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca Arendașul român, Românii verzi, Rrromînul, Rrromînca, Savantul român, 1907 Din primăvara pîna-n toamnă ș-c.L, scrieți o prefață în care să arătați că valoarea piesei O scrisoare pierdută stă în faptul că demască moravurile electorale și ale așa-zisei "libertăți" burgheze și veți diminua cu treizeci la sută interesul pentru operă al tînă-rului cititor neavizat și care aude pentru întîia oară din această ediție că I. L. Caragiale e un mare clasic român de valoare universală. Cine să mai observe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
literatura care se face acum nu-ți mai vorbește despre nimic frumos, deși e adevărat că a apărut în culturile Occidentului, care au dat mari valori în secolul trecut, un lirism al ocnelor și al viciilor de tot felul, așa-zișii "sfinți" și "martiri" ai răului, care pot îndreptăți sentimentul că stăm prost dacă s-a ajuns să se cadă în genunchi în fața creației literare care nu caută, în mod premeditat, nici o rază de lumină într-o lume în care consumul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și poate că nici n-aș fi citit-o vreodată, dacă o reclamă excepțional de eficientă nu m-ar fi înfuriat și nu m-ar fi determinat în acest fel s-o citesc. Eram la Viena, invitat la o așa-zisă masă rotundă, cincisprezece-douăzeci de scriitori europeni, să ne spunem părerea despre relațiile noastre cu publicul și cu lumea în care trăim. Intervențiile erau scrise dinainte și multiplicate, pentru ca îndată după ce luai cuvântul, în pauză, toată lumea să le poată reciti. Chiar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
împăratul Cir a scos din templul din Babilon uneltele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mîna așa zisului Seșbațar, pe care l-a pus dregător. 15. Și i-a zis: Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim, și să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era." 16. Acest Seșbațar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o ceruse Inuchiyo. — În viața mea n-am mâncat ceva mai gustos ca orezul de azi. N-am să vă uit nicicând bunătatea. Și, acestea fiind zise, își luă rămas bun. Inuchiyo, care-l însoți până afară, observă imediat că avea calul frânt de oboseală. Ordonându-i unui paj să scoată propriul său cal sur rotat, i-l oferi lui Katsuie. — Fiți cu cugetul împăcat, îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră. 11. Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon. 12. Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, și a zis norodului: "Bărbați Israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ale școlii de care răspundeam și-l forțam să se pronunțe, să caute el soluții... «Încătușat» astfel, otreapa și-a schimbat comportarea, m-a reclamat peste tot, dar cu demnitate mi-am demonstrat mereu nevinovăția, netemeinicia reclamațiilor - sau mai bine zis a turnătoriilor infame - în fața celor veniți în cercetare de la raion sau de la regiune. Despărțit de lumea satului, n-a mai dat «randamentul» cerut de stăpânire, n-a mai fost ales în dregătorii și a rămas printre localnici cu stigmatul de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ani publică această carte, recenzată aici. Din dicționarul lui Vasile Ghica aflăm că Alexandru Mânăstireanu a absolvit și cursurile facultății de Filologie din București. Supraviețuitor fiind, erou în sensul cel mai adevărat al stării acesteia, după mulți ani de așa-zisă normalitate, reușește să-și capete unele drepturi, pe care le „cucerise” prin muncă și prin luptă. Să cităm din carte: „Prin 1935, în octombrie, fac o vizită de două zile la Iași cu ocazia «Lunii Iașilor» și am ca ghid
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pretext pentru încercarea - reușită, evident - de a face un portret în cuvinte al Iașului secolelor XV-XIX. Mai precis spus, el face literatură de factură istorică. Pentru ca tentativa să izbândească, Vasile Ilucă apelează și la alte ajutoare, alături de sursa documentară propriu zisă. El inventează câteva personaje, care, alături de unele reale - ctitori de biserici, domnitori, boieri ș.a. - ajută la împlinirea demersului literar. Unele din aceste personaje i-au fost fidele și în alte cărți, tot din acest ciclu: Gândul de veghe, Călugărul, Țiganca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
20 ianuarie 1681: „Am dat dugheana cu o cameră, pe care am cumpărat-o de la Gheorghiasa, la Podul Vechi, mănăstirii Adranu, care se află în Archiro castro, care dugheana mai înainte a fost dată pe jumătate de către fiul mai sus zisei Gheorghiasa...acestei mănăstiri. Acmu au devenit din două (părți) una”. Până acum am tot vorbit de Iane Hadâmbul în calitate de harnic cumpărător de case, dughene, moșii și câte altele. Acum ar trebui să ne aducem aminte că în 1659 a zidit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
e plină cu tot felul de orătănii, ce pot fi jumulite oricând la nevoie, mai ales dacă au petrol sau alte bogății, pe motiv că trebuie democratizate, ci marele vinovat este Lasange, că arată lumii sensibilitățile americane neconsolate și așa zisele vulnerabilități, a acestei lumi occidentale, strâmbe, hâde și corupte. Și să-l acuzi pe Lasange de terorism, e sinonim cu a lua pe față partea americanilor și a fi de acord, tu care te consideri jurnalist, cu îngrădirea libertății de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să îngrijoreze populația, care așteaptă altceva, intervenții clare, care să le dea siguranță pentru moment și speranță pentru viitor. Criza ar deveni, poate, mai ușor de suportat. Altminteri, degeaba ni se pomenește despre solidaritate. Amintind prea des, despre această așa zisă solidaritate, se transmite un mesaj cu o imensă încărcătură negativă. Efectele crizei se transferă, astfel, numai pe umerii populației. Tăierile din salarii, impozitările pensiilor, concedierile masive, s-au banalizat de acum și au devenit un fel de ala-balaportocala, auzite la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unsă cu toate alifiile, a imaginat o diversiune menită să acopere marele eșec al actualului regim. Manevra cotrocenistă, abil construită, pregătea aruncarea responsabilității aderării la spațiul Schengen, în cârca opoziției, în special a PSD ului. Acesta era scopul unor așa-zise dezvăluiri ale europarlamentarului PDL Cristian Preda, despre lobby-ul făcut de Victor Ponta la Strasbourg, la întâlnirea cu socialiștii europeni, împotriva aderării României la spațiul Schengen. Numai că, la doar o zi, după anunțul ferm privind amânarea aderării României la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și sepepiștii sunt destul de specializați pentru a crea cordoane perfecte între ei și poporul împilat ajuns la disperare. Chiar și nădejdea cea mare a pârliților, Măria Sa Presa nu mai are acum forța de a mișca oamenii, iar elita sau așa zisa elită a țării, intelectualii cei mai mari sunt de mult pe statele de plată de la Cotroceni . Acești elitiști în general au pofte prea nemăsurate și pielea prea groasă, ca să se mai defecteze vreo unul în zona conștiinței și să mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
numai avantaje fără de muncă. Niște guri imense, veșnic flămânde, ce mai încolo, încoace niște profitori, mari consumatori de buget pe degeaba. O masă amorfă, care nu mai are nici măcar memorie, pentru că memoria a fost luată în custodie veșnică de așa zișii intelectuali. Și li se pare tare ciudat potentaților zilei, ca masa aceasta de CNP-uri anonime, să ceară, auzi dumneata, să fie tratați omenește, ba încă fără nici o rușine mai vor și libertate. Cred că în zilele următoare, pentru protejarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vrem, că tot nu ne auzim decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o așa zisă jurnalistă, înaripată de o satisfacție sardonică de neînțeles, de altfel la ora ceea, anunța că la Teatrul Național din Iași a fost scoasă din program piesa „Livada cu vișini” de Cehov. Motivul: Cehov era rus (!?!). Da, acesta era motivația acestei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a culturii naționale. Am înțeles târziu, dar totuși am înțeles, spre deosebire de alții, care nici în zilele noastre nu reușesc să priceapă, cu capul lor de lemn fasonat prea pătrățos, că după buntul din 1989, au apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința de a dărâma
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și cu chipul răvășit... În încăpere miroase puternic a alcool și fumul de țigară e așa dens, încât cei trei bărbați dinăuntru par zei surprinși în timpul unui ritual religios... Îmi vine să fug, însă nu mai văd nici ieșirea... Așa-zisul director (care îmi va fi mult timp director) se ridică împleticindu-și picioarele și așază pe mâna mea amprenta unei sărutări soioase, ca un fluture decapitat... amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o clipă...trece cât ai spune: „unu”...Și tu cu ce te alegi din toate frământările astea? -Hei, timpule! Ce treci nepăsător cu același dangăt de talangă veche? Unde îmi îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zâmbind neutru. —Și niciodată n-am mâncat nici ce-mi dădea ea. Asta fiindcă mama era cea mai groaznică bucătăreasă din tot universul cunoscut. Toată discuția aia despre folia de aluminiu și despre curcani din ziua când aflase de așa-zisa mea sinucidere nu era decât apă de ploaie. Indiferent câtă folie de aluminiu folosea, curcanii mamei ieșeau întotdeauna zbârciți și uscați. Doctorul Billings a ridicat din umeri. —Și de unde o să-mi iau proteinele? Eram surprinsă că nu părea îngrijorat. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care mersesem acolo era că Brigit era încurcată cu un tip pe care-l chema José. îSe pronunța Hoseay, numai că Luke și cu mine îi spuneam Josie ca s-o enervăm pe Brigit.) Sora lui Josie juca în așa-zisa piesă, așa că Brigit a vrut să i se bage pe sub piele mergând să vadă reprezentația. Aproape ne-a implorat pe Luke și pe mine să venim cu ea, pe post de suport imoral, ba chiar s-a oferit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]