29,295 matches
-
prin codrii a umblat. Da-ntr-o zi pe înserat, Budac a intrat în sat. I-o vint dor de șezătoare și de crâșmuța din vale. -«Așa-mi vine câteodată dor de mamă și de tată, Așa-mi vine uneori dor de frați și de surori». Foaie vede foi mărunte, vine Budac de la munte Și intră la sora-n curte. Și din curte intră-n casă : -«Să-mi fii soră sănătoasă !» -«Și tu frate sănătos, de-unde-mi vii și unde-ai fost
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de viață, nici să vadă ce înseamnă a trăi mai bine și nici să strângă la chimir sau la bancă bani albi pentru zile negre. Dar după cum se știe, asta nu-i totul. Pe foarte mulți dintre ei îi topea dorul de țară, de casa lor cu ceardac, de lunca unde veneau la joc în sărbători să asculte doinele lăutarului Gheorghiță, dar mai ales de glia pe care cucul, ciocârliile și mierlele cântă mai frumos, decât oriunde în lume. Că așa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cât am ciobănit, oi cu pușca n-am păzit. Că ciobanului i-e dată, bâta de corn ferecată. Iar puștile sunt făcute pentru soldați și răcute ! Dar oriunde între străini, indiferent de ocupația pe care ai șansa s-o practici, dorul tot te macină. Ne-o spune acelaș Dumitru Sgură stabilit în Cincinnati-Ohio în mult cântata sa Scrisoare, de românii risipiți pe acolo : -Azi primii din nou o carte de la mult iubita-mi mamă, Și îmi scrie despre toate; și iară
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mamă, cât mă roagă ea de mult Să mă duc odat-acasă. Dar eu răul, n-o ascult. Dar poate-am să-i scriu acuma : - «Maicamea, la ce să vin ? Dacă-așa mi-a fost ursita ? Lasă-mă să fiu străin !» Dorul îl învață pe înstrăinat să cînte. Cu cântecul să-și aline neliniștile lipsei de vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cântecul să-și aline neliniștile lipsei de vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aline neliniștile lipsei de vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
neliniștile lipsei de vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s ochii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s ochii seci, și-aud cum
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vină. Nu i nici drăguța, nu-i nici joc, nici doina de la țară. Că altă doină, alt caval e-n viața proletară. Deducem din efuziunile poetice ale consătenilor noștri duși peste mări și țări, cît de mult erau măcinați de dorul de casă, și totodată simțim în versul lor naiv, simplu și plin de sinceritate că în viața lor se produceau mutații. Și pentru cei mai mulți dintre ei, aceste mutații reprezentau premiza că definitiva renunțare la satul lor de obârșie la meleagurile
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
german 1763 1825) Incheiem aci stimate cititorule periplul nostru prin trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat al acestei fascinante așezări care este Cârțișoara, prin ulițele sale pline de parfum de zarzăr, izmă, iasomie și busuioc, pline de cântec de dor și poezie, unde bătrânii ce trec prin veac stau pe rând la poartă pe tălpiță până ce sorocul îi cheamă sub brazda celor două cimitire, păstrătoare a atâtor și atâtor amintiri, a atâtor frumoase povești de dragoste, a atâtor drame trăite
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
încercat prin fel și fel de vicleșuguri să-l piardă, dar nu i-a mers. Ura ei l-a urmărit până când a fost mare. Se căsătorise și avea copii bucurându-se de o familie fericită. Hera însă cuprinsă de același dor de răzbunare cere zeiței nebuniei, Mania care păstra o otravă într-o cupă de aur să meargă pe pămângt și să împrăștie veninul asupra lui Alcide ca să-i rătăcească mintea. Zeița a îndeplinit întocmai dorința Herei. Alcide cu mintea rătăcită
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
atât de urât, că nu îngheață de frig în această zonă. Îmi plac melodiile lor pe care le-am ascultat cu drag când am mers cu autocarul în excursii. Le vom mai asculta și-n România când ne va fi dor de ele. Păcat că nu am putut vedea o formație de dansuri manifestându-se pe vreo scenă, o piesă de teatru sau să fi ascultat un concert. ─ Te crezi la Mamaia? Din câte am observat prin puținele locuri din afara țării
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și s-a sfârșit după doi ani când s-a și sfințit; în timpul acela era 160 de călugărițe 35. După ce pleca de la Agafton cu gândul să vină acasă, Mihai o lua înapoi prin pădure, dar ispitele erau mari, și, în dorul singurătății, mai trecea o dată pe lângă lac, apoi își schimba gândul și pornea de-a dreptul, tot prin pădure, pe la pârâul Murelor, în sus, către izvorul cu teiul sfânt. După ce zăbovea și acolo, cobora la stânca stearpă; aici, o imagine panoramică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prea severă disciplina ca să i se conformeze. Obișnuit cu zburdălnicia copilăriei, cu libertatea care i se oferea la Ipotești, îi veneau cam peste mână Cernăuții. O instinctivă și structurală aversiune pentru încătușare i se descifrează în atitudine încă de pe acum. Dorul lui de a se mișca liber, de a face ce-i place, nu ce-i dictează alții, lipsa de răbdare, de care pomenește prietenul său Ștefanelli, toate acestea la un loc îl fac să nu-l intereseze toate materiile predate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al performanței lui Eminescu: al V-lea din 82 de elevi. Dar ca să nu se dezmintă nici de data aceasta, o zbughește la Ipotești. Cernăuții erau în țară străină și pentru el nu erau un mediu preferat. Lui îi era dor de lac și de pădurea misterioasă a Baisei, de câmpul înverzit și de salcâmii în floare de acasă, de stânca stearpă și de izvorul cu teiul sfânt. Și n-a pornit oricum, ci pe jos, peste 100 de kilometri. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
până când elementele ei se vor înălța la rangul unei axiome universal-valabile de o gravitate fără de seamă: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină/ [...]/ Ne-om răzima capetele-unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da vieața lui toată?71. Sub acest impuls, Mihai se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
două ori drumul pe jos de la Cernăuți, e greu de închipuit; acum simțea însă că trebuie să fugă de aici. Se angajează, deci, sufleor în trupa Tardini-Vlădicescu, pleacă la Cernăuți din nou și, apoi, prin Botoșani, în țară. Numai că dorul îl trage iarăși spre casă. Se angajează practicant la Comitetul permanent. În vara lui 1865 pleacă de la Ipotești cu Matei, fratele său, să viziteze Dumbrăvenii pe care-i știa mai mult din povestirile părinților. În iarnă e din nou la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vara lui 1865 pleacă de la Ipotești cu Matei, fratele său, să viziteze Dumbrăvenii pe care-i știa mai mult din povestirile părinților. În iarnă e din nou la Cernăuți, având grijă de biblioteca gimnaziștilor, stând în gazdă la Aron Pumnul. Dorul îi cutremura sufletul. Mai târziu îi va zdruncina nervii. Cu gândul la Ipotești, scrie Din străinătate. În anul următor a fost o secetă cumplită. În iarnă, împinși de foame, Ioan Iminovici și cumnatul său, Procop Smocot, vin să ceară ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
beatitudine decât sentimentul morții; extremele se atrag în mod irezistibil: Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul sună.// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte 113. Iubita imaginară sau aievea este înșăși frumusețea declanșatoare a iubirii și totodată dătătoarea de moarte: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?114 Nu există mirare pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lor interioară le ridică la rangul genialității, identitatea neamului nostru afirmă Mircea Eliade este salvată 162: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Ne-om răzima capetele unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da viața lui toată?163 Melanjul omului real cu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în care totul vibrează în aer și unde, de tânăr, poetul, din iarbă, florile-auzea crescând. Însăși fata dragă a tinereții sale apare ca prea mult înger și prea puțin femee 189. Lirica eminesciană a începuturilor atestă că Erosul este echivalentul Dorului și se-mplinește în vis, ca în legănarea primei copilării. Omul spațiului mioritic se simte parcă în permanentă, legănată înaintare, într-un infinit ondulat 190. Așadar, visul eminescian poate fi reprezentat în arealul unui plai mioritic, în care dorul ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
echivalentul Dorului și se-mplinește în vis, ca în legănarea primei copilării. Omul spațiului mioritic se simte parcă în permanentă, legănată înaintare, într-un infinit ondulat 190. Așadar, visul eminescian poate fi reprezentat în arealul unui plai mioritic, în care dorul ni se pare mai naiv, mai sănătos, mai organic 191. Lucian Blaga reliefează faptul esențial că spiritul își ia energiile de care are nevoie de oriunde acestea îi stau la dispoziție 192. În Diana, spre exemplu, Eminescu indică în subsidiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în dramaturgia, corespondența și chiar publicistica sa, ne îndreptățește să extindem analiza de la poezia tinereții până la perioada târzie a vieții și a creației poetului. Nu de puține ori s-a apelat la o formă subiacentă de detectivistică literară, întrucât, în dorul său de a se ridica deasupra tuturor zădărniciilor și vanităților omenești, Eminescu a schimbat nume dragi de persoane sau de locuri și a lăsat visul să preia locul realității. Cel mai adesea, primul imbold de numire a celor din realitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]