27,707 matches
-
decât să o întărească. Alegerile din 1893, centrate pe „chestiunea socială”, au consacrat victoria republicanilor (cu mai puțin decât jumătate din mandate) în fața dreptei conservatoare, dar și creșterea radicalilor (circa 150 de locuri) și a socialiștilor (circa 50 de locuri). Opoziția radicalilor și socialiștilor a împins la guvernare forțele de centru, de unde și unele alegeri politice orientate către protecționismul economic, o anumită indiferență față de chestiunea socială, dorința de a rupe izolarea internațională prin alianța cu Rusia și dezvoltarea Imperiului. Această politică
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în funcție moderatul care a demisionat la 15 ianuarie 1895 și a fost înlocuit de Félix Faure. În urma eșecului guvernului radical al lui în 1896, președintele l-a nominalizat pe , adeptul protecționismului sub Ferry. Guvernul său a luat act de opoziția din stânga și de anumiți republicani (în special ) și a încercat să obțină mereu sprijinul dreptei. Foarte stabil, el a încercat să reducă tensiunile religioase (reducând lupta anticlericală), sociale (votând legea privind responsabilitatea asupra accidentelor de muncă) și economice (menținerea protecționismului
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
obiectivitate, președintele Ballot-Beaupré a demonstrat inutilitatea ca probă a borderoului, singura dovadă împotriva lui Dreyfus. Procurorul Manau l-a informat în acest sens pe președintele completului. Avocatul Mornard care o reprezenta pe Lucie Dreyfus a pledat fără dificultăți și fără opoziția parchetului. La 3 iunie 1899, camerele reunite ale instanței supreme au casat sentința din 1894 într-o ședință solemnă. Cazul a fost retrimis curții marțiale din Rennes. Consecințele au fost imediate: Zola, exilat în Anglia, s-a întors în țară
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
într-un accident de călărie. Afacerea Dreyfus a lăsat urme adânci în societatea franceză și a avut impact în toate segmentele societății, în unele chiar foarte profund. Afacerea a revitalizat confruntarea între două mari tabere în viața politică franceză. Această opoziție a avut totuși, conform tuturor istoricilor, un efect benefic asupra ordinii republicane. S-a observat, într-adevăr, o întărire a democrației parlamentare și un eșec al forțelor monarhiste și reacționare. Violența excesivă a partidelor naționaliste i-a făcut pe republicani
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
(în arabă: توفيق طوبي , în ebraică תופיק טובי, 2 mai1922 - 12 martie 2011) a fost un politician arab israelian, comunist, secretar general al Partidului Comunist din Israel intre anii 1989-1993, deputat în Knesset între anii 1949-1990. Ca reprezentant al opoziției parlamentare comuniste și naționale arabe, a fost în permanență un critic al politicii guvernelor Israelului. s-a născut la Haifa, în Palestina sub mandat britanic, într-o familie de arabi creștini ortodocși. Studiile secundare le-a urmat la școala-internat Mount
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
președinte la sfârșitul deceniului. La 20 ianuarie 1969, Agnew a fost numit vicepreședinte al SUA, iar în august 1972 republicanii l-au nominalizat din nou pentru același post. Agnew și-a câștigat un renume ca politician printr-un discurs împotriva opoziției, considerat strălucitor. Agnew a devenit ținta criticilor când a căutat să justifice războiul din Vietnam. În octombrie 1973, în timpul celui de-al doilea mandat ca vicepreședinte federal, Agnew a fost nevoit să demisioneze ca inculpat pentru corupție în perioade în
Spiro Agnew () [Corola-website/Science/322346_a_323675]
-
mai bogată și mai importantă decât Parma. Mama Mariei Luisa a fost foaret mulțumită când fiica sa a devenit regină. Soțul Mariei Luisa, a cărui sănătate slabă l-a făcut indolent și apatic, a acceptat ceea ce s-a decis în ciuda opoziției propriul tată. Maria Luisa, care nu a trăit departe de familia ei și a fost total lipsită de experiență în afacerile politice, s-a opus planului. Una dintre condițiile lui Napoleon a fost ca cei doi tineri să meargă la
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
se arate în rapoartele săptămânale despre 'promovarea cauzei' așa cum se publicau în Review." Odată cu a doua generație a mișcării, denominațiunea devenise bine implementată de-a lungul Statelor Unite și avea câmpuri misionare prin întreaga lume. Pe măsură ce biserica creștea, tot așa și opoziția (iar în unele locuri, persecuția), mai ales în ceea ce privește Sabatul zilei a șaptea. Accentul pe Cele Zece Porunci ca parte a ascultării de Dumnezeu era o doctrină stabilită hotărât și apărată cu vigoare în cadrul denominațiunii în anii 1870. Creștinii duminicali pretindeau
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
Popor al Cărții" să le fie aplicată lor, și nu celor ce erau în mod incontestabil legaliști. Pastorii și laicii deopotrivă au dezvoltat expertiza în dezbaterile despre doctrinele advente, inclusiv despre acest aspect specific din Scripturi. Totuși, exista încă multă opoziție contra doctrinei Sabatului, și existau creștini care spuneau că adventiștii de ziua a șaptea erau într-adevăr niște legaliști care se țineau cu strictețe de "litera legii." Toată munca depusă pentru dezvoltarea și extinderea denominațiunii părea că îndreaptă atenția asupra
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
ani, iar Jones avea 38 de ani) a fost provocator pentru liderii mai în vârstă. Predicarea lor viguroasă a dat cumva impresia că ar avea o notă de autoritate ceea ce le-a fost luat în nume de rău." Sprijiniți în opoziția lor prin scrisorile de încurajare de la G.I. Butler de "a rămâne la vechile hotare", bărbații mai în vârstă s-au opus la ceea ce le fusese prezentat. J.H. Morrison a fost ales să ofere un răspuns combativ la prezentarea lui Waggoner
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
moarte, paie, cînepă împletită sau țesături de in. Tot ce ar putea deveni un cuib ce protejează lumea intră în aria de interes a Victoriei. Orice zidire este la ea un sălaș care protejează prin căldură maternă și nu prin opoziție de monolit. Instalațiile ei apelează și la simțul olfactiv, pe lîngă cel vizual și cel tactil. Victoria știe să transforme un loc, să-I dea sacralitate. Știe de altfel să se folosească și de cuvînt în feluri neașteptate. Dan Popescu
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
unei lumi exterioare apare imposibilă. Mult disputată a fost problema, dacă noțiunile generale - așa zisele "universalia" - au o existență reală, dispută ce datează din vremea lui Platon și Aristotel și atinge un punct culminant în evul mediu. Este vorba de opoziția dintre nominalism și realism. Prin nominalism se înțelege acea orientare care susținea că noțiunile generale sau categoriale (""universalia""), precum de exemplu "frumusețea", "binele", "viețuitoare" etc., nu ar fi decât nume ("nomina"). Invers, realismul susține existența universaliilor "ante rem", respectiv faptul
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
pentru sine, în felul ideilor platonice. Nominalismul este un curent sceptic, care contestă existența specifică, particulară a abstracțiunii. Noțiunea lui de realitate coincide în mod necesar cu realitatea perceptibilă a lucrurilor, a căror individualitate reprezintă realul față de ideea abstractă. Prin opoziție, realismul universaliilor pune accentul realității pe abstract, pe idee, pe universal, situat înaintea lucrului ("ante rem"). În filozofia modernă, părerea cea mai răspândită asupra universaliior este exprimată de curentul denumit conceptualism, care admite că noțiunile generale sunt construite în conștiință
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
(n. 6 ianuarie 1924, d. 18 august 2009) a fost un președinte al Coreii de Sud între 1998 și 2003, si câștigător al Premiului Nobel pentru Pace în 2000. Este numit „Nelson Mandela al Asiei”, datorită opoziției sale față de stăpânirea autoritara. Convertit la catolicism, Kim și-a luat numele de botez de "Thomas More"., Fiu al unui țăran mijlocaș, Kim s-a născut la Mokpo în ceea ce era atunci provincia Jeolla (actualmente, provincia Jeolla de sud). A
Kim Dae-jung () [Corola-website/Science/316872_a_318201]
-
parlamentul sud-coreean în 1961, dar o lovitură militară de stat condusă de generalul Park Chung-hee (care ulterior urma să acapareze puteri dictatoriale) a anulat rezultatul alegerilor. În următoarele alegeri, din 1963 și 1967 a fost reales, devenind un politician de opoziție de marcă. Astfel, a fost candidatul natural pentru postul de preșdinte la alegerile din 1971. A pierdut cu o margină mică. Orator talentat, Kim a avut susținători foarte loiali, iar în regiunea Jeolla până la 95% din alegători votau pentru el
Kim Dae-jung () [Corola-website/Science/316872_a_318201]
-
a fost pus din nou sub arest la domiciliu. Când "Chun Doo-hwan" a permis alegeri libere în 1987 pentru prima dată după lovitura de stat din 1972, Kim a canditat la postul de președinte, pierzând (că și celălat candidat al opoziției, Kim Young-nam) în fața candidatului guvernului, general pensionat Roh Tae-woo. În 1992, Kim a mai candidat odată la președinție, pierzând de data aceasta în fața lui Kim Young-sam. Majoritatea oamenilor au crezut că cariera politică a lui Kim a luat sfârșit când
Kim Dae-jung () [Corola-website/Science/316872_a_318201]
-
câștigat alegerile ținute pe data de 18 decembrie 1997, fiind inaugurat că al 15-lea președinte al Coreii de Sud pe data de 25 februarie 1998. Inaugurarea să a constituit prima dată când partidul de guvernământ sud-coreean a predat puterea opoziției în mod pașnic printr-o alegere democratică. Președinții anteriori, incepand cu Park și terminând cu Kim Young-sam, veniseeră toți din provincia relativ prosperă Gyeongsang. Kim a fost primul președinte originar din provincia "Jeolla" (în sud-vestul țării), o regiune care fusese
Kim Dae-jung () [Corola-website/Science/316872_a_318201]
-
Parlamentul a ratat alegerea noului președinte. În această situație, parlamentul a fost dizolvat și au fost provocate alegeri parlamentare anticipate. Alegerile din 29 iulie 2009 au fost câștigate de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova care primește 48 locuri, iar partidele de opoziție 53 locuri din 101 în cadrul parlamentului. 52 voturi sunt necesare pentru a alege speakerul și prim-ministrul și 61 voturi pentru a alege președintele. Alianța este formată din următoarele partide: Partidul Liberal Democrat (18 locuri), Partidul Liberal (15 locuri), Partidul
Alianța pentru Integrare Europeană () [Corola-website/Science/316874_a_318203]
-
Partidul Liberal Democrat (18 locuri), Partidul Liberal (15 locuri), Partidul Democrat (13 locuri) și Alianța „Moldova Noastră” (7 locuri). Pe 8 august 2009 cele patru partide au convenit să creeze o coaliție de guvernământ care să trimită Partidul Comuniștilor în opoziție; comuniștii au guvernat în Moldova din 2001. Numele coaliției este „”. Partidele democratice care au acces în Parlamentul Republicii Moldova în urma alegerilor anticipate de la 29 iulie 2009: Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat, Alianța „Moldova Noastră”, Răspunzând așteptărilor legitime ale cetățenilor
Alianța pentru Integrare Europeană () [Corola-website/Science/316874_a_318203]
-
putea fi întărit prin frecarea sau strângerea brațelor. Atunci când atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna că o persoană se gândește profund la ceea ce se discută, dar într-o situație tensionată, aceasta poate însemna că o persoană își exprimă opoziția. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul în care persoana este la o distanță mai mare de vorbitor. În tabelul următor, găsim alte semnale ale limbajului corpului. Diferite studii au descoperit cantitati diferite, cu unele studii care arată
Limbajul trupului () [Corola-website/Science/328880_a_330209]
-
la toate revendicările românilor, mai ales dacă acestea erau de esență națională. Acest „Comitet” se afla instalat în „Palatul Libertății” (fostul palat al guvernatorului rus), și a devenit, treptat, cel mai dificil adversar al luptei naționale a românilor din Basarabia. Opoziția acestuia a fost învinsă pe măsură ce Partidul National Moldovenesc a cucerit noi adepți și împreună cu comitetul militarilor, au creat și dezvoltat în toată Basarabia, cohorte moldovenești. Pe acest fond s-a format Partidul Progresist în frunte cu căpitanul Emanuel Catelli și
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
real. Acțiunea jocului se petrece între anii 1530 - 1630. Shogun este primul joc din seria Total War. În jocul de debut al seriei au fost stabilite principiile de bază ale modurilor de nivel mondial și tactic. Jocul scoate în evidență opoziția caselor dominante ale Japoniei din secolul al XVI-lea, jucătorul poate face o alegere din cele șapte clanuri (fracțiuni). Acțiunea se desfășoară în perioada anilor 1530 - 1630, fiecare tură, este egală cu un anotimp, facând timpul total de joc egal
Shogun: Total War () [Corola-website/Science/328907_a_330236]
-
Partidul Muncitoresc Unit Polonez) a sprijinit ca urmare ideea unei Polonii bazate pe vechile pământuri Piaste. Până în cele din urmă, problema Teritoriilor Recuperate a fost una dintre puținele subiecte care nu a provocat disensiuni între comuniștii polonezi și partidele de opoziție, facțiunile sprijinind în unanimitate trasarea granițelor de vest. Până și presa clandestină anticomunistă sprijinea frontierele „Piaste”, care ar fi pus capăt odată pentru totdeauna germanizării și politicii „marșului spre răsărit”. Autoritățile au făcut mari eforturi pentru prezentarea favorabilă a chestiunii
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
care le-a semnat cu Republică Populară Ungară în 1964 și cu Republică Socialistă Federativa Iugoslavia în 1966 au marcat începutul relațiilor Sfanțului Scaun cu statele în care creștinii erau persecutați. Memoriile sale, publicate în 2000, scot în evidență că opoziția pe care o avea față de marxism-leninism era mult mai hotărâtă decât s-a crezut, atât în interiorul cât și în exteriorul Bisericii Catolice, deși aceasta opoziție nu apărea la lumina zilei. În sânul curiei, el a fost numit Secretar de Stat
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
statele în care creștinii erau persecutați. Memoriile sale, publicate în 2000, scot în evidență că opoziția pe care o avea față de marxism-leninism era mult mai hotărâtă decât s-a crezut, atât în interiorul cât și în exteriorul Bisericii Catolice, deși aceasta opoziție nu apărea la lumina zilei. În sânul curiei, el a fost numit Secretar de Stat pentru Afacerile Politice ale Bisericii și hirotonit arhiepiscop "în partibus" de Cartagina de către papă Paul al VI-lea, la 16 iulie 1967 După decesul cardinalului
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]