28,736 matches
-
efectelor de lumină prin transparențe cromatice, aceasta după o perioadă semnificativă de căutări în domeniul acuarelei. Vrând să atribuie lucrărilor sale o cromatică de înaltă ținută cu un ecleraj cât mai vibrant, Luchian a preluat din lecțiile impresionismului folosirea culorii pure. El a urmărit să redea realitatea cu caracteristicile sale ce o permanentizează în efemer, respingând în același timp subordonarea imaginilor de lumina mereu mișcătoare a zilei. Ștefan Luchian, fidel unei viziuni proprii, a încercat regruparea imaginilor din realitatea cotidiană în
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
din anul 1908, unde a participat cu mai multe tablouri cu flori (Garoafe, Trandafiri și Anemone), creația artistică a lui Ștefan Luchian a fost marcată progresiv, ca și boala care avansa, de prezența tematicii florilor. Le iubea coloritul și gingășia pură, le așeza în oale de pământ: „"fiindcă sînt de la noi, le stă frumos într-o oală făcută tot la noi"”, compoziția o executa cu mare grijă reușind prin aranjamentul lor să creeze adevărate poeme cromatice. Organizarea florilor urmează un tipic
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
căutare sistematică a unui punct de vedere modernist în literatura suedeză. După o călătorie la Paris (1913), unde studiază expresionismul și cubismul prin prisma picturii franceze, Lagerkvist vrea să treacă la o totală reînnoire. Cubismul i-a sugerat o artă pură, în tensiune totală și o compoziție calculat intelectualistă. Artistul trebuie să tindă către o simplitate monumentală și să frământe în mâini marile probleme vitale ale omenirii. Lagerkvist, prin scriieri programatice și prin experimente literare, încearcă să regenereze lirica, proza și
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
amestecat, neologisme laolaltă cu arhaisme, etc., dar miracolul intervine atunci când personajul principal, un pitic de curte al Principelui, începe să răstoarne totul, să răstălmăcească totul în felul său deformat și deformant, ca într-o oglindă de bâlci; tot ce este pur și frumos devine pentru pitic ceva abject și viceversa.
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
nu depinde de conținutul propozițiilor (vezi articolul logică) și depinde de acordul sau cu înțelegerea. În acest caz, adevărul este un adevăr de corespondență și este prioritar pentru că nu depinde de experiență. Acest ultim punct permite introducerea unei noțiuni : adevărurile pur formale sunt denumite "adevăruri analitice". Adevărurile care se trag din experiența sunt denumite "adevăruri sintetice": Leș vérités tirées de l'expérience șont quant à elle des "vérités synthétiques", pentru că noi legăm termenii pe care ii presupunem a aparține unor ființe
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
convocarea automată a Seimului la 2 ani, obligativitatea acordului pentru declararea războiului și încheierea păcii, pentru perceperea de noi impozite și pentru mobilizarea armatei. Seimul și-a asigurat dreptul de a alege regele, blocând funcționarea principiului dinastic. În Franța, regii pur și simplu nu au convocat Adunarea Statelor Generale din 1614 până în 1789. Monarhiile absolutiste nu s-au impus oriunde. Chiar și în state că Spania și Franța, monarhiile dominante ale Occidentului se confruntau cu probleme că imensitatea teritorială, precaritatea comunicațiilor
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
va avea în vizor ființa însăși. Kant și problema metafizicii (1929) Cartea cea mai importantă, cronologic, după " Ființă și timp", este așa-numita „carte despre Kant“, care are la bază interpretarea extinsă din prelegerea intitulată „Interpretare fenomenologică a Criticii rațiunii pure“ (din anul 1925). Încă din "Ființă și timp", Heidegger afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru a scoate la iveală
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
însemnări lăsate în urmă de filozof, pentru încercarea unei reconstituiri a operei. moare la 13 noiembrie 2002 în București. După moartea sa ies la iveală "caietele Dragomir", conținând însemnările sale pe timp de decenii, un uimitor exercițiu de gândire solitară pură și un amplu interviu, realizat cu Fabian Anton.
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
e oarbă iar conceptul fără intuiție este vid. Ceea ce caută Kant e înainte de toate un fundament pentru uzul rațiunii, ceea ce implică recunoașterea limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), "Critica rațiunii pure", a cărei primă ediție datează din 1781. Kant avea 57 de ani și era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe. Rațiunea nu poate cunoaște totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoașterii. În schimb
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
cunoașterii. În schimb, are o valoare în domeniul practic, așadar moral. Aceasta este tema "Criticii rațiunii practice", publicată în 1787. Rămân prin urmare de reconciliat sferele naturii, în care condițiile de posibilitate ale cunoașterii au fost determinate în "Critica rațiunii pure", și ale libertății, al cărei fundament a fost stabilit în "Critica rațiunii practice". Aceasta e tema "Criticii puterii de judecare" care a apărut în 1790 și marchează desăvârșirea esențialului filozofiei kantiene. În 1780 devine membru în Senatul universității, iar în
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
și le întipărește și se atașează de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine". - cu aldine, lucrările fundamentale Una din lucrările cele mai importante ale lui Kant, care cuprinde întreg spectrul filozofiei sale, o constituie "Critica rațiunii pure" ("Kritik der reinen Vernuft", 1781), opera sa capitală, în care cercetează bazele procesului de cunoaștere. Kant încearcă să integreze într-o concepție unitară cele două poziții contrare ale teoriei cunoașterii din vremea sa, pe de o parte raționalismul lui René
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
de ex.: "doi și cu doi fac patru" reprezintă o afirmație "apriorică". Kant susține că noțiunile de "timp", "spațiu" și "cauzalitate", care fundamentează legile ce guvernează relațiile lucrurilor dintre ele, nu sunt legate de obiectele din natură ci, dimpotrivă, ca pure forme "apriorice", stau la baza capacității de cunoaștere a subiectului, fiind astfel transferate realității obiective. Spațiul, timpul și cauzalitatea sunt prin urmare forme care funcționează în procesul de percepție ca tipare, cu scopul de a ordona și structura toate impresiile
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Frumosul artistic este strâns legat de alcătuirea naturii, în special când aceasta dă prilejul senzației de sublim. "Frumos" în sens estetic este ceea ce se contemplă cu o satisfacție desinteresată, lipsită de intenție sau scop personal, în forma sa cea mai pură. Această concepție a influențat în mod hotărâtor mișcarea literară denumită ""Sturm und Drang"" ("Furtună și Avânt"). Estetica lui Kant pornește de la o problemă fundamentală, pe care el a formulat-o în mai multe feluri, dându-i uneori structura unei „antinomii
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
poate sustrage dictatului Voinței, reușind să se elibereze. Eliberarea de suferință se realizează prin "negarea Voinței", care poate fi obținută prin contemplația artistică sau prin asceză, renunțare și meditație. Prin artă, omul scapă de sub dominația Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al cunoașterii".El a fost numit al doilea Buddha. În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
cea mai rea civilizație văzută vreodată în istoria lumii: sunteți națiunea care, în loc să conducă după Sharia lui Allah în Constituția și în Legile sale, a ales să-și inventeze propriile legi după cum dorește. Separați religia de politici, în contradicție cu pura natură care afirmă Absoluta Autoritate a Domnului și Creatorului vostru.” Multe din concluziile Comisiei 9/11 în raport cu motivele atentatorilor au fost susținute și de alți experți. Expertul în antiterorism Richard A. Clarke explică în cartea sa din 2004, "Against All
Atentatele din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/297889_a_299218]
-
continuare extrem de violente. În peste 25 de ani de existență formația a lansat 5 albume de studio, 3 EP-uri și 4 albume live. Inspirați de formații ca Venom, Hellhammer, Bathory, Celtic Frost sau Slayer, Mayhem lansează în 1986 demo-ul Pure Fucking Armageddon. Nici până acum nu se știe cu exactitate cine a cântat pe acest demo; unii susțin că Euronymous a cântat, alții susțin că Necrobutcher a cântat, iar alții susțin că ambii au cântat. Tot în 1986 doi noi
Mayhem () [Corola-website/Science/297928_a_299257]
-
ul (un franțuzism care se citește [ pron. "fovism"]) a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori - Henri Matisse, André Derain, Maurice de Vlaminck, Jean Puy, Henri Manguin și Albert Marquet - expun tablouri care șochează prin violența exploziei de culori. Criticul
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori - Henri Matisse, André Derain, Maurice de Vlaminck, Jean Puy, Henri Manguin și Albert Marquet - expun tablouri care șochează prin violența exploziei de culori. Criticul de artă Louis Vauxcelles, surprins de contrastul dintre culorile pure ale acestor pânze și două busturi în stil clasic expuse în aceeași sală, exclamă: "S-ar putea spune: Donatello printre bestii sălbatice" (în franceză: "fauves" = animale sălbatice). Expresia a prins și, în ochii publicului, acest nou gen de experiment reprezintă
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
a senzațiilor trăite. Revoluționând folosirea culorii și sensul perspectivei, modificând relațiile dintre pictură și realitate, ei sunt cei care stau în pragul modernității. Ieșind în aer liber, părăsindu-și atelierul în căutarea autenticului în natură, impresioniștii au impus folosirea culorilor pure, neamalgamate. Fauviștii vor dezvolta această premisă, vor renunța însă repede la spațiul, lumina și naturalismul predecesorilor lor. Ei se află totodată și sub influența lui Van Gogh și Gauguin, pe care îi consideră precursorii noii maniere de abordare a culorii
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
la Saint-Tropez, unde îl aștepta Paul Signac, care îl inițiază în stilistica divizionismului. Divizioniștii (neoimpresioniștii) se serveau de tehnica pointillista, care constă în pictarea cu trăsături scurte, distincte de pensula, care lasă puncte mici, regulate, multicolore și independente de culoare pură. ""Lux, calm și voluptate"" este o dovadă evidență a folosirii acestui stil. Matisse își petrece vara anului 1905 la Collioure, un mic port situat în sudul Franței, unde sosește și André Derain. Amândoi artiștii lucrează împreună. În octombrie 1905 are
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
1215 de un călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a mâncat mielul pascal și în care acum se găsește anafură pentru sfânta cuminecătură. În lucrarea "Parzival", scrisă de Wolfram von Eschenbach între 1197 și 1210, Graalul este o piatră pură și luminoasă, căzută din cer. În romanul cavaleresc anonim "Perlesvaus", el este descris ca cinci lucruri diferite. Nu există o singură poveste a Graalului și nici măcar un singur Graal. Graalul i se poate arăta altfel fiecăruia care îl caută. Poate
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
reunite într‑o imagine coerentă. Într‑un astfel de climat de incertitudine, nu a fost de mirare faptul că anumiți autori s‑au întrebat dacă, în fond, există ceva adevărat și dacă nu cumva vechile legende nu erau decât invenții pure ale imaginației și deci ficțiuni. Tulburați de acumularea unor păreri contradictorii, cei care se simțeau atrași de Graal, dar care au căutat în zadar să înțeleagă plecând de la cunoștințele omenești, nu au putut decât să fie profund descurajați. Tentația de
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
dar descoperă un profund conținut spiritual. Atmosfera de tăcere, care pare să domine cele mai importante lucrări ale sale, indiferent de tehnica folosită, este evidentă în acele tablouri cu o prezență umană izolată, dar și în acelea cu tematică arhitectonică pură. Pare că timpul s-a oprit pe loc, într-o stare de încremenire.
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
fi evacuați și din casă aceea. Am mers imediat acolo și m-am mirat să văd cum reprezentanții primăriei de sector (sectorul La Fontaine) evacuau de fapt o casă privată, fără că proprietarul să fi cerut acest lucru. Era vorba pur și simplu de o acțiune </spân><spân>de prevenire a instalării romilor în cartier, din propri</spân><spân>a inițiativa a primăriei.</spân></p> Dacă nu greșesc, în La Fontaine prim<b>aria era a unei formațiuni</b></spân><spân
Rasism, evacuări și organizare pentru drepturile locative ale migranților romi în Franța () [Corola-website/Science/296095_a_297424]
-
un raport de forță între seductiv, politic și radical. Spațiul mediatic pune accentul pe formele seducției excesive și ale transformării individului în piele fără conștiință, piele carismatic vandabilă. Plasma a devenit, indiferent sub ce formă, locul în care corpurile devin pură atracție și concentrat de entertainment. Cu cât un corp este mai hidratat, uniformizat, redus la intervențiile care se fac pe el, cu atât devine obiectul fantasmărilor cotidiene fără rapel socio-politic. Corpul s-a mecanizat, s-a golit de radicalitate. A
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]