270,960 matches
-
Peștera Ungurul Mare reprezintă un punct de interes din Defileul Crișului Repede. Portalul peșterii se deschide în versantul stîng al rîului Crișul Repede, în curbura formată între localităție Bălnaca (amonte) și Șuncuiuș (aval). Înainte de tunelul feroviar dintre cele două localități se ramifică un drum nemodernizat, ce urmărește Crișul Repede spre amonte, pînă la peșteră. Portalul mare (aprox. 20 m înălțime) și galeria spațioasă cu care se continuă constituie o atracție turistică, iar pentru oamenii preistorici însemna un adăpost spațios cu
Peștera Unguru Mare () [Corola-website/Science/321052_a_322381]
-
dețin trustul "Zonal Media" din județul Gorj, care deține ziarul "Pandurul" și postul "Gorj TV". În plus, postul "Radio Infinit" este controlat tot de Manțog. La data de 24 noiembrie 2009 a fost implicat într-un accident rutier pe raza localității Pieptani, comuna Câlnic. Ionel Manțog a efectuat cu autoturismul BMW pe care îl conducea o depășire neregulamentară și a izbit în plin o ambulanță care circula din sens opus și avea semnalele luminoase în funcțiune. În urma accidentului, o persoană a
Ionel Manțog () [Corola-website/Science/321062_a_322391]
-
perioadă apar vasele de bronz, turnate, care imitau diverse forme animaliere, unele dintre ele fiind chiar ornamentate. Puterea de guvernare se transmitea prin abdicarea conducătorului și nu pe principiul ereditar. Organizarea statală este aceeași ca în neolitic - siteurile pe movile, localități grupate laolaltă, clanuri. Principala preocupare era agricultura.
Dinastia Xia () [Corola-website/Science/321094_a_322423]
-
în perioada 1803-1807, în timpul păstoririi preotului Ioan Miheț; în sprijinul acestei afirmații vine atestarea în tabelele comisiei de catagrafiere Dosa a ridicării unei biserici („tempus erectionis templi”) în „Tomnatyek” în 1803. Întrucât recensămintele ecleziastice din 1805 și 1829-1831 înscriu în dreptul localității un singur edificiu, considerăm că cea menționată este biserica din Tomnatecu de Sus, iar nu cea veche din Tomnatecu de Jos, aflată la acea dată, într-o avansată stare de degradare, motiv pentru care s-a și impus reconstrucția sa
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
Despre el s-a spus că, „în spatele diplomatului subțire de azi se află revoluționarul care i-a alungat pe turci din Creta și căpetenia sângeroasă care și-a ridicar tabăra alături de o mică bandă de rebeli pe un deal deasupra localității Canea și de aici a sfidat consulii și flotele tuturor [marilor] puteri!. Venizelos a trimis în seara bombardamentului o scrisoare de protest către amiralii europeni, scrisoare semnată de toate căpeteniile rebelilor din Akrotiri. Venizelos afirma că grecii își vor lupta
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
necesară a ocupației militare, oriunde ar fi atacat acestea. În scurtă vreme, armata otomană a început retragerea spre nord, spre nord, spre Monastir. Venizelos era foarte realist și insista asupra obiectivelor politice ale războiului: eliberarea cât mai multor regiuni și localități, în special în Macedonia și Salonic, adică spre est. Neînțelegerile au devenit evidente după victoria armatei elene în bătălia de la Sarantaporo, când viitoarea direcție a acțiunilor militarea trebuia decisă. Venizelos a propus ca armata să se îndrepte spre Salonic, un
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
, comuna Cerbăl , județul Hunedoara a fost ridicată în 1805. Are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. În ciuda vechimii sale și a măiestriei lucrului în lemn biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. În comuna Cerbăl, șase localități păstrează în patrimoniul lor lăcașuri de cult din bârne, de o valoare inestimabilă. Biserica "Sfântul Ierarh Nicolae" din satul Poienița Tomii a fost ridicată, potrivit însemnării de pe piciorul de piatră al prestolului, în anul 1805, în timpul păstoririi preotului Gheorghe Popovici
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
1829-1831, este continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărui datare poate fi coborâtă până în cumpăna secolelor XV-XVI, când în localitate sunt atestați mai mulți cneji români. De la această predecesoare, rectitorită în 1726, actuala biserică a preluat clopotul mic, turnat spre „Gloria in Excelso Deo anno 1693” și câteva icoane prețioase; cea de hram este atribuită „popii” Simion Zugravul din Pitești
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
ortodoxă construită între anii 1906-1911 în satul Cajvana din Bucovina (astăzi oraș în județul Suceava). Este cunoscută în România prin faptul că are un acoperiș din tablă din inox „bombardată cu aur”. Satul Cajvana este una dintre cele mai vechi localități de pe teritoriul actualului județ Suceava. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul domnesc. Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Cajvana este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
avea în îngrijire spirituală 819 familii cu 3.554 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Cajvana era păstorită de preotul paroh Orest Malcinschi (născut în 1899) și preotul cooperator Silvestru Grosu (născut în 1907). Ca urmare a faptului că localitatea era destul de înstărită, biserica din Cajvana a fost înnoită și înfrumusețată în primii ani ai secolului al XXI-lea, lucrările efectuate fiind coordonate de pr. paroh Vasile Iulian Davidoaia și de pr. slujitor Gheorghe Davidoaia (cei doi preoți sunt frați
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
de lei vechi (28.000 lei noi), bani donați de credincioși. Cel mai mare policandru are 270 de kilograme și peste 100 de becuri și a fost achitat de o singură familie, Ștefan și Floarea Cârcu. În urma unui referendum local, localitatea Cajvana a devenit oraș la 7 aprilie 2004, alături de alte opt localități din județ, conform unei hotărâri de guvern. În anul 2008, cu sprijinul senatorului Gavril Mîrza (născut în 1948 la Cajvana), fost președinte al Consiliului Județean Suceava, Ministerul Culturii
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
mai mare policandru are 270 de kilograme și peste 100 de becuri și a fost achitat de o singură familie, Ștefan și Floarea Cârcu. În urma unui referendum local, localitatea Cajvana a devenit oraș la 7 aprilie 2004, alături de alte opt localități din județ, conform unei hotărâri de guvern. În anul 2008, cu sprijinul senatorului Gavril Mîrza (născut în 1948 la Cajvana), fost președinte al Consiliului Județean Suceava, Ministerul Culturii a alocat o sumă de aproximativ 300.000 lei, pentru schimbarea tâmplăriei
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
de Sus a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 317, având codul de clasificare . El este format din două obiective: Satul Pârteștii de Sus are o veche istorie. Prima atestare a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din 18 februarie 1445, satul apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori vor
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
în satul Calafindești din comuna omonimă aflată în județul Suceava. Edificiul religios se afla localizat în centrul satului și avea hramul "Nașterea Maicii Domnului", sărbătorit la data de 8 septembrie. a fost strămutată la mijlocul secolului al XX-lea într-o localitate din județul Neamț. Prima atestare documentară a satului Calafindești datează din 15 iunie 1431, acesta fiind pe atunci sat răzeșesc. În secolul al XVII-lea, moșia satului Calafindești era proprietatea familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
Biserica de lemn din Oncești, din satul Oncești, localitatea Gemenea-Brătulești, comuna Voinești, județul Dâmbovița, poartă hramul „Duminica Tuturor Sfinților” și „Sfântul Ioan”. Datează din anul 1814. Biserica din Oncești prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
cu bune cunoștințe în materie. Datorită meritelor sale, a fost decorat cu Medalia Muncii în anul 1947. Numele lui a patronat mai mulți ani un amplu spectacol-concurs de muzică populară ("Concursul național al tarafurilor tradiționale „Ion Matache”") desfășurat în diverse localități argeșene cu bogate tradiții ale violonisticii populare (Conțești, Stâlpeni, Poiana Lacului, Bughea, Vâlcele, Costești) organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș. Ultima ediție a concursului a avut loc în 2008, în Mioveni. Ion Matache a murit
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
cel Bun (1400-1432). La 7 martie 1502, Luca Arbore, portarul Sucevei, a cumpărat acest sat de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, localitatea a fost cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
politice. Diferențele religioase nu puteau fi folosite împotriva oricărei persoane pentru a o exclude sau pentru ai limita accesul la drepturile politice sau civile, la admiterea la funcțiile sau onorurile publice, sau la exercitarea oricărei meserii sau ocupații, în „orice localitate”. O analiză juridică făcute de Curtea Internațională de Justiție a notat că în cazul Convenției Ligii Națiunilor existau prevederi care recunoșteau comunitățile din Palestina drept națiuni independente. Mandatele au marcat doar o perioadă tranzitorie, cu singurul obiectiv acela al administrării
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de culoare, aparținătoare, poate, unui program iconografic imposibil de reconstituit in prezent. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva xilogravuri și icoane pe sticlă, parte a zestrei decorative a tâmplei. Conscripțiile anilor 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează lăcașul in dreptul localității “Brasso”; cele din 1733 și 1750 îl omit. Într-adevăr, edificiul a deservit, dintotdeauna, și obștile credincioșilor din Brășeu, Păroasa, Mușuroiu și Valea, cătune depopulate astăzi aproape în totalitate. Tradiția locală transmite informația că biserica ar fi fost mutată pe
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
o populație de 10.071 de locuitori. În anul 2002 populația municipiului Maidan a fost compusă din: Conform recensământului din 2002 cele mai multe dintre așezările din municipiul Maidan au că majoritate etnică pe sârbi. Majoritatea celor de etnie română sunt vlahi. Localitatea Jasikovo este majoritar formată din români. Numărul românilor (vlahilor) care trăiesc în această zonă este probabil mai mare, deoarece mulți dintre ei se declară sârbi. Municipiul Maidan include orașul Maidan, orașul Donii Milanovaț, si următoarele sate: Una dintre cele mai
Maidan, Serbia () [Corola-website/Science/321183_a_322512]
-
, din localitatea cu același nume din comuna Almașu, județul Sălaj a fost folosită de comunitatea românească din sat până în perioada interbelică când o nouă biserică, de zid a înlocuit-o. Șematismele bisericii greco-catolice precizează ca dată a edificării bisericii de lemn anul
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
Ca urmare a faptului că autoritățile de stat nu au alocat fonduri pentru consolidarea acestui monument istoric, lăcașul de cult a început să se ruineze. Astfel, biserica a fost închisă din cauza pericolului de prăbușire a pereților, iar preotul ortodox din localitate a început să slujească în fosta biserică evanghelică (construită în 1901 de comunitatea germană din Ilișești, ai cărei membri au emigrat în Germania în 1940). Preotul paroh Dănuț Popovici (trimis ca preot la Ilișești în 2002 și numit preot paroh
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
afirmă că lăcașul datează din secolul al XVII-lea. Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani la Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Ștefănești au scos la iveală faptul că actualul lăcaș de cult a fost construit pe fundația unei biserici mai vechi. Localitatea Ștefănești apare menționată documentar pentru prima dată la 26 mai 1435 sub numele de Gura Bașeului, într-un document emis de domnitorul Ștefan II. Aici se afla unul dintre vadurile râului Prut. În vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
menționată documentar pentru prima dată la 26 mai 1435 sub numele de Gura Bașeului, într-un document emis de domnitorul Ștefan II. Aici se afla unul dintre vadurile râului Prut. În vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), exista în localitate o rețea de tuneluri subterane. Potrivit legendelor locale, pe sub actuala Biserică "Cuvioasa Parascheva" se afla o poartă de acces într-un tunel subteran, suficient de larg și de înalt ca să poate fi străbătut călare, iar celălalt capăt al său se
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]