270,960 matches
-
de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a vizitat regiunile devastate imediat după retragere grecilor, a raportat situația din jurul orașului Izmir afirmând că în cazul orașului Manisa, aproape întreaga localitate a fost distrusă prin incendiere, adică 10.300 de case, 15 moschei, 2 băi, 2.278 de magazine, 19 hoteluri, 26 de vile. În cazul orașului Cassaba, din cei 37.000 de locuitori musulmani, au mai fost găsiți în viață
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Leș Enfants Terribles"” scris în anul 1929. În 1924 se întoarce în orașul natal împreună cu fratele său Pierre. Își satisface serviciul militar în Maroc în perioada 1930 - 1932. În 1940, datorită invaziei trupelor germane, pleacă împreună cu soția în Savoia, în localitatea Champrovent de lângă Aix-les-Bains.
Balthus () [Corola-website/Science/320770_a_322099]
-
inclusiv la Paris, unde există scuarul Georges Brassens, în imediata apropiere a casei sale din strada Santos-Dumont, sau centrul cultural Georges Brassens de la Beaucourt (Franche-Comté), loc unde se țin diverse spectacole. Există, de asemenea, o piață Georges Brassens (Georges-Brassens-Platz), în localitatea Basdorf din Germania, iar bibliotecă publică a aceluiași oraș îi poartă numele. De-a lungul întregii sale cariere, Brassens a reluat, a pus pe muzica și a interpretat sau pur și simplu a recitat textele multor poeți. Printre aceștia: • Louis
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Naselje. Zadro s-a născut în satul Donji Mamići - Ledinac, municipalitatea Grude, în Herțegovina, iar familia sa s-a mutat în Borovo Naselje în 1954, unde el a absolvit școala și liceul, apoi s-a angajat la uzina „Borovo” din localitate. S-a căsătorit cu Katica, cu care a avut trei băieți, Robert, Tomislav și Josip. A devenit activ în politică în perioada primelor alegeri democratice din Croația, în 1990, și a fost ales vicepreședintele Uniunii Democrate Croate (HDZ) din Vukovar
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
nr. 102), în centrul orașului Pașcani (județul Iași). Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Pașcani a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1456, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a localității Pașcani se află într-un hrisov de danie din 8 aprilie 1419, fiind menționat cu statutul de sat. Într-un alt document al domnitorului Alexăndrel, dat la 2 iulie 1453, se precizează că satul Pașcani se află pe moșia boierului
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
Petru Maior din Târgu Mureș, Catedra de Filologie. Este fiul Georgetei și al lui Mircea Buda, profesori de muzică. După încheierea studiilor gimnaziale la Liceul de Artă din Tîrgu-Mureș (secția pian), urmează cursurile Colegiului Național "Al. Papiu Ilarian" din aceeași localitate, liceu absolvit în anul 2000. În același an devine student al Facultății de Științe și Litere din cadrul Universității Petru Maior din Tîrgu-Mureș, secția Română-Engleză, încheind studiile cu o lucrare de licență despre poezia lui Mircea Cărtărescu. Un an mai târziu
Dumitru-Mircea Buda () [Corola-website/Science/321511_a_322840]
-
se află în satul Dămțeni din localitatea Berbești, județul Vâlcea și poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Vechimea ei nu este cunoscută doar momentul refacerii ei în forma actuală, prin pisania de la 1847. Se distinge prin pictura interioară și exterioară de la 1847, îndeosebi prin ampla desfășurare a scenei "„judecății
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
Parâng. În anul 1909 a fost decorat cu Ordinul Coroana României în grad de cavaler, iar in 1911 cu Ordinul Steaua României. A murit la 12 iulie 1916 în urma unei septicemii, fiind înmormantat la Novaci. Între anii 1936 -1948, în localitatea Novaci a existat o statuie a lui Dumitru Brezulescu, realizată de Ion Jalea. În prezent există un bust în aceeași localitate.
Dumitru Brezulescu () [Corola-website/Science/321545_a_322874]
-
României. A murit la 12 iulie 1916 în urma unei septicemii, fiind înmormantat la Novaci. Între anii 1936 -1948, în localitatea Novaci a existat o statuie a lui Dumitru Brezulescu, realizată de Ion Jalea. În prezent există un bust în aceeași localitate.
Dumitru Brezulescu () [Corola-website/Science/321545_a_322874]
-
-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Între vechile ctitorii ale cnezilor români din părțile Hunedoarei, monumente de o însemnătate istorică și artistică aparte, se numără și mica biserică din satul Leșnic, comuna Vețel, localitate situată la aproape 18 km. est de Deva, în stânga Mureșului. Lăcașul are un plan simplu, de tip „sală”, cuprinzând un naos dreptunghiular măsurând în interior 5,60 x 5 m și un altar acoperit cu o boltă semicilindrică dispusă longitudinal
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
Biserica de lemn din Valea Mare se află în localitatea Valea Mare din orașul Berbești, județul Vâlcea. Biserica a fost ridicată în anul 1776 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin sculpturi decorative, pisanii, pictura iconostasului și o structură bine conservată. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
începe odată cu stabilirea pe aceste meleaguri a primilor oameni în epoca paleolitică. Precizarea cu exactitate a primei atestări a localității de la confluenței râurilor Răut și Răuțel generează divergențe între istorici. Spre deosebire de celelate orașe moldovenești, Bălțiul se include în procesul urbanistic mult mai târziu. Localitatea intră în limba actelor tocmai spre finele secolului al XVI-lea ca un sătuc obișnuit. Din
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
pe aceste meleaguri a primilor oameni în epoca paleolitică. Precizarea cu exactitate a primei atestări a localității de la confluenței râurilor Răut și Răuțel generează divergențe între istorici. Spre deosebire de celelate orașe moldovenești, Bălțiul se include în procesul urbanistic mult mai târziu. Localitatea intră în limba actelor tocmai spre finele secolului al XVI-lea ca un sătuc obișnuit. Din acest sătuc începep să se dezvolte un târg, căruia, în 1818, i s-a atribuit statutul de oraș. Avea o populație mică, care practică
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
datează din prima jumtate a sec. IV î. Hr. Cu circa 1300 de ani î.e.n. apar alte două așezări, fapt aprobat de obiectele găsite aici, mai ales vase din lut din epoca târzie a bronzului (sfârșitul mileniului II). Una dintre aceste localității se afla pe teritoriul fostei vetre din cartierul Bălții Noi . Aici, la suprafața solului se văd clar urme de locuințe vechi. Cealaltă așezare era situată la marginea orașului, în vecinătatea șoselei Bălți - Chișinău. O nouă așezare umană este întemeiată prin
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
prezent denumit Volovăț) și unele sate din apropiere și „locuri pustii” . Autorii afirmă că sub cuvintele "„locuri pustii”" s-ar presupune teritoriul viitorului oraș. Totuși, actul dat nu face nicio aluzie la Bălți, care ar fi fost donat principesei Ringala . Localitățile menționate în actul domnesc, Siret și Volhoveț, se află la o distanță considerabilă față de locul de confluență a râurilor Răut și Răuțel. Aceste așezări sunt situate în partea dreaptă a râului Prut, în actualul județ Suceava . Selecta doamnă nu ar
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
permis interpretarea greșită a Actului domnesc din 1421. Din cele relatate, reiese că Ringala și Lannoy nu au nimic în comun nu istoria orașului Bălți. Afirmația precum că la confluența Răuțelului cu Răut ar fi existat în jurul anului 1421 o localitatea nu are dovezi documentare. Pentru a găsi rădăcinile îndepărtate ale orașului Bălți trebuie să apelăm la gama nuanțelor tipice pentru toate așezările din acea zonă. În sectorul dintre actualele orașe Bălți și Florești dominau categoria de sate libere (domnești). Unele
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
ambele maluri ale Răutului și includea un număr mare de sate. Cartea voievodală a lui Petru Șchiopul scrisă de uricarul ieșean Roșca, ne oferă informații despre politica funciară domnească în albia râului Răut. În aceste document sunt atestate 33 de localități, cu circa 4000 de locuitori, 15 „locuri de sate” și „locuri pustii”, 6 seliște și 4 locuri cu iazuri pentru mori și prisăci. În ce privește locul viitorului municipiu Bălți, documentul nu indică nicio așezare. Totuși este menționat o așezarea, de asemena
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
satul Bălțile pe Cubolta”". În prezent, pe malul drept, între mânica râului Cubolta și pârâului Bălți se străvăd conturile caselor ridicate de țărani. Satul Bălți de la confluența pârâului Bălți cu Cubolta a fost înființat de țărani liberi veniți dintr-o localitate de pe moșia Zăvădeni. Există o ipoteză că Zăvădenii ar fi situați pe locul actualul al orașului Bălți, de pe Răut . Dar nu e chiar așa. Astăzi, există mahalaua Zavidin din s. Alexandreni și un helșteu Zavidinovca, variante rusificate ale noțiunii de
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
proveneau din depozitele de produse și furajere din Bălți. După ce au fost biruite de turci în Lupta de la Stănilești, armatele ruse s-au retras, iar Bălții au fost iarăși prădați și incendiați de tătarii veniți din Crimeea. De data aceasta, localitatea și-a revenit rapid. A fost găsită o piatră funerară în timpul restaurarea gardului Catedralei Sf. Nicolae cu inscripția: "„Aici se odihnește Maria, soția starostii Panteilemon Dobrin. 1727.”" - dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată. În
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
și incendiați de tătarii veniți din Crimeea. De data aceasta, localitatea și-a revenit rapid. A fost găsită o piatră funerară în timpul restaurarea gardului Catedralei Sf. Nicolae cu inscripția: "„Aici se odihnește Maria, soția starostii Panteilemon Dobrin. 1727.”" - dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată. În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte - unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului organizat de generalul rus Rumeanțev la
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
a continuat să fie populată. În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte - unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului organizat de generalul rus Rumeanțev la 18 iunie 1774, când localitatea era un sat ca multe altele, cu 129 de gospodării, dintre care numai 42 plăteau bir. Scutire aveau 80 de postași, 2 preoți, un căpitan, 2 arnăuți, un chihac și o văduvă. Ca și la atestarea din 1766, moșia aparținea
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
în funcția de președinte al Comitetului ținutal Bălți. Începând din vara anul 1917, un rol de primă importanță în cadrul mișcării naționale încep să-l joace militarii mol doveni înrolați în armata rusă. Comitetele soldaților și ofițerilor moldoveni formate în principalele localități basarabene, inclusiv și la Bălți . Tot în 1917, revine în Basarabia Ion Pelivan, care a avut un rol important în pregătirea unirii, fiind creatorul primei grupări naționale din orașul Bălți. În 1917 a fost ales chiar președinte al Sfatului Țării
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Cele 154 de gospădării țărănești, din raionul Bălți, au fost supuse jafului din partea sovieticilor . Ei au confiscat inventarul agricol, mobila din case, terenurile agricole, animalele domestice și alte bunuri materiale. Datorită confiscărilor au fost posibilă crearea colhozurilor și sovhozurile în localitățile respective. În total au fost confiscate 180 de case în valoare de crica 600.00 de ruble, 76 au fost transmise colhozirilor, 9 au fost transformate în cluburi, 3 transmise SMT-urilor, iar 92 de case au fost transmise sovietelor
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
11 familii, însumând 37 de persoane . În perioada postbelică orașul Bălți își menține statutul de cel mai important centru industrial și cultural din nordul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. În 1969 conform estimărilor populația orașului constituia circa 91 100 locuitori. În localitatea funcționa 35 de unități industriale. Ramurile principale ale industriei erau: industria alimentară (combinatul de ulei și grăsimi, cel mai mare din RSSM, combinatul de carne, de spirt și zahăr, de produse de panificații; fabrici de vinuri și coniacuri, de bere
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
lui a început în aprilie 1987 și a fost deschis circulației pe 1 iunie 1991, deși finalizarea lui s-a făcut în octombrie 1987. Tunelul face legătura între autostrada A11 spre Ljubljana ("Karawankenautobahn") în Austria și A2 în Slovenia, între localitățile Rosenbach, municipalitatea Sankt Jakob im Rosental, și Jesenice. Tunelul străbate masivul Karawanken (în ), situat în Alpii Calcaroși din Sud. Anunțul de intenție și cel de căutare a finanțării pentru construcția unui tunel de de autostradă cu o lungime de 9
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]