270,960 matches
-
construită în secolul XV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este format din biserică, incinta fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat și este monument istoric, și are următoarele obiective: Țapu (în dialectul săsesc "Apestref, Apesterf", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Așezarea și locuitorii săi au fost supuși unui proces lung de schimbare a unui statut de comună aservită din secolul al XIV-lea, până la cel de comună liberă ca urmare a desfințării iobagiei din secolul
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
supuși unui proces lung de schimbare a unui statut de comună aservită din secolul al XIV-lea, până la cel de comună liberă ca urmare a desfințării iobagiei din secolul al XIX-lea, respectiv anul 1848. Din documentele existente rezultă că localitatea a făcut parte în secolul al XIII-lea din proprietățile abației de Igriș, motiv pentru care i se spunea pe atunci "Villa Abbatis" sau altfel spus "Satul Abatelui". În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
al XIII-lea din proprietățile abației de Igriș, motiv pentru care i se spunea pe atunci "Villa Abbatis" sau altfel spus "Satul Abatelui". În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează că Țapu împreună cu alte trei localități: Șoroștin, Mănărade și Cenade, făceau parte dintr-o uniune religioasă al cărei decanat se situa la Cenade. Ulterior, aceste localități au format și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
spus "Satul Abatelui". În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează că Țapu împreună cu alte trei localități: Șoroștin, Mănărade și Cenade, făceau parte dintr-o uniune religioasă al cărei decanat se situa la Cenade. Ulterior, aceste localități au format și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase, încercări soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție regală. Mai târziu, cele patru, au intrat
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
Cultura nok își ia numele de la localitatea din Nigeria Centrală în care au fost descoperite, în 1928, diverse obiecte de lut ars (printre care un interesant cap de maimuță) care consituie cele mai vechi obiecte de lut ars din Africa. Aria sa de răspândire se întinde în
Cultura Nok () [Corola-website/Science/320830_a_322159]
-
cartea „Românii și hoarda de aur” au fost utilizate mai bine de 72.000 de fișe. În suita de lucrări tipărite în 11 volume ("Moldova în secolele XIV-XVII") indicele numelor de persoane cuprinde 5285 de pagini iar indicele numelor de localități 1113 pagini. La studiile personale se adaugă lucrările cerute de planul de lucru al Institutului „Nicolae Iorga” și articole reflectând opinia autorului asupra unor teme contemporane. Cu toată opera sa imensă și valoroasă, care încă nu a fost editată în
Alexandru I. Gonța () [Corola-website/Science/320837_a_322166]
-
sub codul deși aceasta nu a mai putut fi salvată și restaurată în situ. Recuperându-se prea puține elemente din vechea biserică, utilizându-se materiale noi, a fost reconstruită la Târgu-Mureș, fiind sfințită în anul 2001. Adusă conform tradiției din localitatea Laslăul Mare, biserica a fost folosită de comunitatea ortodoxă după ce vechiul lăcaș de cult cu hramul Sf. Arhanghel Mihail a fost atribuit minorității unite în urma conscripției generalului Buccow. Informații despre construirea bisericii în Sub Pădure le avem din inscripția ce
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]
-
Este monument istoric, . Se poate presupune că în prima epocă a creștinismului, cavalerii din ordinul Sfântul Gheorghe au posedat o mănăstire la Ocna Sibiului. Din ruinele acestei mănăstiri s-a construit, între anii 1240-1280, actuala biserică reformată, situată în centrul localității, înzestrată cu zid de cetate. Construită în stil romanic, îmbunătățită cu elemente de arhitectură gotică, biserica adăpostește un complex de tunele și un cavou. Piesele de valoare istorică din interior sunt: -strana preotului și coronamentul amvonului din anul 1515 -cocoșul
Biserica reformată din Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/320863_a_322192]
-
Radziwillow, astăzi Radyvyliv, nu departe de orașul Rivne, în regiunea Volînia din Ucraina de vest, în acea vreme parte a Rusiei. Era mezinul dintre șapte copii - trei băieți și patru fete. După o scurtă perioadă de dominație ucraineană, între 1920-1939 localitatea a făcut parte din Polonia. Din copilărie, Berl Feldmann a fost atras de literatură, scriind în limbile idiș și ebraică. A urmat grădinița, școala tradițională evreiască "heder" și gimnaziul ebraic „Tarbut” („Cultura”) din localitatea natală. Un rol in formația sa
Amir Gilboa () [Corola-website/Science/320868_a_322197]
-
perioadă de dominație ucraineană, între 1920-1939 localitatea a făcut parte din Polonia. Din copilărie, Berl Feldmann a fost atras de literatură, scriind în limbile idiș și ebraică. A urmat grădinița, școala tradițională evreiască "heder" și gimnaziul ebraic „Tarbut” („Cultura”) din localitatea natală. Un rol in formația sa de poet l-a avut profesorul său particular de literatură, David Schneider. De copil a participat la activitățile organizațiilor de copii și tineret ale mișcării sioniste socialiste Hashomer Hatzair și apoi Hehalutz Hatzair. În
Amir Gilboa () [Corola-website/Science/320868_a_322197]
-
În acel sat sătenii se răzvrătiseră împotriva parohului ortodox Simion Andruhovici pe care-l acuzau de abuzuri. Ca urmare a uneltirilor preotului greco-catolic Chlibowicki din Sadagura, 909 locuitori din Boian trecuseră la grecocatolicism. La Boian, preotul a reușit să pacifice localitatea și să apere biserica și cimitirul ortodox pe care doreau să le ocupe țăranii trecuți la grecocatolicism. Cu toate acestea, lipsurile materiale (enoriașii nu plăteau niciun ban pentru preot și nici nu voiau să presteze robota) și atitudinea nebinevoitoare a
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
este o comună cu cca. 4700 loc. din departamentul francez Pas-de-Calais. Localitatea se află în bazinul carbonifer din nordul Franței, la jumătatea distanței dintre Lens și Arras. se află la poalele unui lanț muntos, localități vecine fiind Farbus, Thélus și Givenchy-en-Gohelle. În regiune au avut loc între anii 1915 și 1917 lupte
Vimy () [Corola-website/Science/320882_a_322211]
-
este o comună cu cca. 4700 loc. din departamentul francez Pas-de-Calais. Localitatea se află în bazinul carbonifer din nordul Franței, la jumătatea distanței dintre Lens și Arras. se află la poalele unui lanț muntos, localități vecine fiind Farbus, Thélus și Givenchy-en-Gohelle. În regiune au avut loc între anii 1915 și 1917 lupte crâncene în timpul Primului război mondial. Localitatea a intrat în istorie prin Bătălia de la Arras din anul 1917, bătălie care a obligat trupele germane
Vimy () [Corola-website/Science/320882_a_322211]
-
din nordul Franței, la jumătatea distanței dintre Lens și Arras. se află la poalele unui lanț muntos, localități vecine fiind Farbus, Thélus și Givenchy-en-Gohelle. În regiune au avut loc între anii 1915 și 1917 lupte crâncene în timpul Primului război mondial. Localitatea a intrat în istorie prin Bătălia de la Arras din anul 1917, bătălie care a obligat trupele germane să se retragă din fața aliaților. Această bătălie este considerată printre cele mai importante bătălii din istoria Canadei.
Vimy () [Corola-website/Science/320882_a_322211]
-
Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție publică pentru construirea unei biserici noi în Ipotești. Lângă bisericuța familiei Eminovici a fost ridicată o noua biserică. Piatra de temelie a fost pusă la 28 iunie 1929. Primăriilor din localitățile apropiate (Bălușeni, Poiana, Trușești, Todireni, Bucecea) li s-au solicitat bani pentru construirea bisericii. Țăranii din sat au cărat pietre de râu cu carul cu boi. Lăcașul de cult a fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
și scriitorul Iraclie Porumbescu (1823-1896), precum și alți membri din familia Porumbescu. Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul LMI . Satul "Ciprian Porumbescu" se află la următoarele distanțe de principalele localități ale județului Suceava: 18 km de Gura Humorului, 30 km de Suceava și 40 km de Fălticeni. Localitatea s-a numit anterior "Stupca", prima sa atestare documentară datând din anul 1546. În anul 1615, voievodul Ștefan Tomșa al II-lea
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul LMI . Satul "Ciprian Porumbescu" se află la următoarele distanțe de principalele localități ale județului Suceava: 18 km de Gura Humorului, 30 km de Suceava și 40 km de Fălticeni. Localitatea s-a numit anterior "Stupca", prima sa atestare documentară datând din anul 1546. În anul 1615, voievodul Ștefan Tomșa al II-lea dezlipește satul "Stupca" de la Ocolul Sucevei și îl dăruiește Mănăstirii Solca. El a fost întărit mănăstirii în 1618
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
s-a numit anterior "Stupca", prima sa atestare documentară datând din anul 1546. În anul 1615, voievodul Ștefan Tomșa al II-lea dezlipește satul "Stupca" de la Ocolul Sucevei și îl dăruiește Mănăstirii Solca. El a fost întărit mănăstirii în 1618. Localitatea "Stupca" a fost un sat de apicultori (stupari), denumirea de “Prisaca” dată unei tarlale din câmp existând și în momentul de față. În anul 1954, denumirea localității a fost schimbată din "Stupca" în "Ciprian Porumbescu" (1853-1883), în memoria marelui compozitor
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
Sucevei și îl dăruiește Mănăstirii Solca. El a fost întărit mănăstirii în 1618. Localitatea "Stupca" a fost un sat de apicultori (stupari), denumirea de “Prisaca” dată unei tarlale din câmp existând și în momentul de față. În anul 1954, denumirea localității a fost schimbată din "Stupca" în "Ciprian Porumbescu" (1853-1883), în memoria marelui compozitor român care a copilărit, a compus și a murit în acest sat. În sat a existat anterior o biserică de lemn. Aici a slujit între anii 1865-1884
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
cult ortodox din orașul Gura Humorului (județul Suceava). Ea a fost construită între anii 1876-1885, prin strădania preotului Simeon Cobilanschi (1842-1910). Biserica "Sf. Arhangheli" din Gura Humorului se află pe Bulevardul Bucovinei nr. 26, de-a lungul șoselei care traversează localitatea de la est la vest. În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul de oraș. Până la primul război mondial, numărul populației românești din localitate era destul de redus, majoritatea locuitorilor fiind de etnie germană, urmați de evrei. Până în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, în Gura Humorului nu exista nici o biserică ortodoxă, puținii credincioși fiind nevoiți să se deplaseze fie la Mănăstirea Voroneț, fie
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
de etnie germană, urmați de evrei. Până în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, în Gura Humorului nu exista nici o biserică ortodoxă, puținii credincioși fiind nevoiți să se deplaseze fie la Mănăstirea Voroneț, fie la Mănăstirea Humor. Comunitatea ortodoxă din localitate a avut o pondere destul de redusă până în anul 1940. Astfel, conform recensământului din 1930, în orașul Gura Humorului (pe atunci "Gura-Homorului") locuiau 6.042 persoane, dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
locuitorilor de etnie germană au emigrat în Germania, iar ponderea comunității ortodoxe a început să crească. În anul 1876, prin osârdia preotului Simeon Cobilanschi și a enoriașilor G. Pașcovici și J. Danilevici, s-a început construirea unei biserici ortodoxe în localitatea Gura Humorului. Părintele Simeon a sfințit temelia noului lăcaș de cult la 29 septembrie 1876, în prezența baronului Hieronymus Freiherr von Alessani, guvernatorul Ducatului Bucovinei (1874-1887 și 1911-1913) și a lui Anton Keschmann, căpitanul districtual de Suceava ("Bezirks-Hauptmann von Suczawa
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
este o biserică a creștinilor de rit vechi (ruși staroveri) din orașul Rădăuți, care a fost construită în anul 1900. Biserica lipovenească se află pe str. Libertății nr. 8, lângă piața centrală a localității. Hramul bisericii este sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare (1/14 ianuarie). Primii lipoveni (ruși staroveri) au venit în Moldova pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind alungați de către ruși din cauza faptului că s-au opus reformei bisericești inițiate de către țarul
Biserica lipovenească din Rădăuți () [Corola-website/Science/320926_a_322255]
-
cu scopul de a realiza transferuri de date între procesor și memorie cu o viteză cât mai apropiată de cea a procesorului. În general, transferul de date are loc doar între niveluri adiacente ale ierarhiei. Întrucât organizarea memoriei bazată pe localitatea programelor oferă valori bune pentru raportul cost/performanță, ideea este larg folosită în noile microprocesoare. Trebuie remarcat că ierarhia memoriei pentru aceste sisteme are un număr mai mare de nivele decât modelele anterioare. Memoria poate fi ierarhizată după mai multe
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]