27,712 matches
-
dintre magazinele care aparțineau de Uzina electromecanică din Kahovka, regiunea Cherson, ca vânzător ajungând apoi la funcția de director-adjunct. Având diplomă de inginer, Smirnov a continuat să fie promovat în funcții. A devenit curând director de magazin, apoi inginer-șef adjunct al fabricii cu probleme de inovații industriale, inginer-șef și director-adjunct. Urma să fie numit director al întreprinderii din Ucraina, deoarece cel care ocupa funcția respectivă se pensionase. Dar, în loc să fie numit director, a fost transferat de către autoritățile sovietice în
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
ca și auditor în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, în sectorul de Relații cu Statele. Din 18 mai 1992 a fost numit consilier în cadrul aceluiași organism. La 16 noiembrie 1996 a fost numit episcop titular de Accia și secretar adjunct al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Consacrarea sa episcopală a avut loc la 6 ianuarie 1997 în Bazilica San Pietro. Episcop consacrator a fost papa Ioan Paul al II-lea, asistat de arhiepiscopul Giovanni Battista Re. Între cei 12
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
mai mulți secretari de stat și consilieri de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a primului-ministru. Instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea primului-ministru, condusă de un secretar general cu rang de ministru, ajutat de un secretar general adjunct cu rang de secretar de stat, precum și, după caz, de unul sau mai mulți secretari de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a primului-ministru. Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al
Guvernul României () [Corola-website/Science/299644_a_300973]
-
Armata Roșie a repetat aceleași greșeli făcute de armata țaristă în timpul primului război mondial, erori care au dus în mod hotărâtor la înfrângerea rusească de la Tannenberg din 1914. Tuhacevski a fost Șeful Marelui Stat Major al Armatei Roșii (1925-1928) și adjunct al Comisarului Poporului pentru Apărare. A reușit să transforme detașamentele de revoluționari ale Armatei Roșii în militari profesioniști foarte bine antrenați. A fost autorul mai multor cărți despre războiul modern, iar în 1931 a avut un rol hotărâtor în procesul
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
să includă, la 7 ianuarie 1946, și reprezentanți ai PNL și PNȚ. După cum a arătat Corneliu Coposu, ”în 1945, în epoca ocupației sovietice, PNȚ avea înscriși 2.125.000 de aderenți. Asta pot să confirm pentru că eu, în calitate de secretar general adjunct, mă ocupam cu evidența membrilor de partid”. Alegerile programate pentru noiembrie 1946 aveau să fie decisive pentru viitorul țării. Ele s-au încheiat cu victoria Blocului Partidelor Democrate, condus de comuniști, care au obținut conform numărătorii oficiale, 68,62% din
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii sublime a preoției se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică." Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey - Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franța (1978 și 1979
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
Stalin, un negociator tenace și un apărător ferm al intereselor sovietice. În perioada postbelică, poziția lui Molotov a început să-și piardă din importanță. În 1949 a fost înlocuit din funcția de ministru de externe de către Andrei Vîșinski, rămânând însă adjunct al acestuia și, de asemenea, păstrându-și poziția în Biroul Politic. După moartea lui Andrei Jdanov, care fusese privit ca cel mai probabil succesor al lui Stalin, acesta împreună cu Beria au început să plănuiască începerea unui nou val epurări, care
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
Alexandru, Adrian Păunescu ș.a. După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează - între anii 1955 și 1960 - cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Funcționează ca redactor la "Gazeta literară" (între anii 1960 și 1968), ca redactor-șef adjunct la "Luceafărul" (din 1968 și până în 1974), apoi ca redactor la "Viața românească". Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, "Comuna de aur", volum „girat“ în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
în perioada aceasta și aș putea afirma că am fost persoana cea mai apropiată de Maniu vreme de zece ani de zile”. În 1945, tînărul Coposu a devenit președinte al filialei PNȚ Sălaj, iar apoi a fost ales secretar general adjunct al PNȚ. Anterior, alături de Iuliu Maniu, Coposu a învățat cum se conduce un partid în condiții de cvasiilegalitate, în timpul dictaturii lui Carol al II-lea și a regimului autoritar al generalului Antonescu. În timpul dictaturii regale a lui Carol al II
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
comuniști, care mai întîi au dus împotriva lui un război propagandistic, apoi au contribuit la persecutarea sa de către autoritățile regimului totalitar. Astfel, după cum povestea liderul țărănist mai tîrziu despre Silviu Brucan, ”nu-i păstrez nici o ranchiună, deși, în calitate de redactor-șef adjunct la "Scânteia", a cerut condamnarea mea la moarte în fața Tribunalului militar”. Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
românii din Chicago, intitulată „Suflet românesc“, bogată în informații politice și cultural-artistice. Tot la Chicago, în 1996, împreună cu Nicolae N. Manolescu, a editat ziarul „Datoria românească“, publicație care apare și astăzi, cu unele mici intermitențe, și unde este redactor-șef adjunct. În două din marile ziare românești din America - „Meridianul românesc”, din California, și „Romanian Tribune”, din Chicago - scriitorul este menționat în colegiul redacțional. Erau foarte apreciate programele literare săptămânale prezentate de scriitor la postul local de radio „Mândră Românie“ din
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
Orient, Vaida a avut prilejul să trateze cu Georges Clemenceau și cu George Lloyd. La 21 iunie 1923, Vaida-Voievod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (cu gradul 33), iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct. Lider marcant al Partidului Național Român, Vaida este numit ministru de stat pentru Transilvania în primele guverne după Marea Unire. În alegerile de la începutul lunii noiembrie 1919, primele pe baza votului universal, PNR a obținut 169 mandate de deputat și
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
limitat, cu titlu interimar, responsabilitățile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe. După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la funcția deținută înainte de a fi ministru, aceea de coordonator adjunct la Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena (martie - decembrie 2007). În 2007, Ungureanu a ieșit din PNL. După 2007, Ungureanu a avut o atitudine relativ pasivă în politică, îndeplinind funcția de director al SIE. În urma
Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-website/Science/299836_a_301165]
-
2 617 persoane (723 familii), în cadrul operațiunii „Sever” („Nord”) destinată categoriei „sectelor ilegale antisovietice”. Deportarea s-a făcut în regiunea Kurgan din Siberia. Potrivit unui document publicat după moartea lui Stalin, la 1 iulie 1953, de I.A. Serov, ministrul adjunct de Interne al U.R.S.S., în evidența ministerului se mai aflau 46 616 persoane deportate din R.S.S.M. în „spețposelenia” („satele speciale”) din Rusia și Kazahstan. 10 386 se aflau acolo încă din 1941, iar 36 147 din 1949. Mulți din
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
bancă, într-o televiziune, într-un partid politic, într-un club sportiv etc.), rector (într-o universitate), director (într-o instituție de învățământ preuniversitar) ș.a.m.d. Directorul general este un angajat (salariat) al organizației și face parte, împreună cu directorii adjuncți (vice-președinți, pro-rectori etc.), din managementul de vârf, acesta fiind responsabil pentru organizație în ansamblu și pentru activitatea managerilor de mijloc. La rândul său, DG răspunde în fața Consiliului de Administrație (CA). În țările de limbă engleză, directorii se numesc și (sau
Director General () [Corola-website/Science/299377_a_300706]
-
Manolescu) să-i scoată pe furiș mașina din garaj pentru a pleca cu ea. Ajuns în garajul directorului, șoferul are surprinderea să afle că soția primului a luat mașina și a plecat cu copiii. Rămași fără autoturism, directorul Dumitru, directorul adjunct Eugen (Octavian Cotescu) și funcționarul Corneliu (Marin Moraru) de la Serviciul Planificare, angajatul mai mic în funcție, decid să-l coopteze în cadrul expediției pe un scriitor (Ovidiu Schumacher) care avea mașină. Pretextând că are nevoie de singurătate și de liniște, scriitorul
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
În anii 1976-1978 deține funcția de prim-secretar al Comitetului Orășenesc Chișinău al Partidului Comunist din Moldova. Devenind rival potențial al prim-secretarului Ivan Bodiul, acesta obține trimiterea lui Lucinschi la Moscova în perioada 1978-1986 pentru a lucra în calitate de șef adjunct de secție la CC al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Din 1986 pînă în 1989 este secretar II al CC al Partidului Comunist din Tadjikistan. Atașamentul său față de politica lui Mihail Gorbaciov, perestroika și glasnost, atrage atenția liderului de la Kremlin
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
jurnalism radiofonic la Radio France Internationale și Radio Europa liberă. La Radio Europa liberă a fost colaborator permanent al Biroului de la Paris, până la închiderea acestuia (1992), apoi redactor la München (1992-1995), iar după mutarea postului la Praga, a fost director adjunct al redacției pentru limba română (1996-1999). În această perioadă a realizat printre altele și rubrica Stop Cadru, în emisiunea Newshour - „O oră în jurul lumii” și rubrica „Oameni, destine, istorie”, prezentată săptămânal, din februarie 1997 până în vara lui 1999. La Radio
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
poezia modernă". După absolvirea facultății a fost profesor de limba română la Liceul Industrial Nr. 1 din Arad, până în anul 1990. În anul 1990 devine redactor la revista de cultură ARCA din Arad, iar din anul 1992 este redactor-șef adjunct. Din anul 1997 este, de asemenea, lector la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. Debut publicistic în România literară. Debutul editorial în 1982 în volumul de grup "Cinci" (alături de Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina și Mariana
Romulus Bucur () [Corola-website/Science/297756_a_299085]
-
stabilit inițial la Paris și apoi la München. A fost animator a numeroase cenacluri și reviste literare ale exilului și redactor șef (1955 - 1957, respectiv 1958 - 1965) la postul de radio Europa Liberă, unde a deținut și funcția de director adjunct al departamentului în limba română (1965 - 1970). A plecat, temporar, din acest post în urma unui conflict avut cu Noel Bernard, care îl angajase la Radio Europa Liberă pe fiul lui Aurel Baranga, Harry Baranga. (Despre A. Baranga v. articol Vladimir
George Ciorănescu () [Corola-website/Science/297754_a_299083]
-
uciși între 80.000 și 100.000 de adulți bolnavi mintal din instituții; 5.000 de copii și 1.000 de evrei din instituții. În afara instituțiilor de boli mintale, cifrele sunt estimate la 20.000 (potrivit medicului Georg Renno, director adjunct al Schloss Hartheim, unul din centrele de eutanasiere) sau 400.000 (conform lui Frank Zeireis, comandantul lagărului de concentrare Mauthausen). Alți 300.000 au fost sterilizați forțat. Programul și-a luat numele de la Tiergartenstraße 4, adresa unei vile din Berlin
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi că extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) în serviciul profesorului , ilustru clinician și anatomo-patolog, si apoi că intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul "Notre Dame du Perpétuel-Secours", fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei "Journal de Médecine Interne". În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Stiinte din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
dacă nu vin la cursuri sunt la curent cu tot ce se întâmplă în românia mam îndrăgostit de ele a spus piersic despre melodiile lui iagnov este vorba de un sistem de climatizare arhitectură electronică și suspensii inovatoare nici directorul adjunct levente borșoș nu este de găsit au fost vremuri foarte plăcute imediat au anunțat poliția de la secția trei ca ea mai este o singură femeie la unitatea de la bacău ocupantele locurilor doi minus patru vor merge în cupa e h
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de culoare al Africii de Sud, a devenit șeful unui guvern de uniune națională dominat de ANC - care nu avea experiență de guvernare - dar care conținea și reprezentanți din Partidul Național și Inkatha. În conformitate cu înțelegerile anterioare, de Klerk a devenit primul președinte adjunct, în timp ce Thabo Mbeki a fost numit al doilea președinte adjunct. Deși Mbeki nu fusese prima sa alegere pentru funcție, Mandela avea să ajungă să se bazeze foarte mult pe el de-a lungul președinției sale, permițându-i să organizeze chestiunile
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
uniune națională dominat de ANC - care nu avea experiență de guvernare - dar care conținea și reprezentanți din Partidul Național și Inkatha. În conformitate cu înțelegerile anterioare, de Klerk a devenit primul președinte adjunct, în timp ce Thabo Mbeki a fost numit al doilea președinte adjunct. Deși Mbeki nu fusese prima sa alegere pentru funcție, Mandela avea să ajungă să se bazeze foarte mult pe el de-a lungul președinției sale, permițându-i să organizeze chestiunile politice în detaliu. Mutându-și administrația în reședința prezidențială din
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]