26,974 matches
-
în ochii lui o licărire de spaimă... Cred că s-ar fi descurcat fără ajutorul meu, era prea învățat cu greutățile, prea legat de forțele naturii ca să se lase prins în cursă de ele. Dar, de data aceasta, m-a apucat de mână fără zâmbetul lui obișnuit. Câteva minute mai târziu, ardea focul și Pașka, cu picioarele goale și cu trupul acoperit doar de un pulover lung pe care i-l împrumutasem cât să-și usuce hainele, dănțuia pe o scândură
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
surorii mele, plecată să-și continue studiile la Moscova. Mi-era teamă să recunosc că absența ei avea, poate, să facă imposibile serile noastre de veghe din balcon. În prima seară, parcă pentru a avea confirmarea temerilor mele, m-am apucat să o descos pe bunica despre Franța tinereții sale. Răspundea bucuros, considerându-mi sinceră curiozitatea. Tot vorbind, Charlotte continua să cârpească gulerul dantelat al unei bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu, nu eram îngrozit de episodul din deșert. Povestit în felul acela banal, niciodată nu va putea, presimțeam, să se elibereze din închisoarea aceea de cuvinte și de gesturi cotidiene. Intensitatea lui avea să rămână tocită de degetele groase care apucau un castravecior, de du-te-vino-ul mărului lui Adam de la gâtul musafirului nostru, care-și înghițea votca, de țipetele vesele ale copiilor din curte. Era la fel ca și cu brațul omenesc pe care îl văzusem într-o zi, pe autostradă, lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am întrebat, ghicind că răspunsul la această întrebare avea să dea naștere unui adevăr extraordinar, care urma să explice totul, definitiv. Dinspre alee au răsunat strigăte. I-am recunoscut pe colegii mei de clasă, care se întorceau în oraș. Am apucat creanga, gata să sar. Vocea lui Pașka, cu o undă de resemnare acrită, a răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să vezi, o să fie o puzderie de stele! Dacă ne cățărăm mai sus, o să vedem Săgetătorul... Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o parte, picioarele ei, coapsele ei, a căror lățime m-a speriat, și începutul spatelui ei tăiat de câmpul vizual al crăpăturii. Înapoia acelei crupe enorme stătea un soldat, în genunchi și el, cu pantalonii descheiați, cu tunica în dezordine. Apuca șoldurile femeii și le trăgea spre el, ca și cum ar fi vrut să se înfunde în grămada aceea de carne, pe care o împingea în același tip, scuturându-și violent tot corpul. Barca a început să ne fugă de sub picioare. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din tot corpul. În ciuda sforțării lor, totul aducea mai degrabă a joacă. Charlotte s-a oprit, a scos în grabă o bancnotă din sacoșă și a dat-o celui care s-a apropiat primul. El nu a putut să o apuce - singura lui mână, mâna stângă, nu mai avea degete. A înghesuit bancnota în fundul lăzii, apoi, brusc, s-a legănat pe scaun și, întinzându-și ciotul spre Charlotte, i-a mângâiat glezna. Și și-a ridicat spre ea privirea plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai avea degete. A înghesuit bancnota în fundul lăzii, apoi, brusc, s-a legănat pe scaun și, întinzându-și ciotul spre Charlotte, i-a mângâiat glezna. Și și-a ridicat spre ea privirea plină de o demență amară... Ea nu a apucat să înțeleagă ce s-a întâmplat după aceea. A văzut un alt schilod, acesta cu două brațe valide, care a țâșnit lângă primul și, brutal, a scos bancnota din lada ciungului. Charlotte a rostit un „Ah!”, apoi și-a deschis
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de manta lungă, foarte groasă și foarte caldă, mai ales în mijlocul nisipurilor din deșertul care îl înconjura. Ochii oblici, ca două lame de brici, broznul arămiu al feței lui rotunde, lucind de sudoare. E tânăr. Cu gesturi febrile, încearcă să apuce hangerul agățat la brâu, de cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai vii decât „cântecele marinarilor”, de un romantism puțin cam dulceag, trebuie să recunoaștem. Vezi, exact asta spuneam noi deunăzi: traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul său. De altfel, în sonetul acesta... N-a apucat să-și termine fraza. Apa șiroia sub picioarele noastre, ducându-mi hainele, câteva foi de hârtie, una dintre espadrilele Charlottei. Cerul îmbibat de ploaie s-a prăbușit peste stepă. Ne-am repezit să salvăm ceea ce mai putea fi salvat. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin asta o amețeală megalomană, între ale lui Lermontov și Nabokov. Din partea mea, era vorba de o mistificare literară pur și simplu. Căci cărțile acelea fuseseră scrise direct în franceză și refuzate de editori: eram „un rus ciudat care se apucase să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clasică a unei ședințe la iakuți, făcută de Sieroszeweski. Ședința are loc seara, În iurtă, vecinii fiind invitați să ia parte. Uneori, stăpânul casei face două noduri din două curele zdravene; șamanul și le leagă de brațe, iar ceilalți le apucă de capete, pentru a-l ține pe loc, dacă spiritele ar Încerca să-l răpească. Șamanul ș...ț Își pune costumul și Începe să fumeze. Bate toba, dar foarte Încet. Ceva mai târziu se face palid, Îi cade capul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin sacrificiu: În ziua de 14 a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
utilizările și formele cotidiene: traficul este oprit, iar regulile care fac din bulevarde un spațiu impersonal și dominant sunt anulate. Mersul pe jos devine normă generală (În antiteză cu folosirea autobuzelor, metroului sau mașinilor personale), iar oamenii pot să o apuce În orice direcție doresc (În antiteză cu graba și orientarea precisă din zilele de lucru, când fiecare urmează trasee prestabilite pentru a ajunge la timp la locul de muncă), să se oprească unde vor și să desfășoare orice activitate poftesc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
adormit În acel ou uriaș. Așa au trecut optsprezece mii de ani. Într-o bună zi, Pangu s-a trezit brusc. A deschis ochii și a aruncat o privire În jur, dar vai!, nu vedea nimic. ș...ț Mâniindu-se apucă nu știu de unde un mare topor și lovi cu putere În bezna și haosul din fața sa. Răsună un bubuit asurzitor, ca și cum s-ar fi prăbușit munții și s-ar fi despicat pământul și deodată uriașul ou se sparse. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mănâncă propria limbă, fetele mame care și-au ucis copiii sunt chinuite sexual de balauri și șerpi; cei care le-au făcut rău orfanilor sunt arși de un foc de gheață; cei care n-au respectat postul Încearcă zadarnic să apuce frumoasele fructe de pe crengile copacilor, adaptare evidentă a chinului lui Tantal; cei care n-au vrut să creadă În Cristos sunt azvârliți Într-o prăpastie fără fund, de unde se ridică un fum negru și o duhoare insuportabilă. (G. Minois, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se deschide și se arată-n prag chipul nețesălat al fetii: Haoleu, mamă! Săriți! C-a venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit, nebunule? țipă Țâca. Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna. Și, până să n-apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îngroape în pământul sfânt la Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici, și carnea am făcut-o pastramă... Iusuf s-a îngălbenit deodată și s-a apucat cu mâininile de pântece. ... și a urmat jelindu-se Aron m-am gândit, de ce să nu fac iconomie la transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui...să-l ducă la Ierusalim, la frate-meu, Șumen
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În noaptea de ... frânarul Ioan Popescu având serviciu de zi și fiind de ieri beat, care dormise la vagoanele încărcate cu vinuri și pesemne a abuzat prin efracțiune, sosind trenul de marfă 203, manevrând în stare de beție, a fost apucat între două tampoane și omorât, lucru care i s-a mai intâmplat de atâtea ori mai ales având serviciu la vagoanele de băuturi.209 Exemplele selectate, la care se pot adăuga schițele Broaște... destule. Nuvelă pesimistă, Varietăți literare. Canard rățoi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră). Vezi Ursa Mare? Necunoscuta: Nu văd nimic. Mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede. Necunoscuta: Ce-are a face? Mi-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei femei refuză să coopereze și să asculte "litania" până la sfârșit, astfel încât reclamanta nu numai că nu primește nici un răspuns favorabil, dar nici nu apucă să spună ce solicita. Aceasta nu înseamnă că în multe alte schițe, Gh. Brăescu se delimitează la fel de clar de modelul caragialian. În afară de frecvența termenilor incorect asimilați "inversiune" în loc de diversiune (Secret), "apelnicită" (Provinciale), "anfabet" în loc de analfabet și "beciuclist" în loc de biciclist (Specialități
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de moartea fratelui ei: [...] ce erea în sufletu ei numa ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da' frigider n-avea ei, n-apucase să ia frigider, bietu Ilie, și-n rest, cui să-i mai arză atunci de carne? Cumnată-sa, o ținea două femei, sta și jelea și nu-și credea ochilor că îi venise și ei rându la rău pe lumea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cum? Cum... Cine să...? Eu să mă...hm!...opun? Dar nu știți cât am luptat... PROFESORUL (pe același ton, către Prieten): Și dumneata la fel! Deci, cârtiți... PRIETENUL (palid): Câr-mâr noi? PROFESORUL (bătând cu pumnul): Cârtiți în masă? PRIETENUL (îl apucă demnitatea): Bine, domnule, să admitem că femeia o să se pună de acord cu știința cea mai avansată, devenind, cum ziceți, o sfântă...(furios). Atunci noi, noi pentru ce mai muncim? Aia nu, aia nu... LOCATARUL: Da, căci, zi de zi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]