27,664 matches
-
îndoielnic că Dostoievski le-ar fi adoptat literalmente. De altfel, Stavroghin îi reproșează lui Șatov, în paginile aceluiași capitol, că « reduce noțiunea de Dumnezeu la un simplu atribut al nației », demonstrându-i că nu a atins încă stadiul unei credințe autentice în divinitate. În plan cognitiv, Dostoievski pare să fi preluat conceptul filozofului slavofil Ivan Kireievski de "întregire a spiritului" ("цельность духа"), conform căruia înțelegerea adevărului nu se poate realiza decât prin apelul la toate cele trei forme ale cunoașterii: rațional
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de exegeți ai lui Dostoievski care consideră că scriitorul rus a avut o afinitate mai puternică cu rebelii atei decât cu apologeții creștini din romanele sale. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar voci precum cele ale lui Ippolit, Kirillov, Ivan Karamazov sau Marele Inchizitor trădează o conștiință măcinată de îndoială. Religiozitatea jucată de Dostoievski, nu ar fi astfel decât o "mauvaise foi", în sensul dat de Jean-Paul Sartre. Unii critici s-
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
interzice să mai apară în public și, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca Radio-ului, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul " Cine iubește
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
peste 300000 de exemplare. Mishima a izbutit să dea o foarte verosimilă justificare psihologică unui gest criminal - incendierea faimosului Pavilion de Aur al templului budist Rokuon-ji din Kyoto. Incendierea monumentului național de către un ministrant budist suferind de tulburări psihice, fapt autentic, petrecut în iulie 1950, a constituit însă numai punctul de plecare al romanului, pentru că Mishima a transfigurat artistic evenimentul, pentru a crea o lume care-și are propria realitate. "Templul de aur" a fost publicat pentru prima dată în anul
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
românească a timpului nu i-a lipsit, dar importanța unei confruntări cu problematica limbajului, tot mai ferm aduse în prim-plan de arta europeană a epocii, nu trebuie neglijată. Deși de la început lucrările pictorului român au decizia și consistența operei autentice, în ultimii ani ai șederii în Franța el apare clarificat, stăpân pe mijloace, construind spațiile cu subtilitatea cromatică pe care o dă doar desăvârșita dezinvoltură tehnică. Interesat în egală măsură de diferite genuri ale picturii, Andreescu creează peisaje, portrete și
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]
-
Rembrandt-uri false". În cadrul unui program de cercetare inițiat și condus de specialiști olandezi, s-a constatat că, dacă la începutul secolului al XX-lea erau atribuite lui Rembrandt circa o mie de lucrări, astăzi sunt considerate ca fiind opere autentice ceva mai mult de o treime din acestea. Printre discipolii lui Rembrandt sunt de menționat: Gerrit Dou 1613-1675, Govaert Flink 1615-1660 și mai ales Carel Fabritius 1622-1654 din Delft, fără îndoială cel mai talentat dintre elevii săi, mort de tânăr
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
de mare este rotund botul fiind scurt din cauza nasului mare și buzei superioare bine dezvoltate neputând să suporte imaginea organelor genitale feminine băiețelul este oripilat așa că își inchide ochii dar principala valoare a creației sale constă în caracterul ei de autentică și tulburătoare confesiune a omului medieval asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple corzile erau poziționate în locul nervilor și mușchilor iar scripeții în loc de articulații ramură a butucului viței de vie bistrița este înconjurată de coline acoperite
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
ce vine în continuarea ontologiei lui Platon și Aristotel. Numai că în centrul "ontologiei fundamentale" heideggeriene stă, de astă dată, ""Dasein"-ul uman. Întrebarea privitoare la ființă ia, încă de la început, forma întrebării privitoare la ființa unei ființări determinate. Existența autentică a omului este configurată ca o deschidere în lume și ca proiectare conștientă ce depășește cotidianul, având certitudinea morții ineluctabile. Heidegger își pune deci întrebarea fundamentală asupra sensului existenței, căzută în uitare și trivialitate, care nu ar fi fost tratată
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfințenie a lui Abraham, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Abraham prietenul intim al lui YHWH, cu care Domnul încheie alianță; creștinismul vede în el atât modelul ce credință autentică cât și pildă de caritate prin excelență; islamismul vede în figură lui Ibrahim (Abraham) „campionul monoteismului”. Tradiția iudaica reia datele VT: Abraham este primul și modelul patriarhilor, slujitorul lui YHWH, prietenul său, adevăratul părinte al lui Israel (ecoul acestei mărturisirii
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
culorile nealterate de amestec, aplatizarea spațiului, înregistrarea directă a senzațiilor trăite. Revoluționând folosirea culorii și sensul perspectivei, modificând relațiile dintre pictură și realitate, ei sunt cei care stau în pragul modernității. Ieșind în aer liber, părăsindu-și atelierul în căutarea autenticului în natură, impresioniștii au impus folosirea culorilor pure, neamalgamate. Fauviștii vor dezvolta această premisă, vor renunța însă repede la spațiul, lumina și naturalismul predecesorilor lor. Ei se află totodată și sub influența lui Van Gogh și Gauguin, pe care îi
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
din niște case derăpănate aflate la poalele clădirii de birouri în care muncește. Toni se apropie de localnici, dar tot dintr-o perspectivă de putere. Intra în curtea unor săteni, apoi în apartamentul unor bucureșteni middle class, căutând pe fast-forward autenticul locului, atât cât să-și construiască noi fire narative și pilde pentru fiica sa. Din perspectiva politică filmul nu pare însă terminat. ”Da de pereți” printr-o critică de stânga cu alienarea lumii corporatiste, dar tratează mai degrabă cu indiferență
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
însă atins: la spațiul urban s-a adăugat un accesoriu extraordinar, care să impresioneze vizitatorii, dar și rezidenții cartierelor așa-zis mai bune, ahtiați după tot ce e nou. Și e foarte posibil ca în ilustrata să încapă și pescarii autentici cu bărcile lor. Orice se poate. Noaptea, această zonă creată artificial moare. La fel ca împrejurimile sale. Porțile sunt încuiate, tramvaiul doarme în depou. Amarul crește pe străzile noastre Specificitatea Marsiliei, o rărițate printre orașele franceze, este populația multiculturală, a
O carte poștală din Marsilia - fragmente* () [Corola-website/Science/296108_a_297437]
-
a coopera. Rap-ul a înflorit în cartierele de blocuri, din periferiile suburbane. Puternic, contestatar, angajat în mod inteligent în viața socială, hrănitor pentru minte și dur că poezia. De nenumărate ori am auzit tineri care comunicau prin rap, limbajul autentic al străzii lor, al vieții lor de zi cu zi. Din evenimentele MP2013 au lipsit, pe de altă parte, aproape în totalitate spectacolele de rap sau de hiphop, în ciuda cererilor care s-au făcut pentru o co-finanțare care să sprijine
O carte poștală din Marsilia - fragmente* () [Corola-website/Science/296108_a_297437]
-
săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, versiunea tradiției a faptelor, spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bekr, primul calif, i-a poruncit lui "Zayd bin Thabit" să strângă și să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, "Hafsa bint Umar", stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Usman, între anii 650 și 656
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Culegerile de "hadīth"-uri se bazează pe o moștenire eminamente orală, deoarece profetul Muhammad interzisese notarea propriilor sale cuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat. Cele mai cunoscute și apreciate culegeri de "hadīth"-uri sunt: "Sahīh"-ul (Autentic) Al-Bukhari (m. 870), "Sahīh"-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute împreună sub numele de "As-Sahīhăni" (Cele două autentice). "Hadīth"-ul, din punct de vedere al formei, se compune din două părți. Musulmanii consideră că Dumnezeu (în arabă "اﷲ") a revelat
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
cuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat. Cele mai cunoscute și apreciate culegeri de "hadīth"-uri sunt: "Sahīh"-ul (Autentic) Al-Bukhari (m. 870), "Sahīh"-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute împreună sub numele de "As-Sahīhăni" (Cele două autentice). "Hadīth"-ul, din punct de vedere al formei, se compune din două părți. Musulmanii consideră că Dumnezeu (în arabă "اﷲ") a revelat în mod direct cuvântul Său către omenire prin Muhammad (circa 570-632) și alți profeți, printre care Adam, Avraam
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
care nu este altceva decât o traducere a cuvântului arab مسلمون "muslimūna" „musulmanii") . Ei resping Tradiția și dreptul canonic și spun că se călăuzesc doar după Coran. Există un grup și mai mic de musulmani care pretind că reprezintă invățăturile autentice ale lui Rashad Khalifa care par să se fi desprins din „supuși". Marea majoritate a musulmanilor consideră acest grup ca fiind eretic. Sufismul (ar.: تصوف "tasawwuf") sau mistica islamică este o practică spirituală prin care se încearcă ajungerea la cunoașterea
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
prin Predare" reduce contradicția aparentă între cele trei direcții diferite care s-au opus de-a lungul istoricului predării limbilor străine: direcția comportamentală (automatizarea structurilor lingvistice), cea cognitivistă (procesul de internalizare al conținuturilor intelectuale) și cea comunicativă (profesorul creează situații autentice). Noile conținuturi ale lecției sunt împărțite în unități mai mici pe mai multe grupe de elevi (dar nu mai mult de trei elevi într-o grupă). Fiecare grupă se familiarizează cu partea sa din lecție având drept scop prezentarea ei
Învățare prin predare () [Corola-website/Science/298488_a_299817]
-
numărului actual al adventiștilor milleriți), urmată de majoritatea confesiunilor desprinse din ea. 2. "Referitor la credința în nemurirea naturală a sufletului și în chinurile veșnice ale iadului": Majoritatea confesiunilor adventiste condamnă aceste învățături ca nebiblice, înșelătoare și dăunătoare spiritualității creștine autentice. Singura excepție au fost Adventiștii Evanghelici (Asociația Milenială Americană), care formau trunchiul principal al adventismului în secolul al XIX-lea, și care între timp au dispărut. 3. "După atitudinea față de propria origine istorică și față de mesajul millerit, confesiunile adventiste se
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
că prezintă evenimente și personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând, astfel, numele de fabulos și reprezentând, de fapt, un fantastic convențional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfășurarea epica și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei. Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologica, teoria antropologica, teoria ritualista și teoria
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
dreptate se poate vorbi despre un anume "spirit concertant vivaldian" care a revoluționat și a animat întreaga creativitate muzicală barocă venețiană și europeană. Potrivit recensământului efectuat de Peter Ryom (catalog R.V.), în 1977 erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite. În timpul vieții Vivaldi a publicat 40 de culegeri de "sonate și concerte", dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri, ca de ex.: Antonio Vivaldi a scris și un număr de 90
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
păunesciene încă de la debutul din 1965, cu «Ultrasentimente», volum ce a impus, după cum certifică Aurel Martin, «un poet de netăgăduit talent, înzestrat cu harul de a transfigura realitatea cotidiană și, într-un fel, de a demistifica, stabilind (ca orice artist autentic) relații noi între fenomene sau între om și lumea înconjurătoare, răsturând, dacă e cazul, înțelesuri vechi, propunând în locu-le altele inedite, și umplând cu eul său omniprezent spațiile Universului.» (MarP, 245). Paradoxul purității edenicului cuplu este conjugat în versuri grațios-tensionate
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
zi”, unde mesianismul cunoaște cea mai incandescentă încărcătură lirică înregistrată vreodată de la Octavian Goga și până în prezent. Nu există problemă socială / politică importantă, din țară, ori de pe planetă, care să nu fie conjugată cu patosul caracteristic, la moduri epico-lirice, în autentice registre stilistice păunesciene, de la problema părinților din perioada socialismului, cărora fiii - cu câștigurile / salariile lor - nu le puteau asigura o bătrânețe liniștită (situația neschimbându-se nici dincoace de 1989), cum, de pildă, în memorabila, în sfâșietoarea elegie, ce poartă titlul
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
traducător român, de origine macedoromână, specialist în limba și literatura elină, membru al Junimii, membru fondator al Academiei Române și unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor. s-a născut în localitatea pindeană Avdela, Grecia, de unde proveneau, între alții, Nuși Tulliu, autentic creator de poezie în dialectul aromân, Take Papahagi, cunoscutul lingvist, etnograf și dialectolog și familia istoricului Nicolae Șerban Tanașoca. Caragiani se trage dintr-o familie de oieri, care vara își duceau oile la munte, și iarna se întorceau cu ele
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
1988, p. 29-36. · Pictură veche maramureᗰeană, tezaur de istorie ᗰi artă, în Îndrumător bisericesc, Cluj-Napoca, 1989, p.149-151. · Frescele de la Răchitova, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj- Napoca, XXIX, 1989, 103-115. Expoziᘰia Icoane vechi româneᗰti din Transilvania, un autentic eveniment cultural la Cluj-Napoca, în Revistă Muzeelor, XXVII, 1990, nr. 5, p.3-7. Două decenii de afirmare artistică românească. Epoca lui Inochentie Micu, în Revue de Transylvanie, I, 1991, p.54-70. · La diffusion de l’art de l’epoque de
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]