27,128 matches
-
implacabile, și prin aceasta perfecte. Obiectele au o viață secretă. Chipurile iau uneori aparența măștilor, peisajele, compozițiile luptă cu evidența lor volumetrică, răstignită inevitabil în bidimensionalitate. Ambiguitatea lor rafinată vrea să contopească în pura vizualitate consistența materială și fantoma ei, lectura mentală a unei imagini în perspectivă și concretețea plană a suprafeței pânzei. Henry Mavrodin e un suflet suspendat între două lumi. Elaborarea unei lucrări poate dura ani, notați cu scrupulozitate pe fondul lucrării, ca pe un răboj. Viteza lumii de
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
instanță, ceea ce a dus la oprirea interzicerii în 1990; cartea a putut fi vândută, dar nu a fost voie să i se facă reclamă sau să fie vizibilă în locurile publice. Partidul Nazist American a plasat cartea pe lista de lecturi recomandate, în ciuda intenției satirice a operei. În cuvintele lui Spinrad:
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
numărul municipiilor a fost micșorat până la cinci: Chișinău, Tiraspol, Bălți, Bender, Comrat. După ce în 2009 Coaliția Pro-Europeană a câștigat alegerile legislative, Republica Moldova a început un traseu către aderarea la Uniunea Europeană. Astfel, în iulie 2014 a a fost aprobat în primă lectură proiectul de lege privind conferirea statului de municipiu orașelor Cahul, Orhei, Soroca și Ungheni. De asemenea, s-a propus susținerea ideii atribuirii statutului de municipiu orașelor Edineț, Hîncești și Cimișlia. Pe 3 noiembrie 2016 modificarea a fost definitivată oficial, când
Municipiile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/322308_a_323637]
-
conferirea statului de municipiu orașelor Cahul, Orhei, Soroca și Ungheni. De asemenea, s-a propus susținerea ideii atribuirii statutului de municipiu orașelor Edineț, Hîncești și Cimișlia. Pe 3 noiembrie 2016 modificarea a fost definitivată oficial, când parlamentul a adoptat în lectura a doua un proiect de lege care conferă statut de municipiu orașelor: Cahul, Edineț, Hîncești, Orhei, Soroca, Ungheni, Strășeni și Ceadîr-Lunga.
Municipiile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/322308_a_323637]
-
personajului, care începe să se miște în 2D alb-negru, din 1928, evadează, sărind din ecran, căpătând culoare și un efect de halou. Din 23 noiembrie 2013, editura Litera aduce în premieră un "audio-book" aferent peliculei, povestea filmului în imagini, în lectura celei care îi dă viață Annei în limba română, actrița "Anca Iliese".
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
anul 1993 a revenit la această editură, care își schimbase între timp denumirea în „Universitas”, în calitate de director, și a condus-o pînă în anul 1996, cînd a fost lichidată prin hotărîre de guvern. În anul 1990 a înființat revista de lectură istorica „Patrimoniu”, pe care a scos-o pînă în anul 1993. În aceeași perioada a editat și „Revista de istorie a Moldovei”, în calitate de redactor-șef al acesteia. În anii ᾽90 a desfășurat o largă activitate publicistică, în special prin propagarea
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
în Canada -încât pe la 1898 Genik a fost angajat salariat al guvernului canadian cu normă intragă. Astfel, el a devenit primul funcționar public ucrainean,cu normă întreagă,al guvernului canadian. În 1899, Genik a înființat în casa lui,sala de lectură numita Taras Șevcenko, iar în 1903 primul ziar în limba ucraineană din Canada, “Fermierul Canadian”. Deși el însuși nu era religios , Genik era convins că ar trebui să existe o confesiune creștină,independentă de normele Ortodoxe grecești și rusești, și
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
edituri precum; - Meridiane, Antet, Babel, Nemira, Editura Universității din București și altele. De asemenea, este autorul a peste 100 de studii publicate în volume colective editate în România și în străinătate, în revistele academice românești, precum și internaționale, cu comitet de lectură (Annales, Revista Istorică, Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol din Iași, Studii și Cercetări de Istoria Artei, Revista de Istorie și Teorie Literară, Arts Transsilvaniae, cercetări de Istorie și Civilizație Sud-Est Europeană, Sud-Estul și Contextul European. Buletin, Arhiva
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
și Teorie Literară, Arts Transsilvaniae, cercetări de Istorie și Civilizație Sud-Est Europeană, Sud-Estul și Contextul European. Buletin, Arhiva Genealogică, Arhivele Totalitarismului, Polis, Xenopoliana). A mai publicat peste 50 de articole în reviste și volume românești și străine fără comitet de lectură (Sfera Politicii, Verbum, Viața Românească, Secolul 20, Provincia, Idei în Dialog, Altera, Historia, Politics&Media etc.) Și peste 200 de articole de presă în săptămânale și cotidiane românești (România Liberă, Realitatea Românească, Cotidianul, Adevărul, Contrapunct, Dilema, Curentul, Ziarul Financiar, Cuvântul
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
ulterior de Dapontes timp de aproape 50 de ani și reunite în manuscrisul lucrării sale (inedite) "Cornul Amalteei". În general, relațiile cu domnul său au fost armonioase. Principe iluminat și cu idei reformatoare, Constantin Mavrocordat avea o mare pasiune pentru lectură și poseda o bibliotecă impresionantă. Citea și comenta cărțile citite, împreună cu secretarul său, și se amuza ascultând exercițiile de versificație ale acestuia din urmă, care era capabil să improvizeze la comandă, pe orice temă. Din anii petrecuți la Curtea de la
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
la New York City. Aici a locuit din 1952 în camere mobilate, în special în Manhattan, dar și în Brooklyn Heights. A început să-și câștige pâinea ca muncitor în fabrică. Din 1954 a ținut serie de prelegeri și ședințe de lectură cu public, publicând în același timp în, special poezie, în ziare și reviste din Austria și Germania. În mai 1957 a primit cetățenia americană, ocazie cu care și-a schimbat oficial numele din Alfred Liquornik în . În același an s-
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
unei văi de munte, la sud-vest de Linderhof, așa cum pe vremuri, Siegmund se refugiase în coliba lui Hunding, ce aparținea soțului Sieglindei. Luise von Kobell relata că "„Maiestatea sa stătea uneori ore în șir în colibă, singur, adâncit în vreo lectură, al cărei subiect contrasta puternic cu aspectul primitiv al blănurilor de urs care îl înconjurau. Sau se desfăta cu imaginile vii puse în scenă la ordinul său, în timpul ospețelor stropite cu mied, în stilul vechilor germani”". Cabana a căzut pradă
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
din circular în oval, statuia fiind vizibilă datorită soclului înalt, în trepte, conceput astfel încât să intre în contact cu oamenii și nu doar ca obiect inserat. Treptele acestuia vor putea fi folosite ca loc de odihnă pentru tineri, loc de lectură, de conversație, aprecia arhitectul Anne Marie Gacichevici, consilier în cadrul Primăriei municipiului. În ziua de 30 august 2012, statuia fost ridicată pe soclul amplasat în parcul Mihai Viteazul.
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Giurgiu () [Corola-website/Science/327688_a_329017]
-
multe manuscrise grecești posibil. Leon a revenit cu "Chronographia" lui Theofan, "Antichitățile iudaice" ale lui Iosephus Flavius, "De Prodigiis" a lui Titus Livius, scrieri ale lui Pseudo-Dionisie Areopagitul și "Historia Alexandri Magni". După moartea Teodorei, Ioan s-a îndeletnicit cu lectura și teoretizarea, contemplarea și chiar traducerea în latină a diferite texte.
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
mult timp. Această legendă a fost repovestită și de prozatorul Dumitru Radu Popescu. Nuvela fantastică „” a fost scrisă la Paris în decembrie 1952, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> și mai târziu în memoriile sale. Scriitorul și soția sa, Christinel, locuiau de la sfârșitul lunii noiembrie într-un apartament amplasat pe 62 bis rue de la Tour, care
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
și sugerând nu faptul că scrisoarea nu are sens, așa cum susținea Lacan, ci că Lacan face să-i lipsească sensul. Adevărul, pentru Derrida, este că scrisoarea reprezintă o castrare a Regelui de către Regină, ceea ce Lacan nu poate vedea sau înțelege. Lectura structuralistă a lui Lacan și lectura deconstructivă a lui Derrida a provocat un răspuns de la Barbara Johnson, care a mediat dezbaterea sugerând că scrisoarea aparține tuturor celor din jurul Reginei, fiind un substitut pentru un falus. Donald E. Pease sugerează că
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
nu are sens, așa cum susținea Lacan, ci că Lacan face să-i lipsească sensul. Adevărul, pentru Derrida, este că scrisoarea reprezintă o castrare a Regelui de către Regină, ceea ce Lacan nu poate vedea sau înțelege. Lectura structuralistă a lui Lacan și lectura deconstructivă a lui Derrida a provocat un răspuns de la Barbara Johnson, care a mediat dezbaterea sugerând că scrisoarea aparține tuturor celor din jurul Reginei, fiind un substitut pentru un falus. Donald E. Pease sugerează că Lacan „echivalează posesia unei scrisori - definită
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
se întreabă: „Deci, de ce o scrisoare ajunge întotdeauna la destinație? De ce nu ar putea - uneori, cel puțin - să nu ajungă?”. Hollis Robbins îl critică pe Derrida pentru orbirea sa către patriotism, prefațându-i studiul său la „Scrisoarea furată” cu o lectură din „Hainele cele noi ale împăratului”: „În viziunea lui Derrida, atât povestea lui Poe, cât și cea a lui Andersen arată un rege a cărui bărbăție este în pericol, care este înconjurat de funcționari publici conduși de rutină și ineficienți
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
că macrantropia este "„o formulă concretă și pitorescă a geniului și a izolării sale definitive”". „” a fost scrisă în februarie 1945 la Cascais (Portugalia), un sat de pescari de lângă Lisabona,<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> fiind prima nuvelă scrisă în exil de Mircea Eliade. Scriitorul mărturisește în "Jurnalul portughez" că și-a imaginat acest subiect cu vreo jumătate de an în urmă
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
a rămas repetentă, intuiția rămânând o enigmă. "„Nu pot să-ți spun, pentru că e un secret al meu...”", afirmă băiatul. Vorbăreața Agripina Lopată, însă, este un personaj mai curând fantezist decât fantastic, de esență bovarică, având o imaginație hrănită de lecturi excesive care încearcă să compenseze un sentiment de inferioritate ca urmare a unor iubiri care nu se produc. Numele ei evocă structuri sociale impenetrabile dominate de mediocritate și snobism, dar manifestând dispreț și violență în relațiile cu persoanele inferioare din
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
tren și prezintă fiecare o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Cei patru prieteni sunt următorii: Nuvela „Podul” a fost scrisă în decembrie 1963, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii.<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> Autorul își manifesta propriile intenții, dar și unele temeri, într-o însemnare succintă din "Jurnalul inedit", datată 28 decembrie 1963: „Vreau să las frâu liber imaginației [...], putând
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
ajunul declarării războiului, un tânăr intelectual, care a moștenit o mare avere, așteaptă în unitatea sa din Transilvania ordinul de atac, chinuit de gelozia pe care i-o stârnește soția sa. Spre deosebire de Veroiu (v. Între oglinzi paralele), Nicolaescu efectuează o lectură romanțioasă a operei lui Camil, limitându-se la chinul geloziei și bărbăția cavalerească, apăsând pedala pe farmecul retro sau pe dinamismul frescei războiului. Primă apariție internațională a viitoarei vedete polono-americane Pacula, frumusețe pusă în valoare de costumele Doinei Levința (Pr.
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
cinematograful lui Nicolaescu n-a mai făcut decât să pervertească politic, în mod sistematic, istoria. Filmul de față e un muzeu al figurilor de ceară lipsit de relieful unor credibile procese de conștiință, însăilare de tablouri alegorice, „cor vorbit” al lecturii stenogramelor, în ultimă instanță o eroare estetică. Unica dimensiune psihologică a personajelor e datoria, nu există erou căruia să nu i se înalțe ditirambi, fie el Mihai I sau Hitler, Antonescu sau Friessner. Monarhul aduce, mai degrabă, cu tradiționala figură
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
Radu Alexandru Nica, Gavriil Pinte, Andrei Șerban, Vlad Massaci, Tompa Gabor, Silviu Purcărete, Rodica Radu, Alexander Hausvater, Adriana Popovici, Florin Zamfirescu) și străini (Andrij Zholdak, Robert Raponja). În cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu interpretează diferite roluri și în spectacole lectură, înregistrate pentru radio. Joacă pe scene naționale: Sibiu, Mangalia (Gala Tânărului Actor), București (Festivalul Național de Teatru), dar și în afara țării, cu ocazia turneelor Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu: Kiev (Ucraina), Sarajevo (Bosnia-Herzegovina), Helsinki (Finlanda), Sankt-Petersburg (Rusia), Skopjie (Macedonia
Cristina Flutur () [Corola-website/Science/330602_a_331931]
-
La ceremonia de sfințire a statuii, au participat 10.000 de oameni, iar ceremonia a fost efectuată de călugărul indian Bodhisena. Pe lângă Sala Marelui Buddha, Tōdai-ji mai deține în complețul său câteva altare ,o clopotniță budistă ("shuro"), o sală de lectură a sūtrelor ("kōdo"), o sală de păstrare a tobei sacre ("kōro"), și în sud se află o poartă cu două statui a doi paznici cerești ("Niōmon"). Poarta datează din secolul al XII-lea, fiind construită în stilul chinezesc al dinastiei
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]