270,960 matches
-
nume i-a fost acordat în cinstea lui Barros Gabor, fost ministru al transporturilor de la Budapesta, drept mulțumire pentru sprijinul acordat pentru dezvoltarea infrastructurii din zonă. Din acest motiv, în sursele de arhivă cuvântul Biborțeni apare doar cu referire la localitate, documentele referitoare la apa minerală din zonă utilizând una din cele două denumiri arătate mai sus. În decursul timpului, utilizarea apelor minerale, în cure interne sau externe se făcea empiric, iar cunoștințele despre aceste tratamente se transmiteau, de cele mai multe ori
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica"), spinul ("Carduus candicanus"), umbelifera ("Athamantha hungarica"), timoftica ("Phleum montanum"), caprifoiul ("Lonicera caerulea"), cosaci ("Astragalus depressus"), etc. Un punct de plecare spre chei este tabăra Vânători din apropierea localității Dobrești. La Dobrești se ajunge pe drumul Târgoviște - Moroeni.
Cheile Orzei () [Corola-website/Science/317288_a_318617]
-
Numele Adrian și Adriana provin din numele latinesc "Hadrianus", la origine un cognomen (al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman) cu semnificația "de la Hadria". În Italia antică erau două localități care purtau acest nume. Una dintre ele a dat și numele Mării Adriatice. Adrian este nume masculin de origine latină, de la ""hadrianus"", face referire la familia romană originară din "Hadria" (în apropierea Mării Adriatice), iar semnificația lui este „Cel care
Etimologia numelui Adrian () [Corola-website/Science/317303_a_318632]
-
după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră"). Numele roman fiind cel mai probabil legat de faptul ca cetatea este construită pe un masiv de bazalt. Numele roman a dat și numele localității de astăzi, formată în jurul dealului: Rupea. Castrul roman Rupes făcea parte din centura de fortificații romane pentru apărarea zonei comerciale și a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov și Hoghiz. Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
localității de astăzi, formată în jurul dealului: Rupea. Castrul roman Rupes făcea parte din centura de fortificații romane pentru apărarea zonei comerciale și a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov și Hoghiz. Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea prefeudală: prin construirea cetății de sus, în secolul X-XIII, și cea medievală, ulterior, prin construirea cetății de mijloc și de jos, începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1432 - 1437, cetatea a fost atacată și jefuită de către turci, pentru ca
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
în ruine. La sfârșitul aceluiași secol, sașii revin în cetate, pentru a se refugia. De această dată, cetatea va fi predată armatelor habsburgice fără rezisteță armată. În 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc. În timpul
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc. În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autoritățile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localității Rupea. Ultima tentativă de restaurare a cetății datează din
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc. În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autoritățile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localității Rupea. Ultima tentativă de restaurare a cetății datează din anul 1954. Ulterior acest important vestigiu din patrimoniul cultural și istoric al României a fost lăsat complet abandonului. Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Consiliul Local
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
000 de turiști români și străini. În fiecare an, casa patronează Manifestarile „Zilele Creangă”, precum și activități culturale: seri muzeale, expuneri cu temă, conferințe, simpozioane organizate la sediul unității, la sediul Fundației Culturale „Ion Creangă” din Târgu-Neamț sau la școlile din localitate. Casa are un acoperiș larg de draniță sub care se află pereții durați din bârne groase peste care s-a așternut un strat de lutuială. Interiorul este format din două încăperi micuțe și o tindă. Intrarea scundă este adăpostită de
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
Moara Nica (aflat în apropiere de Bosanci). a fost construită între anii 1902-1905, jumătate din cheltuielile de construcție fiind suportate de prințul Mihail Sturdza (1886-1980), politician și ministru de externe (14 septembrie 1940 - 26 ianuarie 1941), care deținea moșii în localitate. Prințul Sturdza este considerat a fi principalul ctitor. Biserica a fost realizată după planurile arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, lucrările fiind executate de meșteri români și austrieci sub coordonarea inginerilor Christof Kossinschi și F. Miller. Biserica a fost sfințită la
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
de Nitzki, tot administrator al parohiei siretene. În lipsa unui lăcaș de cult, liturghiile se celebrau într-o cameră mică aflată în incinta Fabricii de bere. Lipsa unei biserici a fost constatată și de împăratul Francisc I (1806-1835) care a vizitat localitatea la 7 august 1817 și a notat cele constatate în jurnalul său de călătorie. Ca urmare a numeroaselor solicitări ale comunității catolice din localitate, arhiepiscopul de Lemberg înființează Parohia Rădăuți, numindu-l ca paroh pe pr. Joseph Sattfeld. Acesta este
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
bere. Lipsa unei biserici a fost constatată și de împăratul Francisc I (1806-1835) care a vizitat localitatea la 7 august 1817 și a notat cele constatate în jurnalul său de călătorie. Ca urmare a numeroaselor solicitări ale comunității catolice din localitate, arhiepiscopul de Lemberg înființează Parohia Rădăuți, numindu-l ca paroh pe pr. Joseph Sattfeld. Acesta este instalat oficial la 26 aprilie 1818. În vara acelui an, preotul Joseph Sattfeld a început demersurile pentru construirea unei biserici romano-catolice în Rădăuți. Cererea
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
două capele în Rădăuți: La 1 iunie 1904, este numit ca paroh monseniorul Clemens Swoboda, care ulterior preia și conducerea Decanatului de Rădăuți, după reorganizarea administrativă a bisericilor din Bucovina din anul 1906. Până la primul război mondial, comunitatea catolică din localitate a crescut constant. Astfel, dacă în 1825 trăiau în Rădăuți 1.039 de catolici, în 1830 erau 1.345, în 1890 erau 4.070, în 1900 erau 4.437, pentru ca în 1910 numărul lor să devină de 5.088. Destrămarea
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
județul Arad. Din această gară se poate pleca în trei direcții, dar și spre Râmnicu Vâlcea și sudul României. Gara Sibiu este tranzitată de trenuri ale CFR Călători și Regiotrans. De aici se poate ajunge cu trenuri directe în multe localități ale României, dar și la Budapesta (Ungaria). Această gară este tranzitată de trenuri care merg pe următoarele linii de cale ferată: Alături de aceste linii de cale ferată mai sunt și linii închise, respectiv Sibiu-Cisnădie și Sibiu-Agnita (linie îngustă). Din Sibiu
Gara Sibiu () [Corola-website/Science/317342_a_318671]
-
gară este tranzitată de trenuri care merg pe următoarele linii de cale ferată: Alături de aceste linii de cale ferată mai sunt și linii închise, respectiv Sibiu-Cisnădie și Sibiu-Agnita (linie îngustă). Din Sibiu sunt trenuri sau vagoane directe zilnice spre următoarele localități din România : București, Brașov, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Ploiești, Iași, Suceava, Constanța, Arad, Alba Iulia, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc etc.
Gara Sibiu () [Corola-website/Science/317342_a_318671]
-
Studinecki a vizitat în 1811 orașul Siret și i-a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea unei parohii greco-catolice în oraș. Demersul său nu a avut însă succes la Negostina, unde rutenii din localitate au rămas ortodocși. La începutul anului următor (1812), Șiretul a fost vizitat de misionarul Vasili Terlecki; cu acel prilej, preotul Ftoma Kalisiewicz a acceptat să treacă la greco-catolici, împreună cu majoritatea enoriașilor săi. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice în Bucovina. Astfel, prin Ordinul nr. 1524 din 1 mai 1812 al Guberniului de la Lemberg au fost înființate mai multe capelanate și parohii greco-catolice în acele localități din Bucovina în care locuiau ruteni greco-catolici: Cernăuți, Cacica, Sadagura, Siret și Suceava, iar mai tarziu au fost înființate parohii și la Rădăuți (1833), Câmpulung Moldovenesc (1883) și în alte localități. Toate aceste parohii și capelanate erau administrate de un
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
înființate mai multe capelanate și parohii greco-catolice în acele localități din Bucovina în care locuiau ruteni greco-catolici: Cernăuți, Cacica, Sadagura, Siret și Suceava, iar mai tarziu au fost înființate parohii și la Rădăuți (1833), Câmpulung Moldovenesc (1883) și în alte localități. Toate aceste parohii și capelanate erau administrate de un decanat greco-catolic cu sediul la Cernăuți, unde până în 1820 s-a construit cu sprijinul autorităților o biserică. Prin ordinul mai sus-menționat s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
fi vizitat-o pe verișoara Elisabeta. Într-o vale de lângă Ein-Kerem există și o mică mănăstire ("Sf.Ioan în sălbăticie"), pe locul unde Ioan Botezătorul ar fi petrecut câțiva ani. Conform tradiției, Elisabeta si Zaharia ar fi fost înmormântați în localitatea Sebastia, la cca 15 km nord-vest de Nablus (în Cisiordania, teritoriu administrat actualmente de Autoritatea Națională Palestiniană).
Elisabeta (mama lui Ioan Botezătorul) () [Corola-website/Science/317360_a_318689]
-
și să ajute zi și noapte populația zonei - agricultori, muncitori forestieri, pastori, meseriași, negustori"." Aici și-a câștigat respectul și dragostea a zeci de oameni care îl ascultau că pe un părinte. În anul 1938 scrie o scurtă monografie a localității Vișeu de Sus. Faima lui cucerește Maramureșul, iar carieră medicală și-o încheie o dată cu moartea. Pacienți ajunși la Cluj, la Iuliu Moldovan (Hațeganu), colegul său de facultate, sunt trimiși la Vișeu de Sus pentru că acolo există un medic cu ""mâna
Ivan Dan () [Corola-website/Science/317382_a_318711]
-
Parohia Siret au păstorit șase preoți, dintre care patru preoți de etnie poloneză și doi preoți de etnie germană. Perioada celui de-al doilea război mondial a adus ocuparea nordului Bucovinei de către URSS în urmă ultimatumului din 26 iunie 1940. Localitățile Gărbăuți și Tereblecea au trecut în componență statului sovietic, teritoriul de jurisdicție al Parohiei Siret fiind micșorat. Perioada regimului comunist a fost o perioadă grea pentru Biserică Catolică din România. După război, credincioșii germani au început să emigreze în Germania
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
bisericii și a fost construit un oratoriu în curtea casei parohiale. La 13 noiembrie 2011, comunitatea romano-catolică din Siret a sărbătorit bicentenarul înființării Parohiei „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” (1811-2011). La acest eveniment au participat episcopul auxiliar Aurel Percă, preoți din localitățile învecinate, oaspeți din străinătate (din orașul Debica din Polonia) și credincioși romano-catolici, greco-catolici și ortodocși. Înainte de începerea liturghiei a fost dezvelit și sfințit monumentul ridicat în cinstea Neprihănitei Zămisliri, construit în fața bisericii. Cu acel prilej a avut loc și dezvelirea
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
100 de elevi (băieți și fete), care învățau ebraica și religie. În 1892 se deschide și prima școală de fete, ele neprimind însă educație iudaică. Acest lucru a făcut ca până la sfârșitul secolului al XIX-lea, 69% dintre evreii din localitate să fi absolvit o școală. Inițial învățământul se făcea în limba maghiară, dar din anul 1926 s-a renunțat la folosirea acesteia. În perioada interbelică, evreii se ocupau cu activitatea comercială (ateliere de croitorie, fabrici de lumânări, fabrici de cărămidă
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
22.05 - 3.300, 26.05 - 3.336, 29.05 - 3.306, 30.05 - 3.300 și 1.06 - 2.615 evrei . După război aproximativ 500 de evrei au revenit în oraș, lor adăugându-li-se și evrei din alte localități, astfel că în 1947 numărul lor a ajuns la 5.000. Odată cu instaurarea regimnului comunist au fost desființate treptat școlile evreiești, copiii evrei învățând în școlile de stat. În anul 1950 locuiau în oraș 7.500 evrei. Numărul lor a
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sălaj din anul 2015, având codul de clasificare . Sinagoga veche din Șimleu Silvaniei a fost construită în anul 1876 de comunitatea evreiască din localitate. Timp de mai mulți ani, sinagoga a fost folosită de locuitorii din așezările învecinate, cum ar fi Giurtelecu Șimleului, Nușfalău și altele. În lunile mai și iunie ale anului 1944, populația evreiască din zona Șimleului a fost forțată să-și
Sinagoga din Șimleu Silvaniei () [Corola-website/Science/317413_a_318742]