270,960 matches
-
français-turc" (Mic dicționar francez-turc). Ca și la dicționarul mare, foaia de titlu este bilingvă. În turcă, numele autorului este Ș.Sami. În franceză însă numele autorului este Ch.Samy-Bey Fraschery (cuprinde deci și titlul nobiliar, precum și indicarea locului de origine). Localitatea unde apare publicația este în turcă Istanbul, dar în franceză este Constantinople. Editorul este Mihran. Formatul volumului, în ediția din 1886, este de 13 pe 10 centimetri. Dicționarul are 251 de pagini. Dicționarul turc-francez a apărut în 1885 și are
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
Al șaselea volum a apărut în 1898. Numărul total de pagini al celor șase volume este de 4830. "Kamus-i türki" (dicționarul turcesc) a reprezentat încununarea activității lexicografice a lui Sami. Dicționarul a apărut în două volume, în 1900 și 1901. Localitatea indicată pe copertă este Dersaadet, un alt nume pentru Istanbul. De data aceasta editorul este Ahmed Cevdet (1862-1935). Formatul este 23 pe 16 centimetri. Numărul total de pagini este de 1574. Textul este așezat în pagină pe trei coloane. Dicționarul
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
Cartea funciară este un registru public din România, care cuprinde evidență juridică integrală și exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice și juridice din aceeași localitate. Cartea funciară dovedește existența dreptului real înscris, în folosul persoanei care a dobândit sau constituit cu bună-credință un drept real imobiliar, cât timp nu se dovedeste contrariul. Publicitatea imobiliară se îndeplinește pe tot teritoriul țării prin carte funciară și are
Cartea Funciară () [Corola-website/Science/317402_a_318731]
-
Cărții funciare. Deschiderea cărții funciare nu este condiționată de o vânzare, dar se realizează cel mai adesea în această situație. Pentru fiecare imobil se deschide o singură carte funciară. Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei și numele localității în care este situat imobilul, precum și din trei părți: A. Partea I sau foaia de avere (A) referitoare la descrierea imobilelor + anexă I la foaia de avere a cărții funciare cuprinzând planul imobilului B. Partea a II-a sau foaia
Cartea Funciară () [Corola-website/Science/317402_a_318731]
-
județul Sibiu din anul 2015, având codul de clasificare . După o legendă, prezența evreiască în regiunea Sibiului este datată din epoca romană: umanistul sas Johannes Lebel (ca. 1490-1566), pastor evanghelic, a scris în 1559 un poem în limba latină dedicat localității Tălmaciu, aflată la aproximativ 20 km de Sibiu. În acest poem, el afirmă că localitatea a fost fondată de evrei în epoca lui Decebal, regele Daciei în secolul I, numele localității provenind de la Talmud. Acest poem a cunoscut în epocă
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
regiunea Sibiului este datată din epoca romană: umanistul sas Johannes Lebel (ca. 1490-1566), pastor evanghelic, a scris în 1559 un poem în limba latină dedicat localității Tălmaciu, aflată la aproximativ 20 km de Sibiu. În acest poem, el afirmă că localitatea a fost fondată de evrei în epoca lui Decebal, regele Daciei în secolul I, numele localității provenind de la Talmud. Acest poem a cunoscut în epocă o oarecare notorietate, dar afirmațiile sale au fost dezmințite de numeroși istorici specialiști în cultura
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
scris în 1559 un poem în limba latină dedicat localității Tălmaciu, aflată la aproximativ 20 km de Sibiu. În acest poem, el afirmă că localitatea a fost fondată de evrei în epoca lui Decebal, regele Daciei în secolul I, numele localității provenind de la Talmud. Acest poem a cunoscut în epocă o oarecare notorietate, dar afirmațiile sale au fost dezmințite de numeroși istorici specialiști în cultura evreiască care au descoperit mai multe neconcordanțe în povestea lui. Se pare că la originea acestei
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
ani. Oficial nu locuia nici un evreu în Sibiu, dar unii evrei au închiriat totuși locuințe la periferie. Stabilirea evreilor în Sibiu a avut loc cu puțin înainte de anul 1850, primul evreu care a primit dreptul de a se așeza în localitate fiind J. Aron din Bidiu (Bödön), la 31 iulie 1845. După această dată, evreii au venit în număr mare în oraș. Cu toate acestea, locuitorii sași ai Sibiului s-au opus stabilirii aici a evreilor, după cum s-a scris într-
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
jaful maghiar, se întemeiază nu numai pe hărnicia și spiritul de economie a acestuia, ci și pe interdicția legală a stabilirii evreilor pe pământ săsesc. În întreaga Transilvanie există puțini evrei (între 3 - 4.000), deoarece legea numește doar puține localități în care li se permite evreilor să locuiască; Sibiul nu este printre ele!”". Primul cimitir evreiesc a fost deschis la 1 iulie 1855 în cartierul Lazaret, funcționând acolo până la începutul secolului al XX-lea. Un alt cimitir evreiesc a fost
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
perioada interbelică. În 1919, comunitatea a înființat o școală evreiască și a organizat și creșe pentru copii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial numărul evreilor din Sibiu a crescut în principal ca urmare a migrării evreilor originari din alte localități mai mici, precum și din localitățile ocupate de maghiari în nord-vestul Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena din 1940. Deși hărțuiți de acțiunile fasciștilor din organizația DVR (Deutsche Volkspartei Rumäniens) a minorității germane din România, evreii din Transilvania românească nu au suferit
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
a înființat o școală evreiască și a organizat și creșe pentru copii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial numărul evreilor din Sibiu a crescut în principal ca urmare a migrării evreilor originari din alte localități mai mici, precum și din localitățile ocupate de maghiari în nord-vestul Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena din 1940. Deși hărțuiți de acțiunile fasciștilor din organizația DVR (Deutsche Volkspartei Rumäniens) a minorității germane din România, evreii din Transilvania românească nu au suferit deportări sistematice, spre deosebire de ceea ce s-
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
Jos, îi numesc cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun că "huceagul" sau "buceagul" este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau în județele Constantă, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
alt plan etc.. Așa a fost și în familia în care s-a născut Ilie Borz. O familie modestă, dintr-un cătun pierdut la o margine de codru, dovedind încă o dată că în planurile lui Dumnezeu însemnătatea lumească a unei localități nu înseamnă nimic, El stabilind locul de naștere al fiecăruia după cu totul altă motivație și împărțind darurile Sale după cum vrea, indiferent că pruncul se naște într-un cătun sau într-o metropolă. Viitorul preot chemat la martiraj, Ilie Borz
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
fiecăruia după cu totul altă motivație și împărțind darurile Sale după cum vrea, indiferent că pruncul se naște într-un cătun sau într-o metropolă. Viitorul preot chemat la martiraj, Ilie Borz, cu greu putea avea ca loc de naștere o localitate mai umilă, pentru că aceasta aproape că nici nu avea statut de localitate de sine stătătoare. Familia Borz avea casa la liziera de Nord-Est a pădurii Grumii, din cătunul Ratoveghi II (cătunul a fost împărțit în diviziunile I și Il, din
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
indiferent că pruncul se naște într-un cătun sau într-o metropolă. Viitorul preot chemat la martiraj, Ilie Borz, cu greu putea avea ca loc de naștere o localitate mai umilă, pentru că aceasta aproape că nici nu avea statut de localitate de sine stătătoare. Familia Borz avea casa la liziera de Nord-Est a pădurii Grumii, din cătunul Ratoveghi II (cătunul a fost împărțit în diviziunile I și Il, din raționamente administrative), a cărui existență era mereu disputată între satul Marin și
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
acest vis, însă nu s-a putut bucura de roadele sacrificiilor lui și ale credincioșilor săi deoarece blestemul comunist a condamnat la martiriu întreaga biserică cât și pe inimosul preot. Tot în aceeași perioadă în satul Aleuș, care era afiliat localității Drighiu, părintele a ridicat din temelii biserică nouă. Apoi concomitent în comuna Nușfalău, sub îndrumarea lui s-a început noua biserică care la trecerea părintelui în clandestinitate a rămas în faza de «roșu». Cu toate greutățile întâmpinate în lucrările de
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
lasă atras de oficialitățile locale la o petrecere la care se bea și se ascultă muzică populară, petrecere la care rămâne până seara. După ce toți cei prezenți sunt anunțați prin telefon că toată coloana oficială se va îndrepta spre alte localități, inspectorul își amintește de caruselul a cărui demontare o ordonase la începutul vizitei și decide că toată lumea trebuie să se dea în el. Operatorul caruselului, și el prezent la petrecere, ia cerința acestuia literal și, după ce apasă butonul de pornire
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
în august 1669 la Astrahan și a acceptat o fertă de grațiere a țarului Alexei Mihailovici. În 1670, Razin, care se îndrepta în mod oficial spre cartierul general al cazacilor de Don, a atacat și cucerit Cerkassk, Țarițîn și alte localități și fortificații, pentru ca pe 24 iunie să cucerească chiar Astrahanul. După ce i-a ucis pe toți cei care i se opuseseră, după ce a jefuit bazarul local, a transformat Astrahanul într-o „republică” a cazacilor. Populația a fost organizată după modelul
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
un număr total de 14 parohii în anul 2005. Parohiile de la Criciova, Cornuțel și Zorile funcționează în biserici pre-existente, în timp ce pentru restul au fost construite clădiri noi, cu excepția celei de la Remetea Mică, care ține slujbele religioase în biserica romano-catolică din localitate. Bisericile ortodoxe ucrainene sunt biserici construite de credincioșii ucraineni după Revoluția din decembrie 1989. Slujbele bisericești sunt ținute în limba ucraineană, dar în satele în care sunt și români se slujește și se predică și în limba română. Ritul după
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
locurile natale, însă peste o mie de persoane au rămas să trăiască în Kârgâzstan, pentru că în Republica Moldova și nordul Bucovinei (Ucraina) nu mai aveau pe nimeni și nici mijloace de a se strămuta. Așa se explică faptul că în câteva localități din Kârgâzstan, (Bishkek, Belovodskoe, Kant, Sukuluk, Gheorghievka - fosta Moldovanovka - și altele), trăiesc compact zeci de familii de etnici români. Nikolai Feodorovici Bugai, "Informații din rapoartele lui Beria și ale lui Kruglov către Stalin", ed. Academiei de Științe din Republica Moldova nr.
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
galițieni greco-catolici. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice la Siret (1812), Cernăuți (1813), Cacica (1814), iar mai târziu au fost înființate parohii și la Rădăuți (1833), Câmpulung Moldovenesc (1883) și în alte localități. Până în anul 1918 aceste parohii s-au aflat sub jurisdicția Eparhiei de Stanislav (azi Ivano-Frankivsk). După Unirea Bucovinei cu România (1918) greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. Ca urmare a acestei situații, nunțiul apostolic Francesco Marmaggi, venit în
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
azi Voievodeasa, România - d. 24 martie 1918, Liov, azi în Ucraina) a fost un cleric romano-catolic german, care a îndeplinit funcția de arhiepiscop ad-personam și episcop auxiliar de Lemberg. s-a născut în satul Fürstenthal din Bucovina (Imperiul Austro-Ungar). Astăzi localitatea se numește Voievodeasa și face parte din județul Suceava (România). La 2 decembrie 1895, pr. Joseph Weber a fost numit episcop auxiliar de Lemberg (Lwów), cu titulatura de episcop titular de Temnus. El a fost consacrat ca episcop la 29
Joseph Weber () [Corola-website/Science/317458_a_318787]
-
Biserica „Sfânta Treime” din Suceava este o biserică ortodoxă ctitorită în anul 1851 de arhimandritul Filaret Scriban în localitatea Burdujeni-Sat (astăzi cartier aflat la periferia municipiului Suceava). Edificiul religios se află situat pe Strada 22 Decembrie nr. 185, în apropiere de ieșirea din oraș spre Adâncata și Dorohoi. În anul 1472 pe locul unde se află astăzi Mănăstirea Teodoreni
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
s-a așezat și populație românească. Proprietarul moșiei Teodoreni, marele logofăt și cronicar Miron Costin, pe vremea când era pârcălab de Hotin, a apelat la un baci pe nume Burduja pentru a transmite mesaje către slujbașii săi din Teodoreni. Numele localității s-a schimbat astfel din Teodoreni în Burdujeni. În anul 1775, partea de nord a Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic, noul teritoriu format primind numele de Bucovina. Granița a fost stabilită pe râul Suceava, orașul Suceava și satul
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
produsele agricole, dar și animalele, din cauza graniței dintre Imperiul Habsburgic și Principatul Moldovei, locuitorii din Burdujeni-Sat și-au organizat propriul târg în apropiere de malurile Sucevei. Treptat în jurul acestui tâg au început să se construiască locuințe și s-a format localitatea Burdujeni-Târg. După anexarea Bucovinei de către austrieci, în Burdujeni s-au stabilit locuitori români din Transilvania. Printre aceștia s-a numărat și familia preotului Ioan Artimescu - Scriban din Câmpulung Moldovenesc. Localitatea Burdujeni este legată de familia Scriban, din rândul căreia au
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]