270,960 matches
-
se află în cătunul Sânculești din localitatea Olteanca, comuna Glăvile, județul Vâlcea. Are hramul „Sfântul Paraschiva” și a fost construită în anii 1781-1782. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin sculptura frumoasă de la intrare și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas, pictura parietală din altar și tabloul
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
ca perioadă de datare a construcției. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. Cu toate acestea, scaunul mitropolitan a rămas încă un veac în vechea capitală. Viitorii mitropoliți au condus treburile administrative ale Mitropoliei fie din noua capitală, fie din Suceava. Ori de câte ori veneau la Iași, mitropoliții Moldovei locuiau într-o
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
principală rămânea casa de la Biserica Albă. Printr-un hrisov din 29 martie 1677, domnitorul Antonie Ruset (1675-1678) a hotărât mutarea reședinței Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iași, întrucât, potrivit practicii bizantine, scaunul mitropolitan sau patriarhal trebuie să fie în aceeași localitate cu administrația domnească. Domnitorul a construit chilii încăpătoare în jurul Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, în care s-a mutat mitropolitul Dosoftei Bărilă (1671-1674, 1675-1686), unul dintre cei mai mari cărturari români ai vremii. Încă din timpul ultimei domnii a
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
se află în localitatea Dimulești, comuna Mădulari, județul Vâlcea. Biserica, în forma sa actuală, a fost prefăcută în anul 1889 și poartă hramul „Sfântul Dumitru”. Se înscrie în șirul de lăcașe vechi transformate sau refăcute după modelul bisericilor de zid, spre sfârșitul secolului 19
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
Ocna de Fier, Reșița Montană, Văliug, Dognecea, Oravița Montană, Boșneag și se stabilesc printre altele și în Dubova, Pescari-Coronini, Moldova Nouă, Sasca Montană, Bocșa Română, Cărbunari, Stinapari, Padina Matei. În actualul județ Timiș, bufenii se stabilesc de asemenea în numeroase localități, Cronică Parohiala a satului Boldur notează pentru anul 1739 faptul că "acest sat este format din două grupuri: români neaoși (frătuți) și din munteni, sau bufeni, coloniști veniți din Muntenia, după care și satul este recunoscut și împărțit în două
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
și din munteni, sau bufeni, coloniști veniți din Muntenia, după care și satul este recunoscut și împărțit în două districte: al Muntenilor și al Frătuților”, rezultând boldurenii, bufenii s-au răspândit până la actuala granița de vest a României unde înființează localitatea Comloșu Mare (anul 1734 consemnând o migrație în masă din regiunea Olteniei, din zona Craiovei, Slatinei și Polovragilor, după cum reiese și din diplomă comemorativa "200 de ani de la venirea oltenilor în Comloș", 1734-1934.) alții s-au stabilit în partea Banatului
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
1734 consemnând o migrație în masă din regiunea Olteniei, din zona Craiovei, Slatinei și Polovragilor, după cum reiese și din diplomă comemorativa "200 de ani de la venirea oltenilor în Comloș", 1734-1934.) alții s-au stabilit în partea Banatului sârbesc unde înființează localitățile Srediște, Straja, sau chiar în Timac (Timok). Odată cu ocuparea Banatului de către turci, aceștia din urmă redeschid minele abandonate, aducând mâna de lucru din vechile zone miniere ale Olteniei, cum sunt: Baia de Arama, Baia de Fier, Baia Sie și specialiști în minierit
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
Velia (1816-1867) și de scriitorul Damian Izverniceanu (1883-1935), ultimul afirmând că: "Oltenii, judecând după întemeierea satelor, după portul lor, n-au venit toți deodată, formarea primului roi a luat naștere pe la 1646, pe timpul ocupației turcești și s-au așezat în localitățile unde erau mine vechi. Din acest an au sosit mereu în decursul timpului și ceilalți întemeind sate noi." Nicolae Tincu Velia apreciază chiar și numărul imigranților ca fiind de 13.000, aceștia venind din Oltenia între 1641-1646, din cauza vremurilor grele
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
în 33 de compani. Cel mai mare parc eolian pe care Muntmark l-a vândut până în prezent a fost cel care în cele din urmă a fost preluat de compania cehă CEZ. În total sunt 600 MW, amplasați în două localități dobrogene, Fântânele și Cogealac, investiția totală ridicându-se la 1,1 miliarde de euro.
Emanuel Muntmark () [Corola-website/Science/322454_a_323783]
-
Centrala hidroelectrică de la Stânca-Costești este o hidrocentrală pe râul Prut, construită în dreptul localităților Stânca (Ștefănești), Botoșani, România și Costești din Republica Moldova. Acordul prevedea în principal ca: Amplasamentul lucrărilor se află la 576 km de la vărsare, într-o zonă în care lățimea albiei majore de cca 3 - 4 km este strangulată și redusă la
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
Rezervatia marină 2 Mai - Vama Veche este o rezervație naturală amplasată în sudul litoralului românesc, între localitatea 2 Mai și Vama Veche, la granița cu Bulgaria, acoperind o suprafață de cca 5.000 ha, de-a lungul a 7 km de coastă, întinzându-se de la linia coastei și până la izobata de 40 m. Pe o suprafata relativ
Vama Veche - 2 Mai (Acvatoriul litoral marin) () [Corola-website/Science/322449_a_323778]
-
Biserica de lemn din Boroșești se află în localitatea Boroșești, comuna Sutești, județul Vâlcea. Biserica, în forma sa actuală, a fost prefăcută în anul 1896 și poartă hramul „Sfinții Voievozi”. Se distinge prin cele două turle, una peste pronaos și a doua peste naos, trăsătură introdusă la bisericile de
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
tranziției de la romanic la goticul timpuriu. În interior se află un valoros ansamblu de pictură murală. Biserica este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu . La sud de orașul Hațeg, pe malul drept al Râului Mare, se află localitatea Sântămăria-Orlea, atestată documentar în anul 1331, sub denumirea de „villa Sancte Marie”. Pe un mic platou de la periferia satului, la mică distanță de vechiul castel al familiei nobiliare Kendeffy, se ridică un lăcaș de cult impunător, aparținător, în prezent, cultului
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
a treia etapă de execuție, reprezentativ este decorul pictural al absidei altarului, aparținând stilului bizantin târziu, simplificat însă prin rusticizare. Dacă se ia în considerare faptul că, la mijlocul secolului al XV-lea, Cândeștii din Râu de Mori intrau in posesia localității Sântămăria Orlea, acestei familii i se datorează, cu cea mai mare probabilitate, finanțarea picturilor din altar și de sub tribuna navei, scene executate de doi meșteri formați în ambianța bizantină sud-carpatică. Un sgrafit latin, din anul 1484, stabilește datarea „ante quem
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
ctitorilor. Așadar, cine a ctitorit biserica din Sântămaria Orlea? Românii ortodocși sau coloniștii maghiari catolici? Părerile istoricilor au fost și sunt împărțite. Un punct de vedere este acela că edificiul a fost ridicat de coloniștii maghiari catolici, semnalați documentar în localitățile Hațeg, Sântămaria-Orlea și Bretea Ungurească (azi Bretea Streiului) încă din anul 1276, moment în care s-a și realizat integrarea depresiunii hațegane în structurile politico-administrative de tip feudal ale Regatului maghiar. În posesia comunității latine l-ar fi înregistrat, ca
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
1315 și 1332. În privința stratului de pictură de la 1331, deși prezintă numeroase tangențe cu arta bisericească de tradiție bizantină, s-a susținut că stilul acestuia nu ar fi impropriu nici artei occidentale. Prezența elementelor arhitectonice romano-gotice, pisania latină și istoricul localității în care se găsește biserica - strâns legat de comunitatea maghiară colonizată aici, pusă, încă de la sfărșitul sec al XIII-lea în slujba cetății, respectiv a curții regale din Hațegul învecinat - ar conduce la concluzia că, la început, lăcașul de cult
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
parohia locală de rit catolic, supusă, prin arhidiaconatul Hunedoarei, Episcopiei latine din Alba Iulia. Ca urmare a pustiitoarelor incursiuni turcești din anii 1420 și 1438, soldate cu distrugerea curții regale din Hațeg și cu incendierea și prădarea târgului și a localităților din împrejurimi, între care și Sântămăria Orlea, Ioan de Hunedoara, în calitate de administrator al bunurilor Coroanei maghiare, a dăruit satul, la 15 aprilie 1447, lui Ioan, fiul lui Cândea de Râu de Mori, fiilor Cândreș, Ladislau și Nicolae și nepotului de
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
Bălți. A mai proiectat lucrările pentru refacerea Casei Macarov pentru sediul al Primăriei, case particulare cu 1 - 2 etaje, case de raport cu apartamente. Operele ei aparțin arhitecturei moderniste. Ea este autoarea clădirilor pentru primărie, cluburi, case particulare din diferite localități ai județului. A proiectat locarurile pentru școlil în județ și în municipiul Bălți: Liceul industrial de fete, Liceul de băieți Ion Creangă, Liceul de fete Domnița Ileana (actualmente Blocul administrativ al Universității Alecu Russo). Pentru activitatea rodnică în domeniul proiectărilor
Etti-Rosa Spirer () [Corola-website/Science/322503_a_323832]
-
2 au fost rănite grav. A fost cel mai sângeros accident rutier din România din ultimii 15 ani. Un microbuz cu 16 persoane la bord a fost lovit de un tren de persoane la trecerea peste calea ferata din apropierea gării localității Scânteia. Conform domnului Raed Arafat, subsecretar de stat al Ministerului Sănătății Publice, în accident au decedat pe loc 13 persoane printre care și un copil de 8 ani, iar alte 3 persoane au fost rănite grav. Șoferul microbuzului a murit
Accidentul rutier de la Scânteia () [Corola-website/Science/316835_a_318164]
-
de Sus. S-a conturat ca unitate independentă la împărțirea administrativă din 1956. În aceeași situație de încorporare administrativă s-au găsit până în anul 1956 și celelalte două așezări risipite: Costești Deal, înglobat satului Costești, și Ludeștii de Sus, înglobat localității Ludeștii de Jos. Așezările din sudul Platformei Luncanilor apar în documente mai de timpuriu, în secolul al XV-lea, ceea ce dovedește că au intrat mai repede în atenția administrației maghiare. Satele Fizești și Ponor au fost atestate documentar la 1447
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
este bine-cunoscută. În regiunea Chũgoku, cele de tip "Fushina", "Ushinoto" sau "Bizen". În regiunea Kinki, cele de tip "Tamba", Kyoto, "Shigaraki" și "Iga", în regiunea Chũbu, cele de tip "Seto" și "Mino", iar în regiunea Kantō cele de tip "Kasama". Localitatea Mashiko, (Prefectura Tochigi) centrul mișcării de artizanat, este cunoscută pentru ceramica de tip "Mashiko". Acestea includ obiecte lăcuite numite "ryūkyū-nuri" (din Okinawa), "ikkambari uchiwa" (evantaie confecționate cu un strat de lac dat peste un cadru de hârtie) din regiunea Shikoku
Arta populară japoneză () [Corola-website/Science/316829_a_318158]
-
cadru de hârtie) din regiunea Shikoku; "yanagi-gōri" (cufere din împletituri de răchită) din regiunea San’in; "funadansu" (cufere de voiaj cu vaporul) din Prefectura Niigata, folosite în era Edo de vasele ce circulau între Osaka și nordul Japoniei; "shunkei-nuri" din localitatea Takayama (Prefectura Gifu) etc. Include articole de fierărie și unelte de tâmplărie din localitatea Miki (Prefectura Hyōgo), articole de fontă turnată tip "Nambu" din localitatea Sendai (Prefectura Miyagi) și briciuri și alte unelte de tăiat din localitatea Seki (Prefectura Gifu
Arta populară japoneză () [Corola-website/Science/316829_a_318158]
-
San’in; "funadansu" (cufere de voiaj cu vaporul) din Prefectura Niigata, folosite în era Edo de vasele ce circulau între Osaka și nordul Japoniei; "shunkei-nuri" din localitatea Takayama (Prefectura Gifu) etc. Include articole de fierărie și unelte de tâmplărie din localitatea Miki (Prefectura Hyōgo), articole de fontă turnată tip "Nambu" din localitatea Sendai (Prefectura Miyagi) și briciuri și alte unelte de tăiat din localitatea Seki (Prefectura Gifu). Stofe cunoscute sunt cele de tip "bingata" (textile vopsite la suprafață) și "bashō" (abaca
Arta populară japoneză () [Corola-website/Science/316829_a_318158]
-
folosite în era Edo de vasele ce circulau între Osaka și nordul Japoniei; "shunkei-nuri" din localitatea Takayama (Prefectura Gifu) etc. Include articole de fierărie și unelte de tâmplărie din localitatea Miki (Prefectura Hyōgo), articole de fontă turnată tip "Nambu" din localitatea Sendai (Prefectura Miyagi) și briciuri și alte unelte de tăiat din localitatea Seki (Prefectura Gifu). Stofe cunoscute sunt cele de tip "bingata" (textile vopsite la suprafață) și "bashō" (abaca) din Okinawa; stofă de in tip "jōfu" din Prefectura Kagoshima, "kurume-gasuri
Arta populară japoneză () [Corola-website/Science/316829_a_318158]
-
Japoniei; "shunkei-nuri" din localitatea Takayama (Prefectura Gifu) etc. Include articole de fierărie și unelte de tâmplărie din localitatea Miki (Prefectura Hyōgo), articole de fontă turnată tip "Nambu" din localitatea Sendai (Prefectura Miyagi) și briciuri și alte unelte de tăiat din localitatea Seki (Prefectura Gifu). Stofe cunoscute sunt cele de tip "bingata" (textile vopsite la suprafață) și "bashō" (abaca) din Okinawa; stofă de in tip "jōfu" din Prefectura Kagoshima, "kurume-gasuri" (stofă ikat) din Prefectura Fukuoka; "iyo-gasuri" (stofă ikat) din Prefectura Ehime; "ai
Arta populară japoneză () [Corola-website/Science/316829_a_318158]