29,295 matches
-
Dar nu numai că nu au mai luat-o acasă, dar niciodată nu au luat-o să-i facă o baie sau să o invite la masă. A fost părăsită și de multe ori sărmana se plângea și spunea : Ce dor îmi este de Bogdan - așa îl cheamă pe fiul ei - dar tare mai este ocupat ! ». Deci am auzit și văd multe, că mai am timp să văd destulă suferință. La dumneavoastră se prezintă situația altfel cu grija de mamă și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tu copile?, măicuța m-a-ntrebat. În lume maică dragă, popă vreau să mă fac. Dar ești singur copile, printre străini Cum o să te descurci ? M-ajută Domnul maică !, eu i-am răspuns atunci. Să știți că mi-a fost greu Și dorul de casă mă frământa mereu. Dar tot nu m-am lăsat, le-am înfruntat pe toate Cu gîndul la Iisus, m-am pus pe-nvățătură Și popă - am ajuns ! Prin 1940 când eram elevă la școala de surori ne plimbam
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
după masa, că aveam mereu de lucru, și toți ai mei au fost așa, numai cu munca, dar eu am rămas singura să duc și mai greu acești ani trecuți prin toate peripețiile vieții numai cu griji, cu teamă, cu dor de toți, și totuși am ajuns la acești ani grei. Dar, Dumnezeu m-a ajutat să trec peste toate și să am o bătrânețe frumoasă și îngrijită. Lui și oamenilor de lângă mine le mulțumesc. Dacă am să pot, am să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de zile la cenzura militară, eram cred trei-patru tinere care cenzuram scrisorile care plecau pe front și cele care soseau la familii. Nu pot uita ce lacrimi vărsam noi fetele și chiar unii șefi, ce rugi se ridicau și ce dor de casă erau în ele, dar trebuia să ne facem datoria. În 1947 am fost trimisă să fac niște cursuri la Oradea vreo nouă-zece luni. Eram cazate, după câte îmi aduc aminte, la poșta mare, într-un cămin de eleve
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
plecat Ion al meu, Ce-am să mă fac eu fără el Că îl iubesc, dar nu-i de-ajuns Să nu știu un răspuns. Zăceam și nu știam de mine Și în spital eu m-am trezit Așa de dor mi-era de el, Și-mi puneam mereu întrebarea Cum a plecat, ca un mișel ? Fără de suflet m-a lăsat Nici nu știu de ce a plecat. Și, trecându-i timpul fără rost, Iată că Ion s-a reîntors. A venit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mișel ? Fără de suflet m-a lăsat Nici nu știu de ce a plecat. Și, trecându-i timpul fără rost, Iată că Ion s-a reîntors. A venit și el la spital. De Ion, nu aveam habar Eram pe moarte și de dor M-a sărutat pe-obraz Ion. A plâns și și-a cerut iertare Că a plecat în lumea mare Și că m-a părăsit așa... Și se jura că mă iubea ! Și mână-n mână am rămas Amândoi fără de glas
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
adus-o apoi în Cămin, dar în fiecare zi, se vedea, se pierdea pe picioare. Peste câteva luni și biata Stela a decedat. De toate, s-a ocupat un nepot de la fratele ei. Stela a murit de focul și de dorul propriilor copii. Destine pierdute! Desigur, au trecut anii, dar eu nu pot uita durerea acestei femei, care și-a pierdut pe cei dragi unul după altul, soțul și cei doi fii, de mare rang. Câteva versuri intitulate de autoare: Excursia
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
seama că, în fond, o păștea marea durere că fiul ei nu are timp măcar 15-20 de minute, duminica, să stea de vorbă cu ea, să i se confeseze... Boala de care suferea Călina, probabil gândurile triste care o frământau, dorul pentru fiu care o vizita așa de rar și foarte puțin, au făcut, cu timpul, să orbească. Acum era și mai tristă. Nu-l mai putea vedea pe băiat. De multe ori ne și întreba: „cum mai arată băiatul meu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aprecierile care ar fi vrut să fie adevărurile ei: „a fost cuminte, m-a ascultat, a învățat singur, nu l-a ajutat nimeni. Îmi pare rău că nu are și el copii. Dar nu am ce face, acum trăiesc cu dorul și gândul la el, să-i fie bine”. A trecut timp îndelungat și fiul ei n-a mai vizitat-o. Era tare supărată, îngrijorată chiar, dar suferea în tăcere, fără să mai zică o vorbă. Dacă a văzut că nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nimic nu se mai poate opri, decât să ne omorâm unul pe altul ca muștele. Ambiția, mândria, dorința de a fi cât mai sus va distruge nu numai omenirea dar și planeta. Și trece la poezioare, cum zice doamna Adriana: Dorul de casă Când inima îți bate-ncet Când umerii-ți apasă greu Tu îți dorești să fii acasă Să fii mai mult lângă ai tăi. Dar este-o vorbă din bătrâni Copiii cresc și zboară Rămân părinții singurei Și fac
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la inimă cârcei. Nici păsările-n zborul lor Nu se uită înapoi. Când veți rămâne singurei Aveți grijă de voi. De stai și te gândești mai bine Sunt alții și mai rău, Să te ferească Dumnezeu Să fii în locul lor. Dor de satul meu Mi-e dor de satul meu În care m-am născut Pe unde am umblat. Eu alt sat mai frumos Ca al meu n-am văzut. Un sat frumos cu dealuri Cu foarte multă piatră Unde-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
zborul lor Nu se uită înapoi. Când veți rămâne singurei Aveți grijă de voi. De stai și te gândești mai bine Sunt alții și mai rău, Să te ferească Dumnezeu Să fii în locul lor. Dor de satul meu Mi-e dor de satul meu În care m-am născut Pe unde am umblat. Eu alt sat mai frumos Ca al meu n-am văzut. Un sat frumos cu dealuri Cu foarte multă piatră Unde-am copilărit N-am să-l uit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îmi pun întrebarea La stradă, o mai fi poarta Care a făcut-o bietul tata? Unde sunteți oițe, Unde sunteți căprițe, Ca eu iar să vă cânt Voi să mă ascultați Să văd ce notă-mi dați. Acum mi-e dor de voi Dragele mele oi, În sat de poposesc Eu nu vă mai găsesc. Am primit și un plic în care conținutul lui nu era datat. Prima hârtie era o scrisoare în care doamna ne și sfătuia: Drăguță doamna Ana
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ca să-I facă. Cum mama lapte nu avea Oițele-L auzi plângând, S-au dus la El, L-au pus la piept, Și El a supt * Datinile din copilărie erau frumoase pentru noi copiii, trăind acum amintirile, vărsăm lacrimi de dor, că nimic nu mai este ca atunci, nu mai ai cui să mai vorbești despre ele, în dezmățul dezlănțuit, când până și obiceiurile ni se poluează cu importuri fără de noimă. Sfinți pentru părinți A crescut de copil cu bunica ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aveți puterea să treceți peste toate greutățile ce se ivesc, că ele există, fie că ești singur, fie că ești lângă ai tăi. Eu cel puțin, mi-am pierdut pe toți cei mai dragi, mă mai iau cu plânsul și dorul, de aceea mai și scriu ceea ce vă expediez, scria doamna Adriana la 17 septembrie 2013, dându-ne explicații și la versurile pe care ni le alătura epistolei sale: Cerbul cu stea în frunte A fost odată-ntr-o pădure Un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
versurile intitulate: Părul meu Aveam un păr în curte Ce făcea pere multe Galbene și frumoase Erau tare gustoase. Vara aveam un pat, Sub păr sta instalat Și noi toți ne jucam La umbra acestui păr De care-mi este dor. Și-acum când văd un păr Îmi amintesc cu drag De părul nost-frumos Cu crengile în jos. El era plin de pere, Iar eu plâng de durere, Căci noi toți am plecat Pătucul nu mai este Iar părul s-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
acestor stări sufletești, care vă simt chiar de la depărtare atât de aproape și sunt fericită că am cui să scriu și la cine să mă gândesc. Vă văd și vă simt că sunteți la ușă, dar îmi duc viața cu dorul și părerile mele pe care mi le descarc în scris, dar și asta nu poți la oricine. Încheia, semna și punea data, 23 septembrie 2013. Maria Lângă patul meu era o biată asistată în vârstă, cred că avea 78-80 de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îi spun să nu ia seama Și să calce drept, în lege, Că-i doar la fii-su-n casă, Nu în casa vreunui rege! Și de-abia o fac să șadă Pe-un divan cu scoarță nouă... „Mi-era dor de tine, maică, Ți-am adus vreo zece ouă Puțin unt, iar colea-n traistă, Niște nuci, vreo două sute...” Și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. Poate, maică, sunt bătrână... Și - a prins dorul să mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Mi-era dor de tine, maică, Ți-am adus vreo zece ouă Puțin unt, iar colea-n traistă, Niște nuci, vreo două sute...” Și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. Poate, maică, sunt bătrână... Și - a prins dorul să mă-ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi-a fost mai drag pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cei grei, am rămas singură, și vreo trei-patru nepoți de pe la veri, toți s-au pierdut de tineri. Lupta cu viața m-a făcut să înțeleg spusele lui Coșbuc: „O luptă-i viața, deci te luptă, cu dragoste de ea, cu dor”. Așa spune, dar greutățile te apasă uneori atât de greu că de multe ori nu știi pe ce cale să o iei... Cred că numai Dumnezeu și Maica Domnului m-au ajutat, că nu m-a ajutat nimeni, dar nimeni
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
neajutorați. I-a anunțat doar cu 2-3 ore înainte de plecare. Ce s-a ales? Aurel a făcut infarct, a căzut în cameră și a decedat imediat. La scurt timp, Doina, după moartea lui Aurel, în marea ei singurătate, și de dorul celor plecați, a avut un acces de nebunie și s-a sinucis. Dana, fiica lor foarte deșteaptă, cu 4-5 limbi străine în bagajul de cunoștințe, n-a venit la moartea părinților ei, cu toate că a fost crescută în puf! Îmi amintesc
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
galben, bej, roz, portocaliu. Vă trimit gulerașul și o iconiță pentru INO, ca să vă ajute în viață. Și doamna Adriana alătura darului ei pentru noi versurile care se văd că sunt creația durerii la o anumită vârstă a... așteptării: Cu dor de sat Cu dor de sat, așa trăiesc Nu-mi pare rău că-nbătrânesc. Și așa eu sunt bătrână Mă țin de toate cu o mână, Și chiar de sunt și bolnăvioară Și bătrânețea mă omoară La satul meu gândesc mereu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Vă trimit gulerașul și o iconiță pentru INO, ca să vă ajute în viață. Și doamna Adriana alătura darului ei pentru noi versurile care se văd că sunt creația durerii la o anumită vârstă a... așteptării: Cu dor de sat Cu dor de sat, așa trăiesc Nu-mi pare rău că-nbătrânesc. Și așa eu sunt bătrână Mă țin de toate cu o mână, Și chiar de sunt și bolnăvioară Și bătrânețea mă omoară La satul meu gândesc mereu Și tare-mi este
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de sat, așa trăiesc Nu-mi pare rău că-nbătrânesc. Și așa eu sunt bătrână Mă țin de toate cu o mână, Și chiar de sunt și bolnăvioară Și bătrânețea mă omoară La satul meu gândesc mereu Și tare-mi este dor de el. Un sat cu multe dealuri și păduri, Să pleci de-acolo nu te-nduri, Să cauți melci, fragi și căpșuni Iar atunci când e căldură Intri-n pădure la răcoare, Stai la tulpină, jos, sub arbor Și vezi un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pot pleca; Stau numa-n pat, mă uit pe geam, Am și dureri, nu știu cum rabd, Tremur toată, nu pot să merg, Eu la pădure mă gândesc, Cum mă duceam când eram mică De nimic nu mi-era frică, Trăiesc cu dor de satul meu Și de pădure tot la fel. Mai sunt și munțișori de piatră Ce cară lumea câteodată, Să facă cruce la mormânt Să scrie pe ea, cine sunt! Fă-mă toamnă iar copil Să duc vite la păscut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]