270,114 matches
-
Premiul Muzical Mercury și consolidând britpopul ca gen muzical. Următorul album, "Dog Man Star", a reprezentat o distanțare de restul formațiilor de britpop. Cu toate că au rezultat în ceea ce este considerat adesea de critici drept cel mai bun album al formației, înregistrările la "Dog Man Star" au fost pline de momente dificile, culminând în plecarea chitaristului Bernard Butler, după repetate certuri cu solistul Brett Anderson și diverse neînțelegeri muzicale cu restul membrilor. Vânzările albumului au suferit ca urmare a acestor evenimente, însă
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
membrii Suede se aflau încă în căutarea identității trupei. Un alt motiv a fost că prezența sa într-o trupă ce avea trăsături comune cu The Smiths ar fi fost mai degrabă dăunătoare decât benefică. Joyce a participat totuși la înregistrarea a două piese, ce ar fi trebuit să fie lansate sub forma unui extras pe single, „Be My God”/„Art”, la casa de discuri RML Records. Nesatisfăcută de rezultat, formația a distrus majoritatea celor cinci sute de copii ale single
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
mulți o considerau a fi inaugurată de el. Scena a început să fie dominată de trupe precum Oasis, Blur și Pulp, în timp ce Suede au luat o direcție mai experimentală și mai introvertită. Tensiunile din interiorul formației s-au amplificat în timpul înregistrării celui de-al doilea album de studio atunci când Butler l-a criticat pe Anderson în timpul unui interviu, declarând că lucra mult prea încet și că era mult prea preocupat cu faima de star rock. „Nu este deloc un muzician adevărat
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
Nu e nevoie',” a scris Steve Sutherland în "NME". Pe 2 septembrie 1996, Suede au lansat cel de-al treilea album de studio, intitulat "Coming Up". Referitor la acest album, solistul Brett Anderson declara că a simțit că celelalte două înregistrări sufereau în anumite părți de o obscuritate prea mare, drept urmare și-a dorit să scoată un album care să sune ca un "Greatest Hits". Primul extras pe single, „Trash”, a devenit foarte popular, obținând locul trei în topurile britanice, exact
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
lor album. "vezi articolul A New Morning" La scurt timp după lansarea albumului "Head Music", Nude Records și-a încetat existența. Ca mulți alți colegi de-ai lor, Suede au sfârșit prin a semna un contract cu compania-mamă Sony în vederea înregistrării următorului lor album. Între două lansări, Suede au scris și înregistrat piesa „Simon” pentru coloana sonoră a filmului "Far From China". Al cincilea album de studio, "A New Morning", a fost lansat pe 30 septembrie 2002 după o lungă și
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
Între două lansări, Suede au scris și înregistrat piesa „Simon” pentru coloana sonoră a filmului "Far From China". Al cincilea album de studio, "A New Morning", a fost lansat pe 30 septembrie 2002 după o lungă și costisitoare perioadă de înregistrări, care a determinat plecarea din trupă a lui Neil Codling, ce suferea la acea vreme de sindrom de epuizare cronică. Codling a fost înlocuit de Alex Lee, fost membru al trupei Strangelove. Conform lui Anderson, titlul albumului se referea la
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
înainte.” Deși formația a început lucrul la album cu Tony Hoffner în calitate de producător, "A New Morning" a fost în cele din urmă produs de Stephen Street, care mai lucrase cu The Smiths și Blur. În cei doi ani necesari pentru înregistrarea materialului, s-au folosit șapte studiouri de înregistrări diferite și patru producători, costurile finale fiind estimate la un milion de lire sterline. Cu toate acestea, albumul a fost o dezamăgire din punct de vedere comercial, nereușind să intre nici măcar în
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
cu Tony Hoffner în calitate de producător, "A New Morning" a fost în cele din urmă produs de Stephen Street, care mai lucrase cu The Smiths și Blur. În cei doi ani necesari pentru înregistrarea materialului, s-au folosit șapte studiouri de înregistrări diferite și patru producători, costurile finale fiind estimate la un milion de lire sterline. Cu toate acestea, albumul a fost o dezamăgire din punct de vedere comercial, nereușind să intre nici măcar în top 20, și în cele din urmă trupa
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
sudul Statelor Unite. Popularitatea stilului a început în anii 1960, si a durat până la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. se bucură și în prezent de un mare succes, dezvoltandu-se chiar și sub forma unei subculturi. Începând cu primele înregistrări de muzică country din 1920, a existat mereu o legătură strânsă între acest tip de muzică și blues. Primul hit country la nivel național a fost „Wreck of the Old '97” , balada înregistrată de Vernon Dalhart, alături de melodia „Lonesome Road
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
publicului de a dansa pe ritmuri de muzică mai rapide și a început să compună un stil de muzică ce nu era nici country dar nici blues, insă conținea elemente din ambele stiluri. După refuzuri din partea mai multor case de înregistrări din New York, pe motivul că acest mix între muzică country și aceea ce conținea ritmuri specifice africane nu corespundea tendințelor comerciale din acea vreme, în 1954, după aproape un an de la primele înregistrări ale lui Elvis Presley la Sun Records
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
După refuzuri din partea mai multor case de înregistrări din New York, pe motivul că acest mix între muzică country și aceea ce conținea ritmuri specifice africane nu corespundea tendințelor comerciale din acea vreme, în 1954, după aproape un an de la primele înregistrări ale lui Elvis Presley la Sun Records, Memphis, Tennessee, Carl Perkins va înregistra și el la aceeasi casă de înregistrări primele melodii. Recunoașterea avea să vină atunci când a început să concerteze alături de Elvis Presley în teatrele din Arkansas. Casă de
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
ce conținea ritmuri specifice africane nu corespundea tendințelor comerciale din acea vreme, în 1954, după aproape un an de la primele înregistrări ale lui Elvis Presley la Sun Records, Memphis, Tennessee, Carl Perkins va înregistra și el la aceeasi casă de înregistrări primele melodii. Recunoașterea avea să vină atunci când a început să concerteze alături de Elvis Presley în teatrele din Arkansas. Casă de discuri Sun a fost o marcă independența condusă de Șam Philips în Memphis, Tennessee. Timp de câțiva ani, Phillips a
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
început să cânte „That’s Alright Mama” (un blues din 1946, de Arthur „Big Boy” Crudup). Scotty și Bill l-au acompaniat. Emoționat, Phillips le-a spus: „luați-o de la capăt”. Două sau trei duble mai tarziu, Phillips avea o înregistrare ce urma a fi lansată pe 19 iulie 1954, plus o versiune “Elvis Presley, Scotty and Bill” a valsului lui Bill Monroe, „Blue Moon of Kentucky”, o piesă country clasică. Discurile Presley înregistrate la Sun îi prezintă pe vocalii săi
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
s-a mutat de la casa de discuri Sun la RCA, a fost suținut de o formație ce ii includea pe Moore, Black, Fontana, chitaristul lap steel Jimmy Day și pianistul Floyd Cramer. În 1956, Elvis obține voce backup prin Jordanaires. Înregistrarea piesei „Jailhouse Rock” pentru filmul cu același nume din 1957, acorda o mare importanță pianului și saxofonului. Al doilea și al treilea disc al lui Presley nu au avut la fel de mult succes că primul. Al patrulea însă, lansat în mai
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
5 în topul național Billboard Country. Johnny Cash s-a întors în 1955 la casa de discuri Sun cu piesa „Hey Porter”, compoziție proprie, împreună cu grupul său The Tennessee Three, care a devenit The Tennessee Two înainte că sesiunea de înregistrare să fi luat sfârșit. Această piesă precum și „Cry! Cry! Cry!”, o altă piesă compusă de Cash, aveau să fie lansate în iulie. „Cry! Cry! Cry!” a reușit să intre în top 20 ajungând până pe poziția 14. În august 1955, Sun
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
lungul anului 1956, Elvis va mai interpreta de încă două ori la televiziunea națională „Blue Suede Shoes” și de încă 3 ori „Heartbreak Hotel”. Atât „Heartbreak Hotel” cât și „Don’ț Be Cruel” au luat cu asalt topurile. Studiourile de înregistrare Sun și RCA nu au fost singurele care au lansat muzică rockabilly. În martie, studioul Columbia a lansat „Honky Tonk Mân” de Johnny Horton, studioul King a lansat „Seven Nights to Rock” de Moon Mullican, Mercury a intrat pe piață
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
puțină atenție în New York, în 1980 aceștia au plecat spre Londra unde au auzit că există o scenă rockabilly activă. Rolling Stones și Dave Edmunds au participat la primele lor show-uri, urgentându-le intrarea celor trei în studioul de înregistrări. Pe scurt, trupa Stray Cats au avut 3 piese în Top Ten Marea Britanie și două cele mai bine vândute albume. S-au reîntors în Statele Unite unde au interpretat în show-ul tv „Fridays”, postând de-a lungul ecranului mesajul că
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
avut 3 piese în Top Ten Marea Britanie și două cele mai bine vândute albume. S-au reîntors în Statele Unite unde au interpretat în show-ul tv „Fridays”, postând de-a lungul ecranului mesajul că nu au avut nici o ofertă de înregistrare în Statele Unite. Curând au fost preluați de casă de discuri EMI , iar primul lor video a apărut la MTV și a intrat în topurile Statelor Unite. Al treilea lor LP, „Rant ‘N’ Rave with the Stray Cats”, a luat topurile cu
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
a alăturat sub-culturii genurilor muzicale stabilite în Statele Unite. La fel ca si jazz, blues, bluegrass și punk rock, o mică parte dintre muzicienii rockabilly reușesc să câștige un venit sigur dar limitat, principalele mijloace fiind turneele, participarea la festivaluri și înregistrarea pentru casele de discuri independente. La fel ca și alte sub-culturi, scena rockabilly sprijină artiștii și performanțele lor, folosind reviste adresate fanilor genului, site-uri web și pagini de chat. Cu toate că nici unul dintre artiștii rockabilly nu s-a ridicat la
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
care vor să continue în viitor popularitatea și accesibilitatea muzicii rockabilly. În Europa, stilul rockabily rămâne o subcultura muzicală activă și vibrantă cu un interes puternic atât spre muzicienii care au readus stilul la viață, cât și pentru performanțele și înregistrările artiștilor din anii ’50. Alături de renașterea muzicii rockabilly din anii ’50, au apărut în lume câțiva DJ’s rockabilly. Un motiv important pentru a continua fenomenul noilor generații în descoperirea și adoptarea stilului rockabilly, este nesatisfacția culturii de bază actuale
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
articolul „Iris Aeterna trădare”, Adrian Ilie susține că el este cel care l-a adus pe Dan Bittman la IRIS. Inițial, Iris înregistrează 3 melodii alături de Dan Bittman, iar O viață de om începe să fie difuzată sub numele Iris, înregistrarea fiind sub numele Incognito. Urmează dese schimbări de componentă ale trupei, Nuțu Olteanu și Nelu Dumitrescu rămânând singurele prezente constante. Marți Popescu părăsește IRIS pentru Holograf, fiind înlocuit de Doru Borobeică. Apoi Adrian Ilie, care își depusese actele pentru emigrare
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
Componentă actuala a Sabbtail este: Kent Ploog (voce), Ion Olteanu (chitară, voce), Jan Bingegård (chitară), Jan Lund (baș) și Fredrik Frykman (tobe). În acest moment Sabbtail se pregătește să scoată pe piată discul „Noi nYr”, pentru care trupa a terminat înregistrările la studioul Boo-studios. Albumul este produs de Robert Wellerfors și ilustrat de graficianul Mattias Norén. Ion Olteanu a fost acuzat de fostul chitarist Adrian Ilie că este „fiu de colonel de Securitate”. Pe forumul oficial Holograf Nuțu Olteanu răspunde: „Eu
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
programul încărcat al acesteia nu i-a permis să îl înregistreze, lucru ce a condus la o serie de speculații conform cărora Beyoncé și-ar fi însușit melodia. De asemenea, „Halo” a intrat din nou în atenția publicului odată cu lansarea înregistrării „Already Gone” interpretate de Kelly Clarkson, întrucât cele două cântece prezintă o serie de similitudini, Clarkson blamându-l pe Tedder (producătorul ambelor piese) pentru acest lucru. Compoziția a beneficiat de un videoclip regizat de Philip Andelman, în care a fost
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
aceasta nu a avut timp să-l înregistreze în perioada în care Tedder dorea să îl lanseze. Astfel, piesa i-a fost oferită lui Beyoncé. Cu toate acestea, mentorul Leonei Lewis, Simon Cowell, s-a arătat deranjat de faptul că înregistrarea predestinată protejatei sale a fost înregistrată de Beyoncé. „Halo” se dorea a fi primul single de pe cel de-al doilea album de studio al britanicei, "Echo". Knowles a interpretat „Halo” pentru prima dată la premiile NAACP Awards unde a câștigat
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
mea salvatoare»), Beyoncé cântă acompaniată de ritmurile bombastice ale lui Tedder. Oare Lewis reușea să interpreteze piesa mai bine? Acest lucru ține de opinia fiecăruia, însă doamna Jay-Z nu prea lasă loc de îmbunătățiri”. UK Mix își exprimă suportul față de înregistrare prin următoarele: „Lansat ca cel de-al doilea single al primului disc, «Halo» este cu siguranță cel mai bun cântec al albumului. [...] Per total, aceasta este cea mai bună baladă înregistrată vreodată de Beyoncé”. "Vibe" apreciază modul de interpretare al
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]