270,960 matches
-
Apărării. General Troșev a declarat presei că au fost găsite cadavrele a patru separatiști. Cartierul General al Forțelor Aeropurtate a susținut ulterior că 20 de separatiști au fost uciși și 2 luați prizonieri. Curând, forțele rusești au ocupat și ultimele localități care mai rămăseseră centre ale rezistenței organizate. Armata rusă a lansat o nouă ofensivă împotriva ultimelor bastioane separatiste din munți, în decembrie 2000. Președintele rus Vladimir Putin a stabilit controlul direct asupra Ceceniei în mai 2000. Luna următoare, Putin l-
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
de cult a fost sfințită la 28 iunie/10 iulie 1887 de către protopresviterul districtual Dimitrie Zurcan (ca delegat al mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici), în prezența a șase preoți. Ziua de sfințire a fost anumit aleasă deoarece atunci trebuia să treacă prin localitate principele de coroană Rudolf, unicul fiu al împăratului Franz Joseph al Austriei și moștenitor al tronului. Acesta a sosit la Câmpulung la orele 10-11 în sunetele clopotelor și în aclamațiile de "Să trăiască", fiind primit la arcul triumfal cu pâine
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
1970, Scholl a fost sărbătorită, ca fiind unul dintre marii eroi germani, care s-au opus activ celui de-al Treilea Reich în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Când ea s-a născut, tatăl lui Sophie, Robert, era primarul localității Forchtenberg am Kocher. Sophie a fost cea de-a patra din cei șase copii: Sophie a fost crescută ca luterană. A mers la școală la șapte ani, învățând repede și având o copilărie lipsită de griji. În 1930 familia ei
Sophie Scholl () [Corola-website/Science/323725_a_325054]
-
în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe valea pârâului Humor, care curge printre obcinile Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o distanță de 8 km nord de satul Mănăstirea Humorului și la 13 km nord de orașul Gura Humorului, unde are
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
la 26 iunie 1947 - 127 persoane, iar mai târziu în același an au plecat 63 persoane. De asemenea, aproximativ 68 de familii au emigrat în aprilie 1947 în Cehoslovacia. Satul a fost aproape depopulat, schimbându-se și componența etnică a localității. După război, oamenii și-au construit case noi și o școală nouă cu etaj și s-a refăcut vechea biserică. În ciuda propagandei comuniste ateiste, credincioșii polonezi au continuat să frecventeze biserica și să-și învețe copiii să vorbească limba poloneză
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
această periție, împăratul Franz Joseph al Austriei a donat 500 de florini pentru construirea bisericii. În perioada 1887-1894 coloniștii germani și polonezi au construit o biserică din piatră, sub coordonarea preotului Andrei Zoles. Aceasta se afla în mijlocul satului, în cimitirul localității. Ea a fost sfințită în anul 1894. În apropierea bisericii s-a construit și o școală, unde se preda în limba germană și polonă. Viața și-a urmat cursul normal și liniștit până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
urmat cursul normal și liniștit până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Poiana-Micului locuiau 1.614 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 98,66% din populația localității). În vara anului 1939, toate familiile germane au plecat în Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
comunități romano-catolice din Bucovina au fost depopulate. În anul 1941, doar parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava mai aveau preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit să se îngrijească și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate. Pr. pensionar Jósef Chrucki, stabilit la Solonețu Nou, s-a îngrijit în perioada 1941-1944 de comunitatea din Poiana Micului. La 1 mai 1944, după retragerea frontului spre apus, unitățile militare germane aflate în retragere au dat foc satului și
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
pe o lungime de 9 km lungime, pe marginea pârâului Humor, unii credincioși romano-catolici trebuiau să parcurgă o distanță mare pentru a ajunge la biserică. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" se află la 5 km distanță față de intrarea în localitate. Astfel, preotul paroh Gabriel Bucur a obținut aprobarea Episcopiei de Iași pentru construirea unei noi biserici la jumătatea distanței între intrarea în localitate și biserica veche. Parohia a cumpărat un teren la șosea, iar la 18 iunie 2008 episcopul Petru
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
la biserică. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" se află la 5 km distanță față de intrarea în localitate. Astfel, preotul paroh Gabriel Bucur a obținut aprobarea Episcopiei de Iași pentru construirea unei noi biserici la jumătatea distanței între intrarea în localitate și biserica veche. Parohia a cumpărat un teren la șosea, iar la 18 iunie 2008 episcopul Petru Gherghel a sfințit piatra de temelie a noului lăcaș de cult. Proiectul noii biserici a fost realizat de arhitectul Viorel Dorneanu din Bacău
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
studenții și preoții de la Institutul Teologic Romano-Catolic și a celebrat o liturghie în limba latină, alături de episcopii Petru Gherghel și Aurel Percă), Cacica (unde a vizitat sanctuarul catolic de la Cacica), Solonețu Nou (unde s-a întâlnit cu comunitatea poloneză din localitate) și Poiana Micului. Cardinalul Dziwisz a dăruit bisericii nou-inaugurate o relicvă cu o picătură din sângele papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta se află într-o cutiuță de argint rotundă, bine închisă, legată cu un șnur de mătase de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
sport", în 1958 (în colaborare). Volumul de reportaje "Cal bătrân cu chinga roșie" (1974) reprezintă o parabolă strecurată prin cenzura vremii: calul bătrân este poporul român și chinga roșie, sistemul comunist. În 2003, se întoarce în țară, stabilindu-se în localitatea Făget, jud. Timiș, alături de soția sa, unde își (re)editează câteva romane. Moare în iunie 2006, după o lungă suferință fizică și morală, detectabilă în cele mai importante romane ale sale. Romanul parabolă "Ademenirea", scris în 1956-1968, este predat editurilor
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
se stabilește în Statele Unite. "Casa cu ochii scoși", scris în 1980, al cărui manuscris a fost păstrat de Manela Profeta, apare în 1994, la editura "Dacia" în două volume. Subiectul îl reprezintă exploatarea, fără scrupule, a uraniului de către sovietici din localitatea Băița de lângă orașul Ștei, jud. Bihor, în perioada 1945-1955. Colecția de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
bărbat aparținând înaltei societăți (Edward Verral) și sfârșește prin a fugi cu acesta. Atunci când William descoperă trădarea lui Nettie, el decide să își achiziționeze un revolver pentru a-i ucide pe cei doi amanți. El îi urmărește până într-o localitate de pe malul mării dar, înainte de a-i putea împușca, doua nave de război germane apar la orizont și încep sa bombardeze țărmul. În mijlocul acestui haos, și cometa de pe cer începe să se topească, generând o ceață deasă care îi învăluie
În zilele cometei () [Corola-website/Science/323778_a_325107]
-
cu o suprafață de 1,50 hectare se află în Depresiunea Almaș-Agrij (parte componentă a Podișului Someșan ce aparține Podișului Transilvaniei), în partea central-estică a județului Sălaj, pe teritoriul vestic al satului Racâș, în apropierea drumului național DN1G care leagă localitatea Hida de Gâlgău Almașului. Instituirea regimului de arie protejată s-a făcut prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Rezervatia naturală suprapusa sitului Natură 2000
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
Societatea „Administrarea imobiliară” SRL și Claritate SA - prestează sevicii de arendă . Cel mai mare este compania Draexlmaier, care are circa 1300 de angajați și fabrică diverse cabluri pentru gigantul automobilistic german BMW. Doar 10 la sută din angajați sunt din localitate, restul fiind aduși cu transportul companiei din satele și raioanele învecinate . Activitatea ZEL este orientată spre producerea utilajelor constructoare de mașini, componentelor și altor produse cu valoare adăugată înaltă; realizarea producției finite pe piața externă; utilizarea capacităților de producție existente
Zona economică liberă Bălți () [Corola-website/Science/323785_a_325114]
-
(alte denumiri: Petrogradskaia, Regele Carol I, Stalingradskaia, Leningradskaia) este cea mai importantă arteră a localității. Această stradă intersectează localitatea pe direcția nord-est spre sud-vest, traversând cartierele Centru, Teioasa și Molodova. Această stradă s-a format în timpuri mai îndepărtate, fiind influențată de drumurile ce duceau de la Iași la Soroca sau Cernăuți și Hotin. În 1794
Strada Ștefan cel Mare din Bălți () [Corola-website/Science/323799_a_325128]
-
(alte denumiri: Petrogradskaia, Regele Carol I, Stalingradskaia, Leningradskaia) este cea mai importantă arteră a localității. Această stradă intersectează localitatea pe direcția nord-est spre sud-vest, traversând cartierele Centru, Teioasa și Molodova. Această stradă s-a format în timpuri mai îndepărtate, fiind influențată de drumurile ce duceau de la Iași la Soroca sau Cernăuți și Hotin. În 1794 se edifică Catedrala Sf.
Strada Ștefan cel Mare din Bălți () [Corola-website/Science/323799_a_325128]
-
anului 2012. Locuitorii din Meiringen (în număr de 4.740, după recensământul din anul 2004) sunt încă recunoscători lui Doyle și lui Holmes pentru asigurarea unei celebrități mondiale și de durată a cascadelor și pentru promovarea considerabilă a turismului în localitatea lor. Un muzeu dedicat lui Holmes a fost organizat în subsolul Bisericii englezești, situate în locul numit astăzi Conan Doyle Place. La stația de funicular din apropierea cascadei, există o placă memorială pentru "cel mai faimos detectiv din lume". Marginea prăpastiei de pe
Ultima problemă () [Corola-website/Science/323792_a_325121]
-
Biserica evanghelică fortificată din Hosman, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Hosman, mai demult "Hozman" (în dialectul săsesc "Hultsmänjen, Hűltsmanjen, Hultsmońen", în în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Nocrich. În documentele vechi, localitatea este numită când Holzmenia (1319), când Holzmengen (1479), când Holczmang (1494), nume care ar putea veni de la holz (= lemn) și mangi (=mulțime), adica o grămadă de lemne
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
în secolul XIII. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Hosman, mai demult "Hozman" (în dialectul săsesc "Hultsmänjen, Hűltsmanjen, Hultsmońen", în în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Nocrich. În documentele vechi, localitatea este numită când Holzmenia (1319), când Holzmengen (1479), când Holczmang (1494), nume care ar putea veni de la holz (= lemn) și mangi (=mulțime), adica o grămadă de lemne. Biserica evanghelică din Hosman s-a confruntat de-a lungul timpului cu o
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Grui, oraș Săliște, județul Sibiu, a fost construită în anul 1742. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Localitatea e atestată documentar în anul 1354 sub numele de Nogfalu, iar în secolele următoare se reîntâlnește în documente sub denumiri precum Magna Villa Valachikalis, Grosdorf, Salistasia, Zelystye, Szeleste, Sedes Selisce, Villa Magna, Seliste etc. Numele localității nu a fost lipsit
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
lista monumentelor istorice 2010, . Localitatea e atestată documentar în anul 1354 sub numele de Nogfalu, iar în secolele următoare se reîntâlnește în documente sub denumiri precum Magna Villa Valachikalis, Grosdorf, Salistasia, Zelystye, Szeleste, Sedes Selisce, Villa Magna, Seliste etc. Numele localității nu a fost lipsit de controverse. Istoricul Ioan Lupaș invocă o tradiție locală și afirmă că, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era cunoscut sub numele de Colibari „și nici nu i se putea zice sat, căci consta numai
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
-lea (1205-1235). La scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, abației cisterciene din Cârța. Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara. Cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în zonă pe parcursul timpului s-a determinat existența unei așezări mult mai vechi din perioada La - Tène, așezare care a fost localizată exact pe dealul unde a fost ridicată biserica Sf. Mihail. Spre sfârșitul
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
, comuna Poieni, județul Cluj a fost construită în anul 1850. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Localitatea Tranișu adăpostește o biserică de lemn puțin cunoscută, o cauză reprezentând-o izolarea și accesul dificil. Biserica a fost ridicată în anul 1850, pe cheltuiala credincioșilor. Predecesoarea ei a fost incendiată în timpul Revoluției de la 1848 de trupele revoluționare maghiare conduse
Biserica de lemn din Tranișu () [Corola-website/Science/323848_a_325177]