27,369 matches
-
Articolul 21 În cazul în care acte de natura celor prevăzute în această secțiune se încheie prin alte proceduri notariale decât autentificarea, ��i anume: legalizarea de semnătură, darea de dată certă, certificarea etc., cu excepția actelor pentru care legea prevede forma autentică drept condiție ad validitatem, onorariile se vor calcula în sumă fixă, potrivit anexei nr. 1. Articolul 22 (1) În cadrul procedurii succesorale, onorariile pentru eliberarea certificatului de moștenitor se stabilesc pe certificat de moștenitor, indiferent de numărul moștenitorilor, ținând seama de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230015_a_231344]
-
comerciale etc. 16.2. Procese-verbale ale reuniunilor organelor de conducere ale societăților comerciale 21. Eliberări de duplicate ale actelor notariale Anexa 2 la norme ACTE ȘI PROCEDURI NOTARIALE pentru care onorariile sunt graduale pe tranșe și în cote procentuale Acte autentice și alte proceduri *Font 8* Pentru actele de schimb mobiliar sau imobiliar, onorariul se stabilește la valoarea cea mai mare a│ │oricăruia dintre bunurile care fac obiectul schimbului, după criteriile de la pct. I, și se majorează │ │cu 25%. │ │- pentru fiecare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230015_a_231344]
-
Duiliu Zamfirescu etc. Suntem tradiționaliști ca doctrină estetică, fiindcă considerăm tradiționalismul ca pe o categorie literară salvatoare.” Rubrici: „Încrustări”, „Memento”(știri culturale), „Reviste bucureștene”, „Revistele clujene”, „Aprecieri”. P.c. cultivă o poezie minoră, de un patetism desuet, lipsită de vibrație autentică. Se publică proză de Gh. Brăescu, I. Agârbiceanu, Aurel Decei. Cronica literară este semnată de V. I. Bergheanu. În articolul Pe cărări drepte, Marin Dragnea aduce elogii poporanismului și sămănătorismului, dezavuând energic modernismul („nu putem accepta exagerațiile noului curent”). Apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
constat în purificarea proteinei capsidare majore a HPV încât aceasta se poate autoasambla în particule asemănătoare virusului (virus-like particles - VLPs). VLPs sunt înalt imunogene, chiar și în absența adjuvanților, pentru că expun într-o formă structurată epitopii neutralizanți prezenți pe virusul autentic (Kirnbauer R. și colab., 1992; Schiller J. și Lowry D., 1996). Imunogenitatea înaltă a VLP L1 a fost probată și pentru alte proteine virale între care principalele proteine oncogene E7 și E6 (Suzich J.A., și colab., 1995). Lucrarea care
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
constat în purificarea proteinei capsidare majore a HPV încât aceasta se poate autoasambla în particule asemănătoare virusului (virus-like particles - VLPs). VLPs sunt înalt imunogene, chiar și în absența adjuvanților, pentru că expun într-o formă structurată epitopii neutralizanți prezenți pe virusul autentic (Kirnbauer R. și colab., 1992; Schiller J. și Lowry D., 1996). Imunogenitatea înaltă a VLP L1 a fost probată și pentru alte proteine virale între care principalele proteine oncogene E7 și E6 (Suzich J.A., și colab., 1995). Lucrarea care
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
să ne orientăm spre " Ce (se) spune?", adică Conținutul spusului, și nu Persoana, este relevant atât pentru interior (autorul, Cel care gândește...), cât și pentru exterior (tema, societatea). Nu poate exista o deschidere spre exterior, spre spațiu și spre posibilitate autentică a gândirii, spre un mai bine atât timp cât suntem preocupați de "Cine vorbește?". În ceea ce urmează am să încerc să prezint "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale, dar nu din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
strategii de guvernare. Din acest motiv, vom înțelege de ce Foucault a îndrăgit "istoria" și munca în arhive. Totodată, Foucault considera filosofia drept "acțiunea critică a gândirii asupra ei însăși"10. Pentru ca acestă gândire din timpul prezent să fie eficientă și autentică, Foucault a considerat că trebuie să cunoască cum s-a gândit în trecut și ce fel de practici au servit drept suport și inspirație pentru gândirea politică și pentru practica guvernării din prezent. Foucault gândea cu faptele și constatările istorice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
soluționare a diverselor probleme. Armatele de specialiști care au asimilat cunoașteri și tehnici de lucru în instituții ar fi bine să-și schimbe perspectiva de a trata sufletele-problemă. De multe ori, "specialiștii noștri" încalcă cele mai evidente posibilități de gândire autentică, fiind încremeniți în anumite canoane de interpretare și în anumite cunoașteri normativizate, pe baza cărora interpretează, pun diagnostice. Eu nu cred că gândirea se poate reduce la seriile de operații mentale și cognitive, la seriile de metode și tehnici de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
s-a încercat regăsirea unui mișcări "prin care a devenit în sfârșit posibilă o cunoaștere a nebuniei"33. Muncă de arheolog și de antropolog: cum a devenit nebunia parte a cunoașterii umane și cum poate fi tratată într-un mod autentic? Ceea ce i-a scandalizat pe cei mai mulți este considerația foucauldiană că nebunia se află în noi, în viața noastră, în interiorul rațiunii 34. De exemplu, visul și eroarea sunt percepute ca fiind limbajul esențial al nebuniei 35. Nebunia și-ar exprima natura
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui! Această forma mentis a imaginarului sexist a evoluat de la inocente reprezentări nude la sadisme extreme. Marea păcăleală este acea "voință de a cunoaște exercitată asupra sexului ce caracterizează Occidentul modern..."64. Iluzia că, prin sex, omul cunoaște la modul autentic și, totodată, se autocunoaște (adică află adevărul din el, aflat în propriul său suflet) însoțește până în zilele noastre mentalitatea occidentală. Această mentalitate cu privire la sex provine din Grecia antică, unde oamenii erau "evaluați" și valorizați în funcție de potența lor sexuală 65; potență
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un simbolism religios al gândirii, prezente la intelectualii moderni. Dialog filosofic. Dialog critic, dar nu artă de a fi "superior" și/sau artă de a inferioriza interlocutorii prin sofisme. În lumea modernă nu au triumfat Socrate, spiritul său deschis, gândirea autentică, ci ecclesiocrațiile tribale ale sofiștilor. După el, cei mai importanți filosofi greci, Platon, Aristotel, au așezat preocuparea de sine în centrul acelei arte de a trăi (techne tou biou), preluată ulterior de către gândirea romană, iar mai aproape de zilele noastre, acea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
exagerează sau supralicitează funcția puterii-cunoaștere în societățile noastre, atunci când afirmă că aceasta determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii. De ce? Pentru că există cunoaștere în afara cunoașterii oficiale/oficializate. Pentru că acțiunea puterii (social-politice), de cele mai multe ori, nu atinge toate domeniile de cunoaștere autentică, de cunoaștere dezinteresată; domenii ce sunt prezente, la un moment dat, într-o societate, chiar dacă la periferia discursului oficial. Este doar o iluzie că întreaga cunoaștere a unei societăți se dezvoltă în raport cu puterea social-politică, iar orice posibilitate independentă de cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui și cu inițiativele de profit ale corporațiilor. Autonomia creației individuale și spontaneitatea gândirii sale sunt strivite de aceste tendințe totalitare, pe care marile grupuri capitaliste le dezvoltă în societățile noastre. Individul consumerist devine incapabil de a mai crea ceva autentic dincolo de "mode" și "etichete". Trusturile sunt expresia unui sistem al lui "mai mult"; un sistem al lăcomiei, dar și al insatisfacției (publice) față de ceva anume. El stă în "elanul" renascentist: deloc mulțumit cu ce are și în permanentă căutare de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lor mărunte și de grup. Nimic nu trebuie prin lumea aceasta și Not of This World (Glenn Danzig); lume intelectuală și politică, aflată într-o extensie a obiectului ce a devenit în sine și pentru sine; lume incapabilă de trăire autentică și de susținere a unor cauze și, bineînțeles, cunoașteri dezinteresate în acord cu o societate civilă, matură în gândire. Omul-obiect al zilelor noastre "a îngropat", prin consumerismul isteric al capitalismului global, mesajul kantian (ieșirea din minoratul gândirii minorat întreținut de către
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un mod decisiv din ființa sa nu este "inadaptabilitatea sa" la trend-urile epocii, la politicile vremii, la socialul debiloid al vieții sale, ci însuși capul modern al regelui: reprezentarea despre el, dincolo de evidențe și dincolo de recunoașteri ale unor forme autentice prin care acesta ființează. De ce să dispară reprezentarea lui prin reprezentarea celorlalți? Pentru că în jurul acestui pasiv, duplicitar și nefast principiu occidental de guvernare este tot ceea ce-l înconjoară, precum nenorocirile unei Cutii a Pandorei: "politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
deranjante din cadrul societăților. Combaterea cunoașterilor nu se mai practică "prin arderea cărților", "prin întemnițarea" autorilor lor, ci prin excludere, marginalizare, deposedare și descalificare, chiar și atac la persoană. Excludere de la opinia publică, de la sistemul media, de la "prim-plan", de la dialog autentic. Marginalizare prin șansele reduse de a mai ocupa o funcție în instituțiile politizate ale statului, care sunt împotriva societății. Deposedare "de putere", "de valoare" prin intervenția intelocraților care combat respectiva cunoaștere, "o descalifică" în ochii opiniei publice sub masca "nocivității
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe ea însăși. Realitatea obiectivă a discursului pozitivist, a gândirii lui Einstein a fost posibilă prin acest proces epistemic, unde reprezentarea lucrurilor ocupă o suverană poziție în raport cu datul istoric. Funcțiile creației originale, autentice se bazează pe această reprezentare care se distinge prin ea însăși. Individul modern și-a creat o identitate pe baza reprezentării sale despre lume, viață, societate. Dar această identitate nu poate fi decât o ego-istorie. Totodată, acest individ este prins
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rând, diferența înseamnă a face distincții, a înțelege tot ceea ce a fost și tot ceea ce este în raport cu tot ceea ce poți să faci prin altfel de gândiri/ acțiuni. Proliferarea modernă a falselor identificări este și un substitut la posibilitatea unei gândiri autentice. Diferența este concomitent câștig și pierdere, dat și posibilitate, trecut și prezent spre noi gândiri, noi cunoașteri. Discursul și discursul lumii s-au întemeiat pe o relație vizuală a raporturilor oamenilor cu lucrurile, iar orice discurs este un spațiu de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu sărăcia enunțiativă. Întotdeauna a interpreta și sensul construit de una sau de mai multe interpretări sunt ersatz-uri intelectuale în raport cu posibilitatea unei cunoașteri rare și valoroase. Interpretările sunt în situația "substitutelor" sau a "înlocuitorilor" în relație cu ceva firesc și autentic. A interpreta și a face o analiză (istorică) sunt două regimuri cognitive diferite. Pentru hermeneuți nu există decât interpretări. Pentru istorici interpretarea se situează la interferența dintre cunoaștere reală, cunoaștere gândită, cunoaștere imaginată. Distincția e pur didactică. Cunoașterea reală ține
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
187. Această iluzie, așa cum a arătat Roger Hausheer, se susține prin patru mari curente de gândire: pragmatism, existențialism, subiectivism, relativism. Filosofiile în "-ism" sunt, într-adevăr, proiecte de viață paralele cu ea însăși. Pentru Foucault, pe urmele lui Nietzsche, cunoașterea autentică nu se află nici în bine, nici în rău, nici în lupta mitizantă dintre bine și rău. Lupta mitizantă dintre bine și rău se află doar ca formă de autoîndoctrinare, pusă în practică de filosofii sistemelor politice. În viziunea celor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu oamenii sau doar cu lucrurile, ci mai ales cu alte cunoașteri, ceea ce o face să fie mereu altceva. Ar fi de gândit acest "mereu altceva". El nu poate fi doar o muncă de limbaje, ci și experimente, experiențe cognitive autentice, noi modalități de a gândi. Când Foucault se desemna pe drept cuvânt un expérimenteur, un om care experimentează intelectual, el dădea științei ceea ce este al ei: hazardul, creativitatea. De aceea, el nu putea să prevadă cum va arăta o cercetare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ca, de exemplu: teoretic-practic; deductiv-inductiv; util-inutil; adevăr-fals; concret-abstract; pozitiv-negativ; trasează opoziții între câmpurile de cunoaștere și îl aruncă pe creator într-un spațiu al absurdului cotidian. Societatea românească, aproape întotdeauna, s-a manifestat eronat în raport cu cei care au oferit cunoaștere autentică, considerându-i rupți de realitate, izolați într-un turn de fildeș. Această percepție colectivă este și un document al absurdului românesc. Toată această serie antinomică de concepte introdusă în plan teoretic nu există în viața reală. Falsul se interpune printre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
valabile doar în cunoașterea umană, doar într-o cunoaștere de tip istoric, o cunoaștere a celor din sfera disciplinelor moderne, devenite tot mai tehnologizate și asaltate de un limbaj abstract, non-referențial. Aroganța, minciuna, ticăloșia în absența unor fonduri de cunoaștere autentică au devenit instrumente pentru distinși universitari români. Sunt două regimuri în care se manifestă cunoașterea umană: 1) regimul unei cunoașteri bazată pe istorie (mă refer aici la tot ceea ce se dezvoltă drept "cunoștințe" despre oameni, lucruri, idei, evidențe, căutări, reluări
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sociale și politice s-a produs un anumit adevăr, în ce fel de condiționări social-politice un adevăr a ieșit la iveală. Pentru Foucault, adevărul este echivalent cu ideea de cunoaștere și prima condiție epistemică a întemeierii filosofiei drept o disciplină autentică, care își pune întrebări despre existența omului și a societății și încearcă să găsească răspunsuri. Incertitudinea găsirii adevărurilor este, oarecum, echivalentă cu proliferarea "metodelor" în lumea științifică modernă. Foucault a definit metoda ca fiind "o formă de reflexivitate ce permite
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o carte de istorie este fictivă sau nu, dacă ceea ce spune este imaginar sau real nu fac obiectul cercetărilor lui Foucault. Imaginarul și ficțiunea nu exclud raporturile de adevăr cu realitatea, la fel cum ideologia nu exclude raporturile de cunoaștere autentică a unor situații. În epoca modernă, de la Cervantes încoace, imaginarul și ficțiunea sunt "motoare" ale realității moderne, inclusiv ale discursului politic. De altfel, orice discurs politic nu se poate întemeia decât printr-un raport de imaginare și de ficționalizare pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]