30,218 matches
-
din ianuarie 1941 a fost judecat și condamnat la 6 ani de închisoare. În 1942 după ce trece granița spre Iugoslavia, este prins de patrulele germane și predat grănicerilor români, este judecat de Tribunalul Militar pentru trecere frauduloasă a frontierei și condamnat la șase ani de închisoare. Este încarcerat la Aiud, până în septembrie 1946. În ianuarie 1947, pleacă la mănăstirea Cozia unde starețul Gherman Dineață îl primește ca “frate” . În 1948 e trimis la schitul Cioclovina, care aparținea de mănăstirea Tismana, unde
Arsenie Papacioc () [Corola-website/Science/308544_a_309873]
-
fost trimis la mănăstirea Antim - Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rânduit călugăr, sub numele de Arsenie și a slujit aici până în iunie 1950, când a plecat la mănăstirea Slatina. De aici a fost arestat în 1958 și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. A trecut prin închisorile din Brașov, Aiud și Jilava, fiind eliberat în 1964. După ce a primit preoția, Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamț. A urmat
Arsenie Papacioc () [Corola-website/Science/308544_a_309873]
-
mincină ne trebuie mai mult timp decât pentru a spune adevărul. Aristotel credea că nici o regulă generală nu este posibilă despre minciună, pentru ca oricine susținea minciună nu putea fi crezut. Filozofii Augustin de Hipona, Toma de Aquino și Immanuel Kant condamnă toate minciunile. Conform celor trei, nu sunt circumstanțe în unul dintre ei să mintă. Fiecare dintre acești filosofi au dat câteva argumente împotriva minciunii, toate compatibile între ele. Printre cele mai importante argumente sunt: Între timp, filosofii utilitariști sprijină minciunile
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
episcopii. Numele mai multor episcopi ai orașului ne sunt cunoscuți prin procesele verbale ale conciliilor care s-au reunit în mai multe situri africane, unul dintre cele mai cunoscute fiind cel convocat de împăratul Honorius în anul 411 pentru a condamna donatismul. În timpul ocupației vandale (439-533), regiunea face parte din domeniul regal, fără ca apartenența ei să fie certificată, în afara unot texte epigrafice, prin veritabile mărturii arheologice din această perioadă. In sfârșit, odată cu recucerirea bizantină din perioada împăratului Iustinian, în 533, "Sufetula
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
mitropolitul unit Alexandru Rusu, după eliberarea sa din închisoarea Sighet, unde a fost deținut după desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, respectiv mănăstirile ortodoxe de la Curtea de Argeș și Ciorogârla. La sfârșitul anului 1956 mitropolitul Rusu a fost scos de la Mănăstirea Cocoșu, condamnat la 25 de ani de închisoare și dus în arestul închisorii Gherla, unde a decedat. Un moment deosebit în viața mănăstirii a avut loc în anul 1973, când au fost depuse aici moaștele sfinților martiri Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos
Mănăstirea Cocoșu () [Corola-website/Science/308553_a_309882]
-
M.A.I.", fără să fi avut nici măcar o zi de condamnare. Este eliberat la 26 aprilie 1954, revenind în slujba Bisericii la Parohia Buicești, unde a slujit până la data de 1 iulie 1959, când a fost din nou arestat și condamnat în baza unei sentințe administrative pentru cinci ani. În august 1955, familia Lăcătușu a pierdut și cel de-al patrulea copil. A fost trimis la muncă silnică în colonia Periprava din Delta Dunării, într-o formațiune în care a fost
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
de obstacole a propriei lor puteri, deoarece nu sunt supuși disciplinei pieței. Rothbard considera că serviciile guvernamentale sunt ineficiente și susținea că disciplina pieței le-ar elimina, dacă s-ar permite furnizarea lor de către concurența din sectorul privat. Rothbard a condamnat în egală măsură și corporatismul de stat. El a criticat multe cazuri în care elitele de afaceri au cooptat monopolul de putere al statului, pentru a influența legislația și politica de reglementare într-o manieră benefică pentru ei, în detrimentul competitorilor
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
un sistem de agenții de protecție concurează pe o piață liberă și sunt susținute în mod voluntar de către consumatori, care aleg să utilizeze serviciile lor de protecție și judiciare. Anarho-capitalism ar însemna sfârșitul monopolului de stat asupra forței. Rothbard a condamnat în egală măsură relațiile pe care le-a remarcat între corporațiile mari și guvernele mari. El a citat multe cazuri în care elitele de afaceri au cooptat puterea de monopol a guvernului, astfel încât să influențeze legile și politica de reglementare
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
fiicei sale Margareta de Valois cu prințul protestant Henric de Navara. Căsătoria este programată pe 18 august 1572. Nu este acceptată de catolicii intransigenți și nici de Papa Grigore al XIII-lea. Acesta și regele Spaniei Filip al II-lea condamnă cu fermitate politica reginei mame. Mirele sosește la Paris însoțit de 800 de gentilomi hughenoți. Căsătoria are loc pe 18 august în curtea catedralei Notre-Dame. Au loc festivități grandioase la care sunt invitați toți nobilii regatului, inclusiv protestanții, într-un
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
Isus cu privire la distrugerea Templului de la Ierusalim (70 e.n.) iar alte puncte de debut au fost de asemenea propuse. Este aprig disputat dacă această eshatologie ar fi fost rezultatul cezaropapismului, și dacă acesta a fost motivul pentru care premilenialismul a fost condamnat de Biserica Catolică. Postmilenialismul crede că Hristos se va intoarce după („post-”) o mie de ani literală sau la figurat, în care lumea să fi devenit preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
libertății individului, și s-a impus ca unul din comentatorii politici de vârf din rândurile evreilor din Rusia. În acelaș timp a continuat să combată cu vehemență tendințele asimilaționiștilor și pe cele ale revoluționarilor de stânga, care se fereau să condamne măsurile antisemite ale regimului, pentru a nu fi identificați cu populația evreiască. În 1905 Jabotinski s-a numărat printre fondatorii „Ligii pentru drepturile legale ale evreilor din Rusia”, fiind conducătorul aripii sioniste ale acestei organizații. Cu o platformă sionistă el
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Jabotinski și încă 19 persoane au fost arestate sub acuzații false de jaf, încălcarea ordinii publice și viol. Autoritățile au înființat o comisie de anchetă, care a aruncat răspunderea asupra Comisiei Sioniste pentru „acte provocatoare” față de arabi. Jabotinski a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru posedare ilegală de arme. Tribunalul l-a acuzat de „bolșevism”, ideologie, care ar fi „pătruns în inima mișcării sioniste”. În închisoarea din Acra el a tradus în ebraică din Divina Comedie de Dante. În urma
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
fost transcrisă în "„Învierea”". "„În tinerețea mea am dus o viață foarte stricată, și două întâmplări mă urmăresc în mod deosebit până azi.”" - declară Tolstoi. Prințul Nehliudov este numit membru într-o comisie de jurați, întrunită pentru a judeca și condamna o prostituată acuzată de crimă. O recunoaște: este chiar Katiușa Maslova, fosta servitoare a familiei sale, pe care el a sedus-o, împingând-o astfel până la ultima treaptă a decăderii. Pradă unor atroce remușcări, Nehliudov renunță la moșii și la
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
și a toată Transnistria), episcopul Marchel s-a aflat printre cei mai mari contestatari ai acestei decizii. El a convocat la data de 16 noiembrie 2007 o adunare eparhială cu participarea protopopilor, preoților și a reprezentanților consiliilor parohiale pentru a condamna ambițiile unor politicieni care ""calcă chiar și peste cele mai prețioase valori ale neamului moldovenesc: suveranitatea, independența și integritatea țării"" și pentru a-și exprima indignarea față de ""amestecul obraznic și ignorant al părții române în teritoriul suveran și canonic al
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
cu atât mai puțin că a ajuns la deplina iertare. 31. Oamenii cu adevărat pocăiți sunt rari și la fel de rari sunt și aceia care cumpără cu sinceritate indulgențele, adică astfel de oameni sunt cei mai rari. 32. Ei vor fi condamnați pentru veșnicie, împreună cu învățătorii lor, care se cred ei înșiși siguri de propria mântuire, pentru că au scrisori de iertare. 33. Oamenii trebuie să se păzească de cei care spun că iertările papei sunt acel dar neprețuit al lui Dumnezeu, prin
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
ecumenic a patriarhului Părtenie al II-lea. Deși a fost un favorit al lui Chiril Lucaris, îl acuză pe acesta de erezie, chiar a doua zi după ce acesta a fost asasinat. Din acel moment avea să devină conducătorul mișcării anti-lucariene, condamnând cu vehemență modul în care interpretase Noul Testament Chiril Lucaris și adepții săi, dintre care cel mai renumit era directorul Școlii Patriarhale, Teophilos Korydalleus. Unii contemporani au opinat că această condamnare avea un motiv foarte lumesc: rivalitatea profesională: Meletie a trebuit
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți și tâlhari din [[Peloponez]]”, de fapt luptători în mișcarea de eliberare națională din Grecia. Păstorirea lui Părtenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie [[1810]], când a fost numit Mitropolit al [[Dhrama|Dramei]], în nordul [[Grecia
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Nichita și Nicolae Onofrei din Rădășeni. Persoanele mai tinere au fost duse la muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care se construia cu deținuți, pe când cele vârstnice au fost deportate în localitatea Rubla din Bărăgan. Viitorul mitropolit Silvestru a fost condamnat la patru ani de închisoare, fără a fi acuzat de infracțiuni concrete și judecat ca atare. A executat doi ani de închisoare în regim de exterminare, reușind să supraviețuiască, deși cei mai mulți dintre prizonieri și-au pierdut viața acolo. Pentru asigurarea
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
din conveniență cu nobilul Francisco Perrenot Granvela, nepotul unui cardinal important, spre dezamăgirea scriitorului. Denunțarea acestei situații într-una dintre comediile sale, și într-o serie de sonete, l-a adus pe Lope de Vega în fața tribunalului, care l-a condamnat la închisoare. A făcut apel și a doua sentință a fost ceva mai ușoară : a primit interdicție la Curte timp de opt ani și a fost exilat din Castilia timp de doi, cu amenințarea de a fi condamnat la moarte
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
l-a condamnat la închisoare. A făcut apel și a doua sentință a fost ceva mai ușoară : a primit interdicție la Curte timp de opt ani și a fost exilat din Castilia timp de doi, cu amenințarea de a fi condamnat la moarte dacă nu respectă sentința. Lope de Vega își va aminti de relația cu Elena Osorio în nuvela sa dialogată („"acțiune în proză"”, cum a numit-o el) „"La Dorotea"”. Pe atunci, va fi deja îndrăgostit de Isabel de
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
după preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți, care nu au fost înregistrați de istoriografia oficială. Personalități marcante ale vieții culturale, artistice și politice ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction, au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți. Omul politic Ion Gh. Duca, care era în acel moment membru al guvernului, arăta că poliția
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
socialiști Constantin Titel Petrescu, Constantin Mille, Radu Rosetti, Toma Dragu și N.D. Cocea. În timpul procesului, comisarul regal nu a putut aduce dovezi în sprijinul rechizitoriului spre a susține încadrările juridice, decât împotriva agitatorilor comuniști, pe care Curtea Marțială i-a condamnat la 5 ani închisoare, ceilalți muncitori fiind achitați în februarie 1919. I. C. Frimu, care fusese învinuit de instigare, a murit în Închisoarea Văcărești la data de 6/19 februarie 1919 în urma bătăilor și schingiuirilor poliției la care fusese supus în
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
să ceară o anchetă în țară privind abuzurile domnitorului. Sultanul, în primă fază, cedează jelbuitorilor, apoi, la intervențiile lui Sinan Pasă, protectorul plătit al lui Alexandru, boierii sunt arestați: 10 dintre ei sunt trimiși în țară, plocon domnitorului, restul fiind condamnați la galere. Probabil legat de aceste evenimente se înscrie ridicarea în domnie la Țarigrad (Istambul) a lui Oprea Găină voievod, identificat cu Oprea din Răteasa (probabil Rătești), episod relatat de un act din 10 iunie 1625 al domnitorului Alexandru Coconul
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
de finanțe și căpitan-general al regatului. Convins că nu-l așteaptă nici un pericol după eliminarea principalului dușman al familiei sale, Huniade l-a însoțit pe rege înapoi la Buda, unde a fost arestat sub acuzația de complot împotriva regelui Ladislaus, condamnat la moarte fără nici un fel de formalități legale, și decapitat la data de 16 martie 1457. El este subiectul unei populare opere maghiară intitulată "Hunyadi László", compusă de Ferenc Erkel.
Ladislau Huniade () [Corola-website/Science/308075_a_309404]
-
1932 statul marionetă Manciukuo, avându-l în fruntea pe ultimul împărat al Chinei, Puyi. Nefiind capabilă să lupte direct cu Japonia, China a apelat la Liga Națiunilor. Investigația Ligii Națiunilor a fost finalizată prin Raportul Lytton, prin care Japonia era condamnată pentru incursiunea din Manciuria și determinat guvernul nipon să retragă țara din Ligă. De la sfârșitul deceniului al treilea și de-a lungul celui de-al patrulea, comunitatea internațională a adoptat politica împăciutorismului, nicio țară nefiind dispusă să ia o poziție
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]