28,509 matches
-
de o "impuritate" pe cât de inedită, pe atât de eficace"370. Bazându-se pe o bogată logică a exemplului, abil gestionată, limbajul politic eminescian se construiește la nivel sintactic după tiparul lui după cum... tot așa sau precum.... așa și. Astfel, remarcăm ponderea însemnată a exemplelor pe care jurnalistul își sprijină demersul argumentativ și amprenta paralelismului și analogiei semantice asupra sintaxei articolelor: "Precum un medic nu va combate simptomele numai, ci cauza unei boale și va sfătui să se înlătureze mediul în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie la construirea unității discursive și la atingerea finalităților demersului jurnalistic eminescian. Dintre mecanismele sintactico-semantice utilizate cu predilecție de Eminescu remarcăm paralelismul și repetiția, iar la nivelul conectorilor textuali, prioritate au cei care definesc relații comparative și metatextuale. Numărul mare al subordonatelor complică sintaxa articolului eminescian fără să afecteze însă unitatea informațională a textelor. Recursul jurnalistului la surse documentare variate și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la Eminescu mijloc de exprimare a atitudinilor și credințelor jurnalistului față de evenimentele prezentate. Astfel, preferința gazetarului pentru un cuvânt sau altul din seriile sinonimice conduce la indexarea manifestării discursive și la definirea caracteristicilor ideologice ale scrisului jurnalistic. În acest sens, remarcăm preferința jurnalistului pentru cuvinte precum: absolut (263 de ocurențe), act (268 de ocurențe), acțiune (124 de ocurențe), activitate (229 de ocurențe), adevăr (399 de ocurențe), administrație (288 de ocurențe), afacere (358 de ocurențe), a declara (280 de ocurențe), național (325
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
drept și-n strâmb" ș.a. Analiza structurii vocabularului publicistic eminescian relevă împletirea armonioasă a lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
opozițiune ș.a. Un loc aparte în publicistica eminesciană îl ocupă idiotismele, definind expresiile sau construcțiile specifice unei limbi și care nu pot fi traduse ad litteram în altă limbă. Analizând ponderea și rolul idiotismelor în scrisul jurnalistic eminescian, Stelian Dumistrăcel remarcă: " Apreciind că mijloacele stilistice ale publicistului sunt adaptate la partener și la împrejurare, putem observa că în articolul de ziar, prin care se comunică și cu un cititor obișnuit, plasticizarea ideii se realizează frecvent prin formula de extracție populară"394
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar, întrucât vecinătățile textuale modelează interpretarea acestora și conferă valențe semantice noi discursului jurnalistic. Astfel, remarcăm în paginile Timpului prezența constantă a editorialelor semnate de Eminescu alături de "Revista presei străine", fapt care favorizează lectura contrastivă a atitudinilor și ideilor politice prezentate în publicațiile străine și în gazeta conservatoare. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin intermediul presei este corelată cu un spațiu social polarizat, conflictual sau cooperativ. Din această perspectivă, limbajul politic este, în aceeași măsură, un mijloc de descriere/ explicitare a realității politice și o modalitate de acțiune strategică în lume și asupra ei. Remarcăm, în acest sens, impactul publicisticii asupra sferei politice, capacitatea ei de a aduce în atenție aspecte diverse ale problematicii sociale, canalizând atenția maselor, într-o direcție sau alta și eludând dimensiuni importante ale referențialului. Limbajul politic eminescian înregistrează schimbări de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primul rând determinarea "agendei" în funcție de "barometrul" opiniei publice și difuzarea ei în cadrele unui discurs accesibil, seducător, memorabil"397, Eminescu impune direcții tematice particulare și grile de lectură care suscită interesul și responsabilitatea opiniei publice privind actele politice. Jurnalistul se remarcă prin cultivarea unui limbaj interpretativ, de analiză critică a evenimentelor politice, prin afirmarea opțiunilor și atitudinilor personale în privința problemelor acute ale țării, prin abordarea unei problematici vaste, în dorința de acoperire discursivă și de asigurare a transparenței evenimențialului la nivelul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
după model analogic, iar accesul la el fiind mediat de cunoașterea ostensivă și discursivă. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, Eminescu este adeptul declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic. Printre mijloacele cultivate de jurnalist, în vederea persuadării publicului cititor, remarcăm: folosirea exemplelor menite să confere o coloratură familiară ideilor politice prezentate; tehnica citatului revelator; susținerea demersului argumentativ cu date statistice; explicitarea mecanismelor discursive în cadrul unui metadiscurs care însoțește limbajul publicistic eminescian; adresarea directă, instaurând o relație discursivă explicită gazetar-cititor; dramatizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tehnicii discursive augmentează gradul de accesibilitate al textelor. e) Adresarea directă. Majoritatea articolelor eminesciene au caracter adresat, jurnalistul urmărind, în puncte cheie ale demersului argumentativ, să capteze atenția cititorului. Printre mijloacele retorice de suscitare și menținere a interesului cititorului se remarcă, în primul rând, interogația retorică: "Crezi oare, cititorule, că acea sarcină de un sfert de miliard de datorie directă, încărcată alaltăieri în spatele a sute de mii de oameni cari n-au nici mălaiul trebuincios hranei lor de toate zilele, crezi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o iubesc atât încât fiecare din ei ia cîte trei, patru, ba zece funcții chiar pe umerele lor de Ercul, și aceasta... purtând și greutatea lefurilor, pe lângă acea a funcțiilor?"463. Curentă este și inserția în text a secvențelor adresate: remarcăm prezența acestora în special în debutul articolelor, cu valoare de captatio benevolentiae, prin diminuarea diferențelor de status dintre jurnalist și cititori: "Trebuie să aducem aminte cititorilor noștri că alta, cu totul alta e maniera cabinetului german și îndeosebi a d-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor efecte particulare la nivel de receptare. Guvernată de finalități specifice, vizând legitimarea ideilor și opțiunilor politice, educarea și persuadarea publicului cititor, responsabilizarea opiniei publice cu privire la problemele țării, exprimarea atitudinii și a opțiunilor politice ale gazetarului ș.a., publicistica eminesciană se remarcă prin strategii discursive particulare, în concordanță cu obiectivele jurnalistului. 5.3.2. Metamorfoze ale relației jurnalist-cititor A vorbi despre metamorfoze ale relației jurnalist-cititor presupune a identifica o serie de modificări în raporturile dintre subiecții semiozei eminesciene. Din această perspectivă, fiecare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
într-o complicitate atent regizată cu publicul cititor: "Am împărtășit și noi indulgenților cititori un specimen de exercițiu stilistic al ziarului Kelet din Cluj și am spus că efectul unor asemenea caraghioslâcuri este în Ungaria totdeuna o măsură guvernamentală oarecare". Remarcăm astfel, în perspectivă diacronică, interesul din ce în ce mai mare al gazetarului pentru instituirea unei relații autentice cu publicul cititor. Astfel, dacă în perioada debutului jurnalistic și a activității desfășurate la Curierul de Iași, Eminescu își alcătuiește articolele animat de dorința de a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politică și literară, Românul apare la București, începând cu 9 august 1857, cu o periodicitate variabilă, fiind editat până în decembrie 1915487. Înființat de C.A. Rosetti, ziarul va rămâne sub conducerea acestuia din 1857 până în 1885. Printre redactorii publicației se remarcă Eugeniu Carada (1867-1871) și G.M. Teodorescu (1870). Ilustrând poziția liberal-radicală, Românul este considerat de Nicolae Iorga drept "cea mai statornică dintre publicațiile românești", "o foaie variată, de o informație solidă, plină de răspundere", care poate fi așezată "alături cu publicațiile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și 14 iunie 1889. Întemeietorul și directorul revistei este D.Aug. Laurian, cărturar cu studii în străinătate, care tratează în articolele sale problemele politice și culturale cu care se confruntă țara în această perioadă. Dacă la primele apariții, România liberă se remarcă prin independență editorială, începând cu 1881 ziarul împărtășește vederile grupării junimiste, pentru a deveni ulterior organul de presă al acesteia. Printre colaboratorii publicației, se numără personalități precum I.L. Caragiale, B. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuță și Al. Macedonski. Tot aici
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Sturdza, cel care semnează majoritatea editorialelor. În 1870, publicația ajunge sub conducerea lui C.D. Aricescu, urmat de B.V. Vermont și de Gr.H. Grandea. Printre semnatarii articolelor de polemică politică se află Gr. Alexandrescu și Pantazi Ghica, ale căror texte se remarcă prin accentele satirice și critice la adresa vieții politice românești. Ca și celelalte publicații ale vremii, Pressa înglobează, pe lângă articolele politice, materiale literare vizând cultivarea gustului artistic al cititorilor. Particularități ale limbajului politic cultivat de presa secolului al XIX-lea Publicistica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre într-un fel de pat procustian, remarcăm eforturile de înnoire, de modernizare și de specializare a mijloacelor de exprimare specifice limbajului politic al epocii. Identitatea stilului publicistic este construită în principal de caracteristicile vocabularului, de ponderea însemnată a neologismelor, dar și de dimensiunea metadiscursivă, menită să faciliteze
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al limbii, într-o epocă în care normele limbii literare rămân doar un deziderat, iar pe de altă parte, de particularitățile referențialului politic, ale contextului social-istoric care generează conținuturile mesajului publicistic. Începând cu cea de-a doua decadă a veacului, remarcăm specializarea tematică a publicațiilor, care semnalează în cadrul articolelor program direcțiile tematice și principiile de elaborare a materialelor. Definirea politicii editoriale are ca premisă conștientizarea rolului pe care îl îndeplinește presa în educarea opiniei publice și, implicit, în atingerea idealurilor naționale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a lunii aprilie. Rezultatele procesării textelor cu ajutorul softului DAT relevă aceleași dominante sociale la nivel tematic și o ilustrare echilibrată a claselor realizări și emoțional negativ, așa cum se observă în figura 10. Figura 10. Analiza contrastivă a corpusului din 1880 Remarcăm că diferențele privind procentele de frecvență a claselor semantice în articole sunt nesemnificative, fapt care indică un grad sporit de omogenitate a discursului publicistic în epocă. O noutate pentru 1880, reprezintă creșterea procentului care indică frecvența clasei financiar în articolele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
arestarea acestuia. Aspectele financiare ale afacerii sunt dezbătute pe larg, în editorialele de la începutul lui aprilie 1880, fapt evidențiat de altfel de rezultatele DAT. Figura 11 înregistrează graficul mediilor pe care îl înscrie frecvența claselor semantice, în întreg corpusul analizat. Remarcăm că discursul celor patru publicații supuse atenției (Pressa, România liberă, Românul și Timpul) este aproape identic în ce privește clasele semantice ilustrate la nivel lexical, fapt explicabil prin natura discursului publicistic care, dincolo de afinitățile ideologice ale redactorilor, este menit să surprindă aspectele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politică românească; c) o comparație vizând ponderea claselor semantice a realizărilor și a nerealizărilor relevă preponderența celei dintâi, indicând optimismul jurnaliștilor privind procesul de modernizare a țării; d) deși una dintre clasele vizate în analiza DAT a fost clasa injuriilor, remarcăm faptul să programul nu a incrementat nici un cuvânt aferent acestei clase. În ciuda polemicilor aprige dintre gazetari, discursul publicistic din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea își păstrează eleganța, fiind concentrat asupra demontării, cu argumente solide, a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursul publicistic din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea își păstrează eleganța, fiind concentrat asupra demontării, cu argumente solide, a afirmațiilor adversarului și nu pe atacul la persoană; e) toate cele patru publicații supuse analizei se remarcă prin unitate la nivelul problematicii abordate, iar diferențele de atitudine și opțiune politică nu sunt relevante la nivel lexical. În acest context, distincțiile ideologice se manifestă mai degrabă la nivelul organizării întregului discursiv și a modalizatorilor, care imprimă limbajului valori
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Iași; (3) Activitatea de la Timpul și (4) Etapa colaborării la România liberă și Fântâna Blanduziei 509. Cercetarea corpusului publicistic aferent celor patru perioade de activitate a evidențiat că problematica articolelor se caracterizează prin unitate și continuitate, în vreme ce, la nivelul expresiei, remarcăm o serie de modificări, de nuanțe, ținând de procesul de de modernizare și de rafinare a expresiei jurnalistice. Dincolo însă de particularitățile de expresie pe care le dobândește scrisul jurnalistului, într-o etapă sau alta a carierei publicistice, observăm unitatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a constituit cadrul formulării unor interpretări excedentare, Eminescu fiind acuzat pe rând de reacționarism, antisemitism, naționalism extremist și xenofobie. Raportate la contextul epocii, articolele eminesciene primesc o nouă lectură, iar astfel de judecăți se nuanțează. Pe această linie de interpretare, remarcăm că antisemitismul era specific epocii, fiind alimentat de condițiile impuse României, în urma Congresului de la Berlin, prin care i se cerea modificarea Articolului 7 din Constituția de la 1866, care prevedea o serie de restricții privind acordarea cetățeniei române. Atitudinile antisemite, curente
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
istorico-politic determinat, publicistica eminesciană ne obligă la respectarea distanțelor dintre orizontul producerii și cel al receptării articolelor, pentru că întrebările jurnalistului nu pot fi niciodată identice cu cele ale interpretului. La nivelul direcțiilor tematice înregistrate de articolele semnate de Eminescu, am remarcat existența unor invariabile. În acest sens, unitatea de neam și apărarea valorilor naționale reprezintă nucleul dur al mesajului jurnalistic eminescian, iar aspectele privind situația țărănimii, chestiunea evreiască, politica internă și externă, concepția despre stat, teoria "păturii superpuse", viziunea asupra progresului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]