27,380 matches
-
fiecare cont are un simbol și o denumire clară - așa cum sunt sistematizate în „tablou”, au „rulaje” (debitoare și creditoare), „solduri” inițiale și finale Standardele internaționale de contabilitate cercetează și argumentează științific evenimentele și soluțiile corespunzătoare, evident într-un câmp de rezoluții alternative, așa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru, într-un "cadru general" denumit și "Plan contabil general", construit și el după o serie de reguli
Plan de conturi () [Corola-website/Science/298268_a_299597]
-
nici o faptă deosebită cerută de regulament pentru acordarea acestei distincții, dar Marshall a dat ca exemplu cazul lui Charles Lindbergh din 1927. În data de 25 iunie 1950 Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, a izbucnit Războiul din Coreea. ONU a adoptat Rezoluția 82, prin care a autorizat forțele ONU să acorde sprijin Coreei de Sud. Națiunile Unite a însărcinat SUA să numească un comandant pentru forțele ONU și Cartierul General Unit l-a numit unanim pe Douglas MacArthur. Forțele Națiunilor Unite au fost respinse
Douglas MacArthur () [Corola-website/Science/298361_a_299690]
-
asupra lui. Este onorat oficial în India drept Părintele Națiunii; ziua de naștere a lui Gandhi, 2 octombrie, este sărbătoare națională în India, . Pe 15 iunie 2007, s-a anunțat că „Adunarea Generală a Națiunilor Unite” a adoptat în unanimitate rezoluția ce declară 2 octombrie drept „Ziua Internațională a Non-Violenței”. Revista "Time" l-a numit pe Gandhi „Omul Anului” în 1930. Gandhi a fost de asemenea al doilea după Albert Einstein pe lista „Personalităților Secolului” la sfârșitul lui 1999. În 1996
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
decolonizare, insula a fost singura din arhipelag care a votat în favoarea rămânerii în cadrul Franței în urma referendumurilor din 1974 și 1976 (cu 63.8% și respectiv 99.4% din voturi). Insulele Comore continuă să ceară insulele, în 1976 o propunere de rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite ce recunoștea suveranitatea statului Comore asupra insulei Mayotte fiind susținută de 11 din cei 15 membri, respinsă însă datorită utilizării dreptului de veto de către Franța. Situația insulei Mayotte a fost greoaie pentru Franța
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
lideri importanți ai CEKA și ai Armatei Roșii, Lenin găsindu-și adăpost în Finlanda după puciul eșuat din iulie, iar Sovietul din Riga a fost primul soviet din Rusia dominat de bolșevici), dar a fost dezamăgit când o dată în plus rezoluția moderată a lui Kameniev, care recomanda lăsarea deciziei finale în seama Congresului Sovietelor Întregii-Rusiei, ce urma să se reunească, inițial, pe 20 octombrie, a fost adoptată. Liderii partidului simțeau că membrii de rând erau încă temători ca urmare a represiunii
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
bolșevicii l-au interpretat ca ratificând revoluția. Transferul de putere nu s-a făcut fără fricțiuni. Mulți socialiști-revoluționari au considerat că Lenin și bolșevicii au pus mâna pe putere în mod ilegal și de aceea au părăsit încăperea înainte ca rezoluția să fie adoptată. În timp ce ieșeau au fost batjocoriți de Lev Troțki care le-a strigat: "da, ieșiți, mergeți, plecați, intrați în lada de gunoi a societății". În ziua următoare, Congresul a ales Sovietul Comisarilor Poporului (Sovnarkom) ca bază a noului
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
pentru a-i asigura o majoritate parlamentară. Constituția Maltei prevede că președintele numește ca prim-ministru pe parlamentarul cel mai în măsură să obțină majoritatea în Cameră. Președintele Maltei are un mandat de cinci ani, și este numit printr-o rezoluție a Camerei Deputaților efectuată cu majoritate simplă. Rolul președintelui ca șef al statului este în mare parte ceremonial. Principalele partide politice sunt , de orientare creștin-democrată, și , de orientare social-democrată. Partidul Laburist este în prezent la guvernare, prim-ministru fiind Joseph
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
din liderii „Poporului găgăuz”, foști activiști sovietici în frunte cu Stepan Topal, s-au aliat cu reprezentanții altor minorități naționale din Republică, pentru a se împotrivi mișcării naționale moldovenești. În 1989, la primul congres al „Poporului găgăuz”, acesta a votat rezoluția grupului care cerea crearea unui teritoriu autonom în sudul Moldovei (dar nu în Bugeacul ucrainean), cu capitala la Comrat. În august 1990, în timp ca Republica Moldova își proclama independența față de URSS, grupul condus de Stepan Topal a proclamat Găgăuzia ca
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
postbelici, autoritățile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând "apartheid-ul". La 31 mai 1961, Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală și s-a retras din "Commonwealth". Ca urmare a politicii de apartheid și a ignorării rezoluțiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974 să suspende participarea delegației autorităților sud-africane la lucrările sale. Izolarea Republicii Africa de Sud s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) și a proclamării independenței Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
principale ale organizațiilor care promovează drepturile minorităților sexuale. O atitudine tranșantă a comunității științifice apare într-o lucrare extinsă din 2009, în care Asociația Americană de Psihologie tratează subiectul "terapiilor de conversie". În această luare de poziție, APA își expune rezoluția: În ultimii ani mai multe țări au abrogat legile contra sodomiei sau care interziceau serviciul militar homosexualilor, votând chiar legi în favoarea uniunilor legale. În Bulgaria relațiile sexuale între persoane de același sex au fost legalizate în 1951, în Ungaria și
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
și Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara, după ce Mussolini cucerise Abisinia (fosta denumire a Etiopiei). În 1941, forțele engleze din Sudan eliberează Etiopia și ocupă Eritreea. Până în 1952, aceasta rămâne sub administrație britanică. În 1952, prin rezoluția ONU, Eritreea devine regiune autonomă iar, în 1962, provincie a statului etiopian. Se naște o mișcare de gherilă pentru obținerea autonomiei și apoi, pentru separarea de Etiopia. Rezistența armată continuă 30 de ani și se încheie cu 500.000 de
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
de ofițeri britanici, Legiunea Arabă iordaniană a devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță din zonă. După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6 armate arabe care au invadat Statul Israel nou-format. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
regiunea iraniană, Kuzestan), îndelungatul conflict dintre cele 2 state (1980-1988) soldându-se cu grele pierderi în oameni (peste 1.000.000 de morți iranieni) și impresionante distrugeri materiale. Epuizanta confruntare se încheie în august 1988, prin acceptarea de către Iran a Rezoluției nr. 598 a Consiliului de Securitate al O.N.U., care prevede încetarea imediată a tuturor ostilităților. Criza ostaticilor ambasadei S.U.A din Teheran (1979-1981) duce la ruperea relațiilor diplomatice americano-iraniene (7 aprilie 1980). După moartea imamului Khomeiny (3
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
civili. Ca urmare a conflictului, circa 1 milion de refugiați din regiuni ocupate trăiesc în condiții extrem de mizere, neglijați și marginalizați de chiar autoritațile azere. Cu toate că ONU a arătat un anumit interes față de conflict (Consiliul de Securitate a adoptat patru rezoluții — 822, 853, 873, 884 — cerând retragerea armatei armene din teritoriile ocupate), de problema respectivă s-a ocupat o altă instituție - OSCE, prin grupul său special de la Minsk. Părțile implicate în conflict, cu interese și motivații atât de divergente, au sabotat
Nagorno-Karabah () [Corola-website/Science/298158_a_299487]
-
liderilor de Partid la nivel local, și obținând numirea în fruntea KGB-ului pentru un om de încredere. La o ședință a Comitetului Central din ianuarie 1955, Malenkov a fost acuzat de implicare în atrocități, iar comitetul a adoptat o rezoluție prin care îl acuza de implicarea în cazul Leningrad și de facilitarea ascensiunii lui Beria. În luna următoare, la o întrunire a Sovietului Suprem (structură cu rol în mare parte decorativ), Malenkov a fost retrogradat în favoarea lui Bulganin, spre suprinderea
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
l-a lăsat să părăsească insula Manhattan, cu vizite la o proprietate a guvernului sovietic aflată în Long Island. Celebrul incident al lovirii cu pantoful în masă a avut loc în timpul unei dezbateri din ziua de 12 octombrie, din cauza unei rezoluții sovietice prin care se deplângea colonialismul. Înfuriat de o declarație a delegatului filipinez , care i-a acuzat pe sovietici de dublu standard pentru că deplâng colonialismul în timp ce domină Europa de Est, Hrușciov a cerut să răspundă imediat, acuzându-l pe Sumulong că este
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
american că nu va invada Cuba și că va retrage rachetele din Turcia, din apropierea URSS. La cererea SUA, termenii nu au fost făcuți publici, și nu au fost cunoscuți decât cu puțin timp înainte de moartea lui Hrușciov în 1971, iar rezoluția a fost considerată o mare înfrângere pentru sovietici, contribuind la căderea lui Hrușciov după doi ani. Castro îi ceruse lui Hrușciov să lanseze un atac nuclear preventiv împotriva SUA în cazul oricărei invazii a Cubei, iar rezultatul l-a deranjat
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
drepturilor omului, mai târziu a asumat rolul de purtător de cuvânt al Consiliului. La 10 martie 2011, Franța a devenit primul stat care a recunoscut oficial consiliul în calitate de reprezentant legitim al poporului libian. La 19 martie 2011 a fost aprobată rezoluția 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, cu zece voturi pentru și cinci abțineri, fiind prevăzută o zonă de excludere aeriană asupra Libiei. China și Rusia s-au abținut de la vot, dar nu și-au folosit dreptul de veto pentru
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
a Consiliului de Securitate al ONU, cu zece voturi pentru și cinci abțineri, fiind prevăzută o zonă de excludere aeriană asupra Libiei. China și Rusia s-au abținut de la vot, dar nu și-au folosit dreptul de veto pentru blocarea rezoluției. După încheierea summit-ului de la Paris, aproximativ 20 de aeronave militare franceze au fost implicate în operațiunea declanșată de armata franceză în Libia, De asemenea, nave americane au lansat primele rachete asupra Libiei, iar un submarin britanic a lansat mai
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
abținut mandatul - și limitează drastic imigrația evreiască, promițând arabilor crearea unui stat palestinian arab. 29 noiembrie 1947 - Organizația Națiunilor Unite decretează partajarea Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab, din momentul retragerii mandatului britanic, în 15 mai 1948 (rezoluția 181). Lumea arabă respinge această decizie. 14 mai 1948 - proclamarea statului Israel, împotriva căruia armatele arabe intră în război. La sfârșitul conflictului, în 13 ianuarie 1949, 700.000 de mii de palestinieni se refugiază în Cisiordania, în Gaza și în
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
în care declară lupta permanentă și pe toate căile (metoda principală fiind terorismul) împotriva Statului Israel și a cetățenilor săi. Iunie 1967 - Războiul de Șase Zile, în urma căruia Israelul ocupă Ierusalimul de Est, Cisiordania și Fâșia Gaza. 22 noiembrie 1967 - rezoluția 242 a ONU, respinsă de arabi, afirmă „inadmisibilitatea achiziției de teritorii prin război și necesitatea de a lucra pentru o pace justă și durabilă permițând fiecărui stat din regiune să trăiască în securitate“. 21 martie 1968 - 400 de combatanți ai
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
cei mai grav din ambele tabere sunt transportați la spitalele din Israel pentru salvare și tratament. 29 noiembrie 2012, în urma unui vot al Adunării Generale a ONU, Palestina s-a transformat din „entitatea” palestiniană în „stat observator nemembru al ONU”. Rezoluția care recunoaște statalitatea Palestinei a fost adoptată cu 138 de voturi pentru, 9 împotrivă și 41 de abțineri.
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
(SRTv) sau mai simplu Televiziunea Română (TVR) este instituția publică de televiziune din România, care își difuzează programele pe cinci canale centrale: TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Internațional și o versiune de înaltă rezoluție a programelor care se difuzează sub denumirea de TVR HD. Pe lângă acestea, mai funcționează și șase studiouri regionale la Chișinău, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Iași, Timișoara și Craiova, care, împreună, realizează și programul canalului TVR 3. TVR 1 este singurul canal
Societatea Română de Televiziune () [Corola-website/Science/298194_a_299523]
-
1937 inginerul Cristian Musceleanu a prezentat publicului românesc un post de televiziune cu disc Nipkow, la Politehnica din București. În luna noiembrie a aceluiași an el face o demonstrație la Ateneul Român, cu ajutorul unei camere de luat vederi cu o rezoluție de 45 de linii, pe lungimea de undă de 80 de metri. Receptorul avea diagonala ecranului de 7 cm iar emițătorul o putere de 200 de wați. Anul următor firma Philips a adus în România o stație de emisie integral
Societatea Română de Televiziune () [Corola-website/Science/298194_a_299523]
-
de undă de 80 de metri. Receptorul avea diagonala ecranului de 7 cm iar emițătorul o putere de 200 de wați. Anul următor firma Philips a adus în România o stație de emisie integral electronică, cu o cameră cu o rezoluție de 405 linii. Receptorul era prevăzut cu un tub catodic. În 1939 firma Telefunken și-a prezentat la București noul său sistem de televiziune prin cablu. Războiul și apoi venirea comuniștilor la putere curmă pentru câțiva ani evoluția televiziunii în
Societatea Română de Televiziune () [Corola-website/Science/298194_a_299523]