28,122 matches
-
Actorul și regizorul american Mel Gibson a indicat-o pe Emmerich ca sursă de inspirație alternativă evangheliilor la realizarea filmului "Patimile lui Hristos". S-a născut "Anna Katharina", într-o familie săracă de fermieri și a avut nouă frați și surori. Încă de mică a trebuit să ajute la muncă din gospodărie și de la fermă. Nu a urmat cursuri școlare pentru mult timp, dar toți cei care o cunoșteau au remarcat înclinația sa către rugăciune încă de la o vârsta foarte mică
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
jurămintele religioase. În mânăstire a devenit cunoscută pentru respectarea strictă a regulilor ordinului dar încă de la început și până în 1811 era adesea foarte bolnavă îndurând mari dureri. Zelul și dorința ei de a respecta întocmai regulile mânăstirii a deranjat alte surori care nu erau atât de entuziaste și nu înțelegeau prea bine boala și extazele sale religioase. Când Jérôme Bonaparte, regele Westfaliei a închis mânăstirea în 1812 s-a adăpostit în casa unei văduve. Aici, săraci și bolnavi veneau să-i
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
corespunzător rănii lăncii din coastă, ar fi devenit vizibile iar sângele ar fi început să curgă. Nici o viziune nu a acompaniat stigmatele în acel moment, după cum A.C. Emmerich avea să declare anchetei ecleziastice ce a avut loc. Prin indiscreția unei surori care îi descoperă rănile de la mâini pe 28 februarie, 1813, fenomenul ajunge să fie cunoscut. Medicul din Dülmen, W. Wesener (1782-1832), care o vizitează pe bolnavă cu scopul de a o demasca, a fost obiectul (așa cum și Dr. Druffel și
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
descris în cartea "Casa Mariei". În 1881, un preot francez, abatele Julien Gouyet a folosit cartea Ecaterinei pentru a căuta casa din Efes, și a găsit-o urmând descrierile lui Emmerich. La început nu a fost luat in serios dar sora Marie de Mandat-Grancey a insistat până ce alți doi preoți au urmat aceeași cale și au confirmat descoperirea. Sfântul Scaun nu a luat nici o poziție oficială în privința autenticității locației încă dar în 1896 Papa Leon al XIII-lea a vizitat lăcașul
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Totuși cărțile lui Brentano au fost lăsate deoparte, beatificarea bazându-se pe sfințenia și virtuțile personale. Părintele Peter Gumpel, care a fost implicat în analiza acestei problemă la Vatican a declarat: “Deoarece este imposibil să distingem între ce vine de la Sora Emmerich și ce a fost adăugat, nu am putut lua în calcul scrierile. Astfel ele au fost puse deoparte în procesul beatificării." În 2003 actorul Mel Gibson, un catolic tradiționalist, a adus viziunile Anei Ecaterina Emmerich în atenția tuturor folosind
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
mei". Henric a avut un frarte mai mare, Richard, care a fost conte de Monte Sant'Angelo între 1072 și 1077 și care a murit înainte de martie 1083. De asemenea, a avut și un frate mai tânăr, Guillaume, precum și o soră, Gaița, căsătorită cu Rao de Devia. Henric a fost probabil același cu personajul care s-a răsculat între 1079 și 1080 împotriva ducelui de Apulia Robert Guiscard. Cu certitudine, el a participat la răscoală care a cuprins Apulia în 1081
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno. Cu toate acestea, despărțirea a fost amiabilă. Alberada era încă în viață în momentul morții fiului ei Bohemond în martie 1111 și s-a stins la o vârstă foarte înaintată, probabil în iulie
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
sau 1056 potrivit unora dintre surse), Umfredo a fost succedat în calitatea de conte de către Robert. Umfredo îi acordase lui Guiscard supravegherea asupra copiilor săi minori, însă Guiscard le-a confiscat acestora moștenirea. Soția lui Umfredo a fost considerată o "soră a ducelui de Sorrento" de către cronicarul Amato de Montecassino. Aceasta ar putea să însemne că era vorba de Gaitelgrima de Salerno, fiică a principelui Guaimar al III-lea de Salerno. S-a considerat adeseori că ar fi fost de fapt
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
său Drogo, lucru care este imposibil. Umfredo a avut doi copii: Se știe că Umfredo a mai avut cel puțin o fiică, pe baza unei povești relatate de Amato de Montecassino. Abelard a fugit de Robert Guiscard împreună cu "Gradilon, soțul surorii lui" în 1078, pe când se afla în stare de revoltă față de unchiul său. Gradilon a fost capturat de către trupele lui Guiscard în apropiere de Trevico în vara lui 1079 și supus orbirii.
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
au recucerit Napoli. La începutul anului 1030, ducele de Neapole i-a oferit lui Rainulf comitatul de Aversa ca fief, fiind vorba de primul stat normand din Italia. De asemenea, Sergiu al IV-lea i-a acordat noului conte mâna surorii sale. Totuși, în 1034, sora lui Sergiu a ]ncetat din viață, iar Rainulf a revenit în tabăra lui Pandulf. Potrivit lui Amato de Montecassino: Pentru că normanzii nu și-au dorit niciodată ca vreunul dintre longobarzi să obțină o victorie decisivă, în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
anului 1030, ducele de Neapole i-a oferit lui Rainulf comitatul de Aversa ca fief, fiind vorba de primul stat normand din Italia. De asemenea, Sergiu al IV-lea i-a acordat noului conte mâna surorii sale. Totuși, în 1034, sora lui Sergiu a ]ncetat din viață, iar Rainulf a revenit în tabăra lui Pandulf. Potrivit lui Amato de Montecassino: Pentru că normanzii nu și-au dorit niciodată ca vreunul dintre longobarzi să obțină o victorie decisivă, în cazul în care aceasta ar
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Calabria, în vreme ce Richard Drengot a cucerit Principatul de Capua. La puțină vreme după preluarea domniei, probabil în 1058, Guiscard s-a despărțit de soția sa Alberada, din cauza unei supoziții de consanguinitate. La puțin timp, el s-a recăsătorit cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno, succesorul lui Guaimar al IV-lea. În schimbul oferirii mîinii surorii sale, Gisulf i-a solicitat lui Guiscard să distrugă două castele ale fratelui mai mic al acestuia, Guillaume, care uzurpa teritoriul lui Gisulf
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
1058, Guiscard s-a despărțit de soția sa Alberada, din cauza unei supoziții de consanguinitate. La puțin timp, el s-a recăsătorit cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno, succesorul lui Guaimar al IV-lea. În schimbul oferirii mîinii surorii sale, Gisulf i-a solicitat lui Guiscard să distrugă două castele ale fratelui mai mic al acestuia, Guillaume, care uzurpa teritoriul lui Gisulf. Papalitatea, aflată în conflict cu Sfântul Imperiu Roman (lupta pentru învestitură) și cu nobilimea din Roma, a
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
au fost astfel alungate definitiv din Italia de sud. Teritoriul principatului salernitan era și el deja în puterea lui Guiscard; în decembrie 1076, conducătorul normand a preluat și controlul asupra orașului, expulzându-l pe principe longobard Gisulf, cu a cărui soră Sichelgaita se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic presat de către împăratul Henric al IV-lea, suveranul pontif a fost nevoit să revină la alianța
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de Quedlinburg și vasală a împăratului Sfântului Imperiu Roman. Sofia Albertina a fost fiica cea mică a regelui Adolf Frederic al Suediei și a reginei Louisa Ulrika a Prusiei. Ea a fost deci prințesă a Suediei, prințesă de Holstein-Gottorp și sora regilor Gustav al III-lea al Suediei și Carol al XIII-lea al Suediei. A fost membră a Academiei di San Luca. A primit două nume după cele două bunici: regina Prusiei, Sofia Dorothea de Hanovra și Albertina Frederica de
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
-lea a refuzat o căsătorie între Sofia Albertina și Fredrik Vilhelm von Hessenstein deoarece mama lui a fost metresă. În 1795 a avut loc afacerea Lolotte Forssberg, care a provocat o atenție considerabilă. Lolotte Forssberg a fost o servitoare și sora vitregă a Sofiei Albertina. În 1795, Sofia Albertina a găsit o scrisoare anonimă în care se sublinia că Lolotte Forssberg era sora ei secretă. Sofia Albertina a început o investigație și s-a încredințat că are motive să creadă că
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
avut loc afacerea Lolotte Forssberg, care a provocat o atenție considerabilă. Lolotte Forssberg a fost o servitoare și sora vitregă a Sofiei Albertina. În 1795, Sofia Albertina a găsit o scrisoare anonimă în care se sublinia că Lolotte Forssberg era sora ei secretă. Sofia Albertina a început o investigație și s-a încredințat că are motive să creadă că într-adevăr Forssberg era sora ei, și a decis să-și asume responsabilități față de ea și s-o trateze oficial ca pe
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
În 1795, Sofia Albertina a găsit o scrisoare anonimă în care se sublinia că Lolotte Forssberg era sora ei secretă. Sofia Albertina a început o investigație și s-a încredințat că are motive să creadă că într-adevăr Forssberg era sora ei, și a decis să-și asume responsabilități față de ea și s-o trateze oficial ca pe o soră. Pentru un timp a crezut că Forssberg era sora ei legitimă, a cărei naștere a fost asunsă de părinții ei, și
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
secretă. Sofia Albertina a început o investigație și s-a încredințat că are motive să creadă că într-adevăr Forssberg era sora ei, și a decis să-și asume responsabilități față de ea și s-o trateze oficial ca pe o soră. Pentru un timp a crezut că Forssberg era sora ei legitimă, a cărei naștere a fost asunsă de părinții ei, și a cerut ca Lolotte Forssberg să fie recunoscută oficial. Acest lucru a provocat un scandal, nu numai în Suedia
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
a încredințat că are motive să creadă că într-adevăr Forssberg era sora ei, și a decis să-și asume responsabilități față de ea și s-o trateze oficial ca pe o soră. Pentru un timp a crezut că Forssberg era sora ei legitimă, a cărei naștere a fost asunsă de părinții ei, și a cerut ca Lolotte Forssberg să fie recunoscută oficial. Acest lucru a provocat un scandal, nu numai în Suedia, dar și în Germania, unde rudele mamei ei, familia
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
nu numai în Suedia, dar și în Germania, unde rudele mamei ei, familia regală prusacă și-a exprimat dezaprobarea asupra a ceea ce ei percepeau ca înșelătorie și pe Sofia Albertina ca victimă. Este posibil ca Lolotte Forssberg să fi fost sora ei însă soră vitregă, fiica nelegitimă a tatălui ei și a unei doamne de onoare. În 1799, Sofia Albertina a declarat că Lolotte Forssberg era sora ei vitregă nelegitimă, și a aranjat o căsătorie cu un curtean, contele Magus Stenbock
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
Suedia, dar și în Germania, unde rudele mamei ei, familia regală prusacă și-a exprimat dezaprobarea asupra a ceea ce ei percepeau ca înșelătorie și pe Sofia Albertina ca victimă. Este posibil ca Lolotte Forssberg să fi fost sora ei însă soră vitregă, fiica nelegitimă a tatălui ei și a unei doamne de onoare. În 1799, Sofia Albertina a declarat că Lolotte Forssberg era sora ei vitregă nelegitimă, și a aranjat o căsătorie cu un curtean, contele Magus Stenbock, și a prezentat
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
și pe Sofia Albertina ca victimă. Este posibil ca Lolotte Forssberg să fi fost sora ei însă soră vitregă, fiica nelegitimă a tatălui ei și a unei doamne de onoare. În 1799, Sofia Albertina a declarat că Lolotte Forssberg era sora ei vitregă nelegitimă, și a aranjat o căsătorie cu un curtean, contele Magus Stenbock, și a prezentat-o la curte. Mai târziu s-a sugerat că Lolotte Forssberg a fost copilul nelegitim al Sofiei Albertina însăși, însă Forssberg s-a
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
Frații ei au întemeiat Marchizatul de Saluzzo, de Busca, de Lancia, de Ceva și de Savona. Adelaida s-a căsătorit cu contele Roger I de Sicilia din dinastia Hauteville în 1089, fiind cea de a treia soție a acestuia, în timp ce sora ei a luat de soț pe fiul bastard al lui Roger, Iordan. Roger I a murit în 1101, iar Adelaida a guvernat că regenta de Sicilia pentru fiii ei care s-au succedat la domnie, Simon și Roger. Pe parcursul guvernării
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
și să se căsătorească cu fiica regelui Balduin al II-lea, Alice. Potrivit lui Matei de Edessa, se presupune că Balduin i-ar fi promis lui Bohemund și coroana Ierusalimului, însă se poate ca cronicarul să o confunde pe Alice cu sora sa mai mare, Melisenda de Ierusalim, care și ea se căsătorise cu un feudal din Occident, Fulc al V-lea de Anjou, cam în aceeași perioadă. În 1127, Bohemund a asediat și capturat Kafartab, ucigând pe toți locuitorii acestuia. El
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]