272,843 matches
-
mai dă un clocot, anexând verdețurile. Smântâna (sau iaurtul) se bate cu gălbenușele de ou și două linguri de apă rece, apoi se diluează cu un polonic de ciorbă fierbinte și după aceea se răstoarnă în oală. Dacă nu se folosesc ouă, ciorba se decorează cu o lingură de smântâna înaintea servitului. La masă se servește extra mărar tocat fin. La ciorba de potroace borșul este înlocuit de zeamă de varză. Fără zeamă de varză nu există ciorba de potroace.
Ciorbă de potroace () [Corola-website/Science/335183_a_336512]
-
formula 5 este randamentul generatorului, formula 6 cel al acumulatorului și formula 7 cel al motorului electric, atunci lucrul mecanic recuperat va fi: iar randamentul global al procesului este: Ca ordin de mărime, acest randament este de 60-70 %. Frânarea regenerativă a fost mult folosită pe calea ferată. În anii 1930 a fost folosită de pe linia Baku-Tbilisi-Batumi, în special în abruptul și periculosul pas Surami. În Scandinavia, pe linia Kiruna-Narvik se transportă minereu de fier de la minele din Kiruna, din nordul Suediei, în jos spre
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
formula 7 cel al motorului electric, atunci lucrul mecanic recuperat va fi: iar randamentul global al procesului este: Ca ordin de mărime, acest randament este de 60-70 %. Frânarea regenerativă a fost mult folosită pe calea ferată. În anii 1930 a fost folosită de pe linia Baku-Tbilisi-Batumi, în special în abruptul și periculosul pas Surami. În Scandinavia, pe linia Kiruna-Narvik se transportă minereu de fier de la minele din Kiruna, din nordul Suediei, în jos spre portul Narvik din Norvegia. În timpul coborârii vagoanelor încărcate se
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
transportă minereu de fier de la minele din Kiruna, din nordul Suediei, în jos spre portul Narvik din Norvegia. În timpul coborârii vagoanelor încărcate se produce multă energie electrică prin frânare regenerativă. Pe teritoriul Norvegiei, de la granița de la Riksgränsen până la Narvik trenurile folosesc doar o cincime din energia generată astfel, restul fiind suficient pentru aducerea trenului gol înapoi la Riksgränsen. Excesul este introdus în rețeaua de alimentare, calea ferată fiind un furnizor net de electricitate. La tramvaie, în Anglia sistemul Raworth de „control
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
electrice lucrând în regim de frână în loc să fie trimis în rețeaua de alimentare este descărcat pe niște rezistoare electrice care-l transformă în căldură se vorbește despre . Procedeul se întâlnește la electrostivuitoare, locomotive diesel-electrice și tramvaie. Căldura produsă poate fi folosită la climatizarea vagoanelor sau disipată în mediul ambiant. O aplicație neobișnuită a fost la ale General Electric. Cele două locomotive foloseau căldura generată pentru preîncălzirea apei de alimentare a cazanului de abur. La automobile, primul exemplu de frânare regenerativă a
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
transformă în căldură se vorbește despre . Procedeul se întâlnește la electrostivuitoare, locomotive diesel-electrice și tramvaie. Căldura produsă poate fi folosită la climatizarea vagoanelor sau disipată în mediul ambiant. O aplicație neobișnuită a fost la ale General Electric. Cele două locomotive foloseau căldura generată pentru preîncălzirea apei de alimentare a cazanului de abur. La automobile, primul exemplu de frânare regenerativă a fost la conversia unui cabriolet tras de cai într-un vehicul cu de către Louis Antoine Krieger (1868-1951). Automobilul Krieger era acționat
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
regenerativă au fost Baker Electric Runabout și Owen Magnetic. Însă conducătorul trebuia să comute manual modul de lucru, iar sistemul electric era complex și scump. La fel ca și la automobilul lui Krieger, practic sistemul de frânare regenerativă putea fi folosit doar la coborârea pantelor. Progresele electronicii au permis automatizarea acestor procese începând cu modelul experimental AMC Amitron din 1967. Proiectat de Gulton Industries comutarea era automată la apăsarea pedalei de frână. Multe din vehiculele electrice și hibride de astăzi folosesc
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
folosit doar la coborârea pantelor. Progresele electronicii au permis automatizarea acestor procese începând cu modelul experimental AMC Amitron din 1967. Proiectat de Gulton Industries comutarea era automată la apăsarea pedalei de frână. Multe din vehiculele electrice și hibride de astăzi folosesc această tehnică pentru a mări autonomia lor. Sistemele mecanice de recuperare a energiei la frânare stochează energia recuperată sub formă de energie cinetică a unor volanți. Deoarece nu există transformările energie cinetică -> energie electrică -> energie chimică -> energie electrică -> energie cinetică
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
la frânări urmate imediat de accelerări, cum ar fi circulația în oraș sau participarea la curse pe circuite asemănătoare celor de la Formula 1. Un sistem de acest tip este cunoscut drept "sistem de recuperare a energiei cinetice" ( - KERS). A fost folosit prima dată în Formula 1 în 2009. În edițiile următoare utilizarea sistemului a fost opțională, dar din 2013 toate echipele folosesc KERS. Primul sistem de acest tip a fost construit de Flybrid. Sistemul are o masă de 24 kg și
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
Formula 1. Un sistem de acest tip este cunoscut drept "sistem de recuperare a energiei cinetice" ( - KERS). A fost folosit prima dată în Formula 1 în 2009. În edițiile următoare utilizarea sistemului a fost opțională, dar din 2013 toate echipele folosesc KERS. Primul sistem de acest tip a fost construit de Flybrid. Sistemul are o masă de 24 kg și poate înmagazina o energie de 400 kJ. Această energie poate fi livrată cu o putere de 60 kW în 6,67
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
privitor la statutul ei exact în cadrul lingvisticii, cât și la obiectul său, dat fiind că este greu de precizat ce îmbinări de cuvinte pot fi considerate unități frazeologice și care este tipologia lor. În același timp este discutată și terminologia folosită în domeniul ei. Primele elemente de frazeologie apar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în lucrări de lingvistică generală, prin menționarea cu diferite alte denumiri a ceea ce numim aici unități frazeologice. Astfel, în legătură cu limba germană, Hermann Paul (1880) indică prezența
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
secolului al XIX-lea, în lucrări de lingvistică generală, prin menționarea cu diferite alte denumiri a ceea ce numim aici unități frazeologice. Astfel, în legătură cu limba germană, Hermann Paul (1880) indică prezența unor expresii fixe formate din elemente care constituie un bloc, folosite în mod frecvent și cu un sens total diferit de cel al elementelor luate în parte. Referitor la limba engleză, Henry Sweet (1891) amintește de îmbinări de cuvinte pe care le numește "idioms", regulate din punct de vedere formal, dar
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
semantic. Pentru limba franceză, Michel Bréal (1897) menționează grupuri de cuvinte pe care le numește "formules" („formule”), "locutions" („locuțiuni”) sau "groupes articulés" („grupuri articulate”) ce se caracterizează prin fixitate și opacitate semantică. Lingvistul elvețian Charles Bally (1909) este cel care folosește primul termenul "phraséologie" cu sens lingvistic, înțelegând prin acesta ansamblul trăsăturilor unui grup de cuvinte în care fiecare element își pierde parțial sau total sensul individual, grupul prezentând astfel un sens aparte. Un astfel de grup este numit de el
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
domeniul frazeologiei, deoarece acestea sunt echivalente ale unor părți de vorbire. Dificultățile amintite sunt reflectate și de lipsa unității terminologice. Pentru diversele îmbinări de cuvinte parțial sau total fixe se întâlnesc o mulțime de termeni. Pe de o parte, sunt folosiți mai mulți termeni pentru același tip, pe de altă parte - un singur termen pentru mai multe tipuri. În lucrări franceze, Kocourek (1982) a găsit 27 de asemenea termeni. Tot în limba franceză, diverși autori citează din lucrări ale altora sau
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
mai mulți termeni pentru același tip, pe de altă parte - un singur termen pentru mai multe tipuri. În lucrări franceze, Kocourek (1982) a găsit 27 de asemenea termeni. Tot în limba franceză, diverși autori citează din lucrări ale altora sau folosesc ei înșiși și mai mulți termeni, alții decât aceștia. În engleză, Kocourek (1982) a inventariat 15 termeni. În alte surse se găsesc în plus și mai mulți. În literatura română de specialitate au fost repertoriați, în ordine alfabetică: aforism, citat
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
frazeologică”. Printre toți acești termeni sunt unii care denumesc anumite tipuri de îmbinări de cuvinte, de exemplu „citat celebru”, alții care înglobează câteva tipuri, de exemplu „parimie”, și alții care îi înglobează pe toți. Dintre aceștia, cel mai frecvent se folosesc:
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
rostit de Sorin Dumitrescu, potrivit căruia dărăpănătura nu este totuna cu ruină. Identitatea și statalitatea românească au verificat acest adevăr în istoria modernă și contemporană tot atât de mult precum cultură sau artă noastră. Palatul de la Mogoșoaia, împodobit cu operele pictorului român, folosește pentru ocazie drept labirint identitar: foișorul găzduiește Coloana, cuhnia expune Ruină, lapidarium-ul arată Pasul, iar etajele palatului sunt spațiile Bisericii. Călătorul Sorin Dumitrescu are un cufăr, pe etichetă căruia scrie identitate națională. Deschizându-l, afli că timp de 23
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
august 1957 îl condamnă la 16 ani muncă silnică și 10 ani degradare civilă, fiind acuzat de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Se îmbolnăvește, date fiind și condițiile aspre ale detenției; cu toate acestea, este anchetat în continuare și folosit ca martor în alte procese politice, la închisorile de la Jilava și Malmaison. Moare pe 21 iulie 1962, în închisoarea din Botoșani. Cu o zi înainte, datorită epuizării fizice cade, fiind bătut apoi de gardianul care îl însoțea până la pierderea cunoștinței
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
au construit-o cu o zi înainte. Cu toate acestea, monstrul aruncă cu pietre, lovindu-i și omorând mai mulți dintre bărbați, doar puțini scapă să nu fie uciși. După aventuri suplimentare (inclusiv un piton gigantic de care Sinbad scapă folosindu-și istețimea lui ascuțită), se întoarce la Bagdad, mai bogat ca niciodată. Îndemnat mereu de neliniște, Sinbad simte nevoia de a călători din nou pe mări, și, ca de obicei, naufragiază. Sălbaticii goi printre care se trezește, îi hrănesc pe
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
pentru marele public în a doua parte a secolului al XX-lea. Automobilul permite atât deplasările direct la muncă, cât și locuirea mai departe de gară, acolo unde prețul terenurilor și chiriile sunt mai mici decât în apropierea gărilor. Geografii folosesc expresii imaginare pentru a descrie aceste două perioade: urbanizarea se face în „degete de mănușă” de-a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul), apoi în „pată de ulei”, odată cu apariția automobilului ce permite locuirea mai departe de gară
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
fi ales numele "Transilien," care devină noua imagine de marcă a rețelei. Numele este prezentat oficial pe 20 septembrie 1999, odată cu realizarea unui caiet de sarcini: gările trebuie să respecte anumite criterii minimale de confort și modernizare pentru a putea folosi eticheta. Ulterior, numele este transformat într-o marcă, la fel ca și TGV, TER sau Intercités. Modernizarea materialului rulant este mult mai scumpă și de aceea este făcută progresiv. Prima ramă ce folosește numele Transilien este Z 6435/6, din
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
de confort și modernizare pentru a putea folosi eticheta. Ulterior, numele este transformat într-o marcă, la fel ca și TGV, TER sau Intercités. Modernizarea materialului rulant este mult mai scumpă și de aceea este făcută progresiv. Prima ramă ce folosește numele Transilien este Z 6435/6, din seria Z 6400. În 2001, SNCF elaborează o nomenclatură care uniformizează denumirea liniilor non RER. Aceasta este adusă la cunoștința clienților prin ediția 2001 a planului rețele, doar în versiunea afișată în gări
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
deservesc Paris și regiunea sa (cealaltă fiind Transilien, care înglobează o parte din RER). Constituită din 5 linii, are 257 de stații și 587 km de șine (din care 76,5 km subterane, mai ales în interiorul orașului Paris) și este folosit de 2,7 milioane de călători pe zi. Din motive istorice, o parte din RER este administrată de RATP, în timp ce restul face parte din rețeaua SNCF. Linia H (Rețeaua Nord Vest) deservește nordul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramuri. Leagă
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi, are 52 de gări prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește locomotive BB 17000 cu rame RIB, locomotive BB 27300 cu rame VB 2N, precum și rame de tip Z 50000, întreținute în atelierele Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia K (Rețeaua Nord Est) deservește nord-estul Île-de-France, legând Paris-Nord de Crépy-en-Valois. Ea transportă aproximativ 10
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Linia e echipată cu rame Z 6400 și Francilien (Z 50000) întreținute în cadrul Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia N (Rețeaua Montparnasse) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă Paris-Montparnasse de Mantes-la-Jolie, Dreux și Rambouillet. Transportă în medie calători pe zi lucrătoare, folosind 277 de trenuri. Linia e echipată cu locomotive BB 27300 și BB 7600 legate la rame VB 2N și Z 8800 (doar pe relațiile "Paris-Montparnasse - Plaisir - Grignon", "Paris-Montparnasse - Rambouillet" și "Paris-Montparnasse - Sèvres-Rive-Gauche"). Aceste rame sunt întreținute în atelierele Technicentre Paris-Rive-Gauche
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]