270,960 matches
-
este considerat primul sultan al Imperiului Otoman, începând cu anul 1299. Domnia lui Osman I a marcat începutul oficial al dominației Dinastiei Otomane, care a durat șase secole. În 1265, Osman a cucerit orașul bizantin Sogut . Acesta a fost prima localitate bizantină pe care turcii otomani aveau să le cucerească în primele decenii ale secolului al XIII-lea. Osman a cucerit și o serie de teritorii ale emiratelor și triburilor turcice învecinate. În al doilea deceniu al secolului al XIII-lea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
otomane. Folosindu-se de Dardanele ș Gallipoli, turcii au adus trupe în Balcani, cucerind de la bizantini oraș după oraș. În acest timp, bizantinii erau slăbiți de un război civil care nu a încetat decât în 1391. Turcii au colonizat toate localitățile pe care le-au cucerit, transformând ceea ce este astăzi Tracia turcă în capul de pod al tuturor cuceririlor otomane. S-a dovedit mai apoi că Gallipoli nu mai era un punct strategic atât de important în 1366, fața de un
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
/ Angora a avut loc pe 20 iulie 1402 în împrejurimile localității "Çubuk" (lângă Ankara) între forțele Imperiului Otoman conduse de Baiazid I și cele ale Imperiului Timurid conduse de Timur Lenk. Timur Lenk a obținut o victorie de proporții și a provocat o perioadă de criză în Imperiul Otoman (Interregnul otoman
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
pe str. Petru Rareș nr. 5. Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva” din Târgu Frumos se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul . El este format din 2 obiective: Localitatea Târgu Frumos este atestată documentar pentru prima dată într-un document din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a dăruit Mănăstirii „Sf. Nicolae” din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. În secolul
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
În anul 1466, s-a înregistrat aceeași danie pentru mănăstirea din Poiana Siretului, întărită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Fiind plasat la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești și pe traseul mai multor drumuri comerciale, localitatea Târgu Frumos a fost până în 1834 localitatea de reședință a Ținutului Cârligătura. Din documentele întocmite în cancelarie sau însemnările călătorilor străini rezultă faptul că localitatea avea tradiție, utiliza sigiliu propriu și beneficia de o bună organizare. În Târgu Frumos exista
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
danie pentru mănăstirea din Poiana Siretului, întărită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Fiind plasat la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești și pe traseul mai multor drumuri comerciale, localitatea Târgu Frumos a fost până în 1834 localitatea de reședință a Ținutului Cârligătura. Din documentele întocmite în cancelarie sau însemnările călătorilor străini rezultă faptul că localitatea avea tradiție, utiliza sigiliu propriu și beneficia de o bună organizare. În Târgu Frumos exista în secolul al XVI-lea o curte
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești și pe traseul mai multor drumuri comerciale, localitatea Târgu Frumos a fost până în 1834 localitatea de reședință a Ținutului Cârligătura. Din documentele întocmite în cancelarie sau însemnările călătorilor străini rezultă faptul că localitatea avea tradiție, utiliza sigiliu propriu și beneficia de o bună organizare. În Târgu Frumos exista în secolul al XVI-lea o curte domnească, ale cărei ziduri, lângă biserică, se mai vedeau în secolul al XVIII-lea. În lucrarea sa monografică
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
vechi pe locul celei actuale. Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Târgu Frumos a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) în jurul anului 1541. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Mențiunea clară a ctitorului este făcută în două pomelnice ale bisericii. Cel mai vechi
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
trăsura și se va fi întors așijderi, de astă dată diacon, drept care, cunoscându-i obiceiul, va fi încheiat sărbătoarea în petrecere cu băutură.”" Iconomul Neculai Dărângă, preot paroh între anii 1908-1944, este autorul primei (și până acum singurei) monografii a localității, "Monografia comunei Târgu-Frumos" (Tipografia Națională I. S. Ionescu & M. M. Bogdan, Iași, 1916). El a amenajat un mic muzeu într-una din odăile casei parohiale, salvând astfel de la dispariție mai multe obiecte vechi existente în biserică. Printr-un proces-verbal încheiat
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
se află în localitatea omonimă, comuna Sârbeni, județul Teleorman, și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. A fost ridicată în anul 1778 și refăcută în 1849. Se remarcă prin fragmente sculpturale decorative la pridvor și funia ce încinge biserica, precum și pictura iconostasului și a icoanelor vechi
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
-i episcopul Victor Mihaly de Apșa. În calitate de episcop de Oradea Mare, Ioan Olteanu s-a îngrijit de buna funcționare a Liceului din Beiuș, pe care l-a restaurat. În același timp s-a îngrijit de restaurarea reședinței eparhiale din aceeași localitate, iar reședința episcopală de la Oradea a primit o aripă nouă. Olteanu a fost asistent la tronul pontifical și onorat cu multe decorații, între altele cu Marea Cruce al Ordinului Franz Joseph. S-a îmbolnăvit de o ciroză și a decedat
Ioan Olteanu () [Corola-website/Science/323039_a_324368]
-
locatari, reprezentantul oricărei alte asociații din comunitate (religioase, de tineret, a femeilor, a minorităților etc.), foștii beneficiari ai serviciilor sociale, reprezentantul mass-media local, operatorii economici/oamenii de afaceri, liderii grupurilor etnice comunitare. SCC recomandă către DGASPC sau SPAS-ului din localitate luarea unor măsuri pentru soluționarea anumitor cazuri prin acordarea unor servicii, precum și prin acțiuni de prevenire a abuzurilor asupra copiilor (abuzuri sexuale, fizice sau emoționale), a neglijării (fizice, medicale sau educaționale) a exploatării economice a copiilor (prin muncă sub limita
Structurile comunitare consultative () [Corola-website/Science/323041_a_324370]
-
se află în localitatea omonimă, comuna Blejești, județul Teleorman, și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. A fost ridicată în anul 7321 al erei bizantine, anii 1812-1813 ai erei noastre, și refăcută în 1883. Se remarcă prin fragmente sculpturale decorative la intrare și icoanele vechi rămase
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
Li se va alătura Nicolae Ciolacu care va conduce mișcarea din centrul regiunii. Grupul a fost numit "Haiducii Dobrogei". Legionar macedo-român, întors din Germania împreună cu alți câțiva camarazi, Gogu Puiu a organizat și a structurat Rezistența, sprijinindu-se în fiecare localitate pe micile grupuri de rezistenți care acționau independent, fiecare având propriul șef. Coordonarea va fi realizată printr-un grup de comandă ce va comunica printr-un sistem eficient de curieri. Între 1947 și 1956, Dobrogea a fost un centru de
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
bună către câmpiile înconjurătoare. Mulți țărani sau pădurari din satele din jur îi sprijineau logistic și le furnizau informații prețioase despre mișcările unităților de Securitate sau ale miliției. Grupurile de rezistenți se așezau întotdeauna în zone aflate în apropierea unor localități, fapt care le permitea să fie ajutați de un număr important de săteni. Aceștia îi adăposteau, le dădeau mâncare și informații. Fără un astfel de sprijin, nici una dintre insulele de rezistență nu ar fi putut funcționa pe termen lung, în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
În plus, în anumite regiuni, rețelele eliminate erau înlocuite de noi grupuri de rezistență. O trăsătură caracteristică a Rezistenței din România este aspectul ei fundamental defensiv. S-au înregistrat foarte puține acțiuni ofensive, de genul sabotajelor sau al ocupării unor localități. Deși rezistenții nu constituiau o amenințare majoră pentru autorități, regimul îi considera periculoși din cauza simbolului pe care îl reprezentau. Atâta vreme cât insurgenții rămâneau liberi, ei constituiau o provocare tangibilă pentru regimul comunist, care pretindea să exercite un control asupra întregii țări
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
a ajuns la bun sfârșit. Contrar Poloniei, care își sărbătorește din 2011 Soldații blestemați, sau altor țări din fostul Bloc de Est care au votat o zi de comemorare națională, România rămâne înțepenită în ceea ce privește Datoria de memorie. Există, totuși, unele localități care își sărbătoresc eroii din mișcarea de Rezistență față de comunism. Amalgamul care pune semnul egal între rezistenți și legionari (adeseori acuzați de fascism și antisemitism), susținut în mod activ de moștenitorii partidului comunist român și de foști securiști, joacă un
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
se află în localitatea omonimă, comuna Băbăița din județul Teleorman și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Este antedatată de o inscripție din anul 7317 al erei bizantine, anul 1809 ai erei noastre, fiind în fapt cu mult mai veche. Este una dintre bisericile călătoare, fiind
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
a grinzilor de stejar din butea bisericii, care nu corespunde unei biserici de secol 19. Un eveniment important din destinul acestei construcții este transferul și reconstrucția ei în Merișani. Momentul în care a avut loc este indicat înainte de 1865. În localitate nu a existat o altă biserică imediat anterioară, lipsind din catagrafiile din 1810, 1831 și din harta rusească din 1835, Nu se știe de ce a fost adusă de la o asemenea depărtare, circa 120 km, dar se știe că înainte de secularizarea
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
(în , în , iar în ) a fost un oraș roman situat în provincia romană Moesia. Ruinele sale se găsesc, astăzi, sub cartierul „Reka Devnea”, situat la 2,55 km spre nord-est de centrul orașului bulgăresc Devnea. Inițial localitatea se numea „Parthenopolis”. A primit denumirea de , în anul 106, după cel de-al Doilea Război Dacic, în onoarea Ulpiei Marciana, sora Împăratului Traian. Orașul a fost atacat de goți, în anul 267, iar în 368, împăratul Valens l-a
Marcianopolis () [Corola-website/Science/323076_a_324405]
-
două ipoteze sunt susținute de exemplul 134 care putea să intereseze pe un locuitor din Romă sau din nordul Africii: "vico capitis Africae non vico caput Africae". "Vico" este numele unei străzi din Romă, cazul ablativ. "Caput Africae" este o localitate din Italia aflată la cea mai mică distanță de Africa. Copia lucrării a fost scrisă în sec. VII-VIII la Mănăstirea Bobbio, aflată în nordul Italiei pe drumul dintre Piacenza (pronunțat cu „e” lung și „ț” pentru "z") și Genova. Lucrarea
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
Leatherhead, apoi revine la Woking. Aici descoperă că marțienii au asamblat mașini de luptă înalte, sprijinite pe trei picioare și înarmate cu raze de foc și o armă chimică („fumul negru”). Acești tripozi distrug armata poziționată în jurul craterului și atacă localitățile din jur în drumul lor spre Londra. În timp ce fuge de la locul masacrului, naratorul se întâlnește cu un artilerist care îl informează că un alt cilindru a aterizat între Woking și Leatherhead. Separat de soția sa, naratorul îl urmează pe artilerist
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
întâlnește cu un artilerist care îl informează că un alt cilindru a aterizat între Woking și Leatherhead. Separat de soția sa, naratorul îl urmează pe artilerist către Byfleet, dar cei doi sunt despărțiți în timpul unui atact desfășurat de marțieni asupra localității Shepperton. În cele din urmă, naratorul reușește să traverseze Tamisa și să ajungă la Londra cu ajutorul unei bărci. În sudul Angliei aterizează tot mai mulți cilindri, ceea ce duce la evacuarea panicată a Londrei. Fratele naratorului fuge spre Essex după ce fumul
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
vest depresiunile: Sărata, Vispești, Fintești, Valea Șcheilor, Călugăreni, Rotari. Limita cu câmpia poate fi urmărită în general pe curba de nivel de 200 m, cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura Vadului - Greceanca - Pietroasele - Gura Sărații - Nișcov) Este alcătuit din formațiuni sarmațiene grezoase si calcaroase (gresii, gresii calcaroase, calcare cochilifere), care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații de argile și nisipuri se găsesc pe Valea Huiup de la Nenciulești și
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
locuințe vechi . Orizonturi cultural-cronologice identificate aparțin culturii Noua, culturii Sântana de Mureș-Černjahov . Inițial, cartierul au fost un sat întemeiat în 1917 de câteva familii de polonezi, care și-au denumit noua așezare Nowe Bielce (Bălții Noi), toponim utilizat până în prezent . Localitatea era traversată de o singura stradă, de-a lungul căreia, pe ambele părți, au fost construite case cu un nivel, unele în stil modern. Bălții Noi era înconjurat de terenuri agricole, dreptul de proprietate asupra cărora le revenea familiilor poloneze
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]